Hienele TV care s-au năpustit asupra senatoarei Cristiana Anghel nu s-au întrebat nici o clipă cum a ajuns fosta grevistă a foamei să stea într-o garsonieră dintr-un cămin studenţesc. Puţină blîndeţe ar fi fost de ajuns să afle drama unui om modest, mîndru, care nu ascundea o escrocherie, ci doar o durere teribilă!
„Vă rog să nu scrieţi ce vă spun, dacă vreţi să mai fim prieteni!”
Cristiana Anghel este senator de Dolj şi, în timpul campaniei din decembrie anul trecut, am sprijinit-o cît am putut, într-un oraş pe care nu-l cunoştea. Motivul, cum lesne se înţelege, era sentimentul de solidaritate rămas din timpul celor aproape 70 de zile de grevă a foamei, în care cerea guvernanţilor de atunci o atenţie sporită faţă de învăţămînt.
Într-o convorbire telefonică, în care am rugat-o să-mi explice care este adevărul scandalului în care era implicată, am aflat că lucrurile nu stau nici pe departe aşa cum erau prezentate de fosta B1-istă Sorina Matei sau de Robert Turcescu.
Înainte de a-mi spune povestea sa din ultimele luni, Cristiana Anghel mi-a cerut să-i păstrez secretul, sub ameninţarea că nu-mi va mai răspunde la telefon. Acum, cînd ştiu totul, cînd am văzut-o răstignită pe toate ecranele, îmi iau libertatea de a spune măcar parţial adevărul pe care, cu demnitate, a vrut să-l păstreze doar în sufletul său, încercînd s-o protejez de zoaiele pe care aproape toţi invitaţii talk-show-urilor se îngrămădeau să i le arunce în obraz!
A dormit pe scaunul din salonul unui spital
După cum se ştie, imediat după alegeri, parlamentarii au intrat în vacanţă şi au plecat de sărbători în toate colţurile lumii, de unde s-au întors la muncă abia pe la jumătatea lunii ianuarie.
Toată lumea se dă de ceasul morţii cum poate să stea „senatoarea” de o lună într-o cameră de cămin (de parcă s-ar fi cazat la Marriott), dar nimeni nu se întreabă unde a stat în lunile ianuarie şi februarie!
O dramă în familie, pe care doar dumneaei o va mărturisi, dacă va dori, a ţinut-o în Bucureşti. Dormea pe scaunul dintr-un salon de spital, privind moartea în ochi în fiecare clipă, rugîndu-se ca bunătatea din sufletul ei să învingă.
Cînd a început sesiunea parlamentară, pleca dimineaţa la căminul unde sta fiica sa, se schimba în camera acesteia şi pleca la Senat! Nu a lipsit nici măcar o zi! Nu spunea nimănui prin ce trecea şi, cu ochii intraţi în fundul capului din cauza oboselii, încerca să se facă utilă.
Cînd termina treaba la Parlament, se întorcea la spital şi la rugăciunile sale. A doua zi o lua de la început! Nimeni nu a întrebat-o: „Tu unde stai, Cristiana? Ce ai mîncat astăzi? De ce pari aşa de obosită?”.
Rectorul de la ASE i-a întins o mînă de ajutor
Rugăciunile ei au ajuns, se pare, unde trebuie, astfel încît la sfîrşitul lunii februarie a putut să se întrebe unde va sta, însă nu avea timp să alerge pentru a-şi găsi o locuinţă ca lumea. Mai avea nevoie de o lună-două pînă cînd putea să se ocupe şi de găsirea unui apartament.
Cînd se ducea la căminul unde sta fiica sa, a observat că acolo erau mai multe camere goale, nelocuite de nimeni. Aşa a ajuns să-i ceară rectorului de la ASE să ocupe una dintre ele, contra cost, „pentru o perioadă limitată”, adică pentru lunile martie şi aprilie. În acest timp, între spital, Parlament şi cămin, urma să caute o căsuţă în care să poată locui.
Dai în mine, dai în tine, dai în fabrici şi uzine!
A făcut, însă, greşeala să critice la TV chiar alianţa de guvernare din care făcea parte. O greşeală impardonabilă, se pare şi, imediat, s-a declanşat jihadul.
Premierului „îi părea rău că nu a lăsat-o să moară”, iar linguşitorii acestuia s-au întrecut în acuzaţii care mai de care mai dure. Pînă şi plagiatoarea Olguţa Vasilescu a scos capul şi a jurat că nu va mai merge cu doamna Anghel de mînă prin Craiova, uitînd că atunci se mîndrea c-o are alături pe cea pe care craiovenii o întîmpinau cu plecăciune!
Cristiana Anghel vorbeşte în faţa liderilor USL la Craiova. Olguţa Vasilescu este în spatele său, cu capul plecat. Scena se petrecea în campania electorală!
Pînă şi un lider al studenţilor s-a năpustit asupra Cristianei Anghel, uitînd, sărmanul, că femeia aceasta era să moară pentru ca el să aibă condiţii mai bune de studiu!
Este acuzată că şi-a „băgat” fiica în minister, deşi, cînd aceasta trecea examenul, Cristiana Anghel nu era decît fosta grevistă a foamei! Aceeaşi Olguţa Vasilescu uită că soţul ei era un biet reporter la Pro TV, pe care, după căsătorie, l-a „uns” consilier la comisarul PDL Gheorghe Albu din cadrul CNVM, de unde încasează anual peste 1,7 miliarde de lei! Pe competenţă, desigur, că aşa sînt soţii senatoarelor traseiste care-l plagiază pe Pareto!
Un fleac, a stat 70 de zile în greva foamei!
Şi, iată, peste noapte, clasa politică şi hienele din presă au descoperit cine a devalizat banul public: Cristiana Anghel, cea care a fost la un pas de moarte în timpul grevei. I se spune că „fură” banii de cazare, deşi legea spune că suma primită nu trebuie să fie decontată, putînd s-o folosească aşa cum crede de cuviinţă pentru a-şi asigura o locuinţă.
De la respectul unei naţiuni, Cristiana Anghel a ajuns să cunoască o umilinţă atît de mare, încît nu ştie cum să-şi ascundă frica de haitele năpustite asupra sa. Preferă să îndure oprobriul tuturor, în locul unei mărturisiri care ar ispăşi-o! O tăcere dureroasă care, mai mult ca sigur, îi provoacă o suferinţă mult mai mare decît cea din greva foamei.
Am întrebat-o de ce nu-i lasă în pace pe colegii săi, dacă tot nu vrea să le spună prin ce trece: „Nu pot să fac aşa ceva. Am acceptat să intru în Parlament pentru a face altfel decît pedeliştii. N-am venit aici să mă procopsesc!”.
Poate că i-am făcut rău spunînd în public povestea Cristianei Anghel, însă am sentimentul împăcării dacă mîine, cineva, îi va şopti la ureche: „Vă rog să mă iertaţi, doamnă, pentru cuvintele nesăbuite pe care le-am spus la adresa dumneavoastră!”.
