Acum 5 ani, la accesul în Uniunea Europeană am fost (a)creditaţi cu existenţa în România a democraţiei şi a statului de drept. Şoc: ieri seară un participant la dezbatere a ameninţat un cadru didactic universitar că nu-l va mai lăsa să-şi petreacă concediul (activ, lucrând la restaurarea unor case) în localitatea unde el este primar. Sunt vorbele nu ale unui baron, grof sau prim-secretar, ci ale unui primar ales în conformitate cu Constituţia României democratice. De la altitudinea expertizei sale de semnatar de certificate de descărcare de sarcină arheologică infirmate mai apoi de justiţie, un alt participant la dezbatere recenzează în numele unui plătit grup independent comunitatea ştinţifică a protejării patrimoniului din România şi opiniile profesioniştilor. Concluzia: există o majoritate calificată în favoarea desfăşurării proiectului minier. Cu generozitate, este acceptată existenţa unei reziduale minorităţi ce se împotriveşte proiectului, ea are drept să existe, desigur, dar fără a i se acorda mare atenţie. Pentru că, nu-i aşa, specialiştii eminenţi sunt parte a grupului independent, şi nu parte a grupului atât de dependent de lefurile reduse cu 25%. Ce este şi mai trist este că un tânăr istoric găseşte că raţiunea profesiunii sale este de a decide, în numele tuturor generaţiilor care vor veni, ce din patrimoniul nostru cultural este dispensabil. Nu lipseşte din discursul tânărului istoric nici discreditarea opiniilor adverse, care sunt doar o oportunitate de promovare publică personală din partea celor care le emit.
Aceste trei poziţii, dincolo de impactul asupra domeniului patrimonial, arată că Roşia Montană testează România din perspectiva maturităţii culturii democratice şi a efectivităţii funcţionării statului de drept. Absenţa autorităţilor de specialitate ale Statului Român de la organizarea dezbaterilor profesionale asupra proiectului minier, şi mai ales, abdicarea acestora de la atribuţiile lor fundamentale vor conduce la adâncirea tranşeelor sociale şi a manipulării. Pe cale de consecinţă, la pierderea definitivă a identităţii naţionale prin distrugeri ale patrimoniului sau prin alienarea colectivităţilor faţă de acesta. Ministerul Culturii şi Patrimoniului Naţional nu este nici pentru şi nici împotrivă, spunea un intervenient la emisiune. Comunitatea ştiinţifică internaţională transmite semnale de 10 ani autorităţilor din România arătând disponibilitatea specialiştilor de a expertiza situaţia patrimoniului de la Roşia Montană în raport cu proiectul minier. La nici una din aceste oferte Ministerul Culturii nu a dat răspuns. Corectez: la ultima, ministrul Culturii a răspuns. Negativ. Specialiştii în protejarea patrimoniului din România, prin instituţiile şi entităţile care îi regrupează (Academia Română, ICOMOS România, Comisia Naţională a Monumentelor Istorice, Universitatea Babeş-Bolyai, Uniunea Arhitecţilor, Ordinul Arhitecţilor), transmit de câţiva ani de zile mesaje de alertă pentru soarta patrimoniului de la Roşia Montană. În faţa dezinteresului autorităţilor pentru soarta unui patrimoniu identitar de cea mai mare importanţă pentru civilizaţia multiculturală de pe teritoriul României, o companie privată decide de facto care din monumentele istorice sau siturile arheologice are sau nu drept să existe. Companie care, prin intervenienţii ei din emisiune, reproşează direct specialiştilor care au avut cercetări în zonă că nu achiesează necondiţionat la proiectul minier, ce va înlocui la Roşia Montană istoria autentică cu o copie.
Prin problemele ridicate de proiectul minier de la Roşia Montană, nu doar comunitatea specialiştilor, ci România însăşi se găseşte la o răspântie: o răspântie din perspectiva opţiunilor noastre fundamentale despre patrimoniu, despre identitate comunitară şi naţională şi, nu în ultimul rând, despre democraţie şi statul de drept. Nu în ultimul rând, cazul Roşia Montană arată fragilitatea procedurilor, instrumentelor şi instituţiilor de protejare a patrimoniului cultural, în faţa atacului unui „virus” de natura interesului economic. Nimic în protejarea patrimoniului din România nu va mai fi la fel dacă proiectul va primi undă verde. Plecând de la precedentul creat, în faţa unor interese comerciale, nici un sit arheologic, nici o zonă istorică, nici un monument istoric nu vor mai fi protejate.
Sergiu NISTOR,
conf. Dr.arh., Universitatea de Arhitectură şi Urbanism Ion Mincu,
Preşedinte al ICOMOS România (Comitetul Internaţional al Monumenelor şi Siturilor)
