De I.L. Caragiale
Aţi aruncat pe lefegii
În drum cu dame şi copii,
Le-aţi smuls modestul lor dejun,
Le-aţi smuls chiar francul de tutun.
Miniştri cruzi! Mai bine v-aţi
Fi hotărât să suprimaţi
Atâtea mii de sinecuri,
Nu pânea de l-atâtea guri!
Pe nevoiaşii cei infimi
Nu trebuia ca să-i suprimi!
Guvern, pornit pe suprimat,
Ascult-al meu deziderat.
Suprimă apa, vil lichid,
Al broaştelor nectar stupid;
Suprimă apa din buget,
Să bem, doar bere şi mischet.
Ah, te implor ca un milog,
Suprimă soacrele, te rog!
Suprimă-le ff. urgent
Şi îţi ridic un monument!
Guvern! Suprimă – eşti dator! –
Pe orişicare creditor:
Voi proslăvi numele tău
Când voi scăpa d-acest călău!
Suprimă pe acei băieţi
Care-şi dau ifos de poeţi
Şi prin gazete zilnic fac
Plantaţii vaste de spanac!
Suprimă pe orice păgân
Ce n-a citit „Moftul român”
Şi n-a fost atât de levent
S-achite un abonament!
