Hotelul Ukraina din Moscova poartă încă pe frontispiciu steaua sovietică înconjurată de cununa de spice. La etajul 29 se afla un restaurant italian de unde se pot admiră, mici precum nişte jucării zecile de limuzine din faţa hotelului, printre care se află şi multe Ferrari roşii sau Lamborghini galbene. Afaceriştii de succes ai zilei mănâncă aici crabi din Kamceatka şi beau Chateau Petrus de 10.000 de euro. Uneori se închină şi în cinstea lui Vladimir Putin, cel care este văzut drept garantul stabilităţii acestei Ruşii de la etajul 29. Astfel începe Der Spiegel un reportaj despre Rusia, industria şi corupţia ei.
Şi Putin se vede drept un garant al stabilităţii Rusiei. Peste o săptămână, va participa cu Angela Merkel la deschiderea celui mai mare târg industrial din lume, la Hanovra. Este o ocazie pentru Rusia să se mândrească cu industria să. Având în vedere că marile lanţuri de magazine au împânzit până şi Siberia şi că Rusia poate deveni cea mai mare piaţă de desgfacere pentru automobiole în Europa, că a înregistrat o creştere de 3,4% a PIB-ului în ultimul an şi că are un şomaj de 6%, cifre la care UE poate doar să viseze acum, Moscova pare să aibă cu să se mândrească.
Numai că industria reprezintă un procent infim din exporturile ţării, dominate ion proporţie de peste 70% de hidrocarburi. Rusia va fi reprezentat de monopolul Gazprom şi de compania de căi ferate RZD. Corupţia este la ea acasă, marile conglomerate sunt conduse de oligarhi, iar intervenţia guvernului în economie este aproape litera de lege.Pentru Der Spiegel, toate acestea fac economia rusă mai puţin dinamică decât economia celorlalte state BRICS (China, India, Brazilia, Africa de Sud).
Cum se fac afacerile în Rusia
Dacă o afacere are succes sau eşuează în Rusia este o chestiune de politică şi nu de management şi de piaţă. Volkswagen, spre exemplu, fabrică automobile Skoda şi VW în Rusia, în două uzine. Preşedintele colosului german a negociat direct cu Puţin pentru construirea unei noi fabrici. Însă deschiderea acestei fabrici nu a fost neapărat ideea celor de la VW.
Potrivit a ceea ce în Rusia este cunoscut că Decretul 166, guvernul de la Moscova obliga companiile străine să-şi construiască propriile fabrici în Rusia. Taxele de import sunt atât de mari, încât preţul unui automobil german devine uriaş. Începând din 2016 se preconizează însă că orice producător care vinde peste 300.000 de maşini în Rusia să beneficieze de o reducere a taxelor de import.
Siemens a trebuit să înfiinţeze o linie roşie internă special dedicată directorilor care reprezintă compania în Rusia, într-atât sună de des aceştia pentru a întreba cum să procedeze în cazul în care le sunt cerute spăgi din partea oficialilor.
Porsche a încercat să deschidă un magazin de prezentare cât mai aproape de centrul Moscovei, însă nu a reuşit să găsească altceva decât politicieni sau soţii de politicieni ruşi doritori să ofere terenul potrivit doar în schimbul unei părţi din acţiunile dealer-ului german. Şi odiseea nu s-a încheiat aici. Până când nu au primit un SUV Porsche roşu nou-nouţ, şefii pompierilor moscoviţi au trimis aproape zilnic câte un echipaj care evacua întreaga reprezentanţă germană, sub pretextul unei alarme.
În Rusia, accidentele de avion, exploziile conductelor şi accidentele în marile centrale electrice se înmulţesc. Drumurile sunt o mare problemă; în fiecare an se construiesc câteva sute de kilometri, un ritm în care ministrul Dezvoltării Regionale vede că o reţea rutieră viabilă se va realiza peste o mie de ani. Preturile sunt ceva mai mari decât cele ale “autostrăzii Bechtel” din
România: 5,9 miliarde de euro pentru un drum de 50 de kilometri în jurul oraşului Sochi, gazdă Olimpiadei de Iarnă din 2014. Ţevile de apă caldă din Sankt Petersburg au cedat în prima iarnă după înlocuirea lor, în 2012, iar o anchetă arată că au fost înlocuite cu ţevi ruginite şi nu cu cele noi pentru care municipalitatea a plătit bani grei.
Un alt proiect de infrastructură, portul Ust-Luga, de la Golful Finic, a costat până acum statul 3 miliarde de euro. Jurnaliştii de investigaţie au arătat însă că mare parte din bani au revenit preşedintelui companiei Ust-Luga, un fost ministru al Transporturilor, Valeri Izraylit.
Un alt fost ministru, Yelena Skrynnik, preferă Franţa Rusiei. Ea şi-a cumpărat o proprietate de 11 milioane de euro, plătind o mare parte din preţ…cash.
Cele mai mari 30 de companii din Rusia, iclusiv cele deţinute de stat, precum Rosneft, îşi gestionează o mare parte din operaţiuni prin offshore-uri. Renova, compania angajată să dezvolte un Silicon Valley lângă Moscova, are o mulţime de companii în Elvetia, Panama şi Bahamas. Oligarhul Mihail Fridman, patronul companiei de telecomunicaţii Vimpelcom, şi-a înregistrat compania în Olandă.
