Decizia Curţii Constituţionale a României de a amâna pentru 12 septembrie a.c. validarea sau invalidarea, ori anularea referendumului de demitere a preşedintelui suspendat Traian Băsescu, în pofida oricăror argumente de fundamentare a soluţiei, este încă o mostră de gravă deficienţă funcţională, inclusiv a acestei instituţii a statului, pe care o parte, acum puternic contestată, a clasei politice pretinde că l-a reformat, modernizat şi europenizat.
Garantul supremaţiei Constituţiei, am numit Curtea Constituţională, a făcut, încă o dată, dovada că dependenţa ei politică îi întunecă raţionamentele şi, la rândul ei, încalcă principii constituţionale şi de drept intangibile şi inviolabile.
În primă şi ultimă instanţă, fundătura în care este acum aruncată România şi costurile imense ale aventurismului politicianist, din toate taberele, comensurabil în deprecierea monedei naţionale, acutizarea sărăciei populaţiei, transfer al capitalului investitorilor străini, creşterea gradului de îndatorare a statului şi a populaţiei, neîncredere externă ş.a. îşi au sorgintea într-o dispoziţie neconstituţională a unei decizii a Curţii Constituţionale. Aceea a instituirii pragului de prezenţă a populaţiei votante la referendum.
Această dispoziţie violează, de două ori, Constituţia României. Întâia oară, prin neobservarea că în atribuţiile Curţii, cele expres prevăzute de Constituţie, art. 146, nu se prevede nici măcar posibilitatea să emita dispoziţii cu valoare de normă juridică. Or, Curtea a emis o normă juridică prin care s-a stabilit pragul de participare obligatoriu de 50%+1 pentru valabilitatea referendumului. Prag care nu este prevăzut în legislaţia vreunei ţări din vestul României! A doua oară, Curtea nu a dorit să observe că acolo unde adunarea constituantă a considerat necesar să stabilească un prag al numărului de votanţi, a făcut-o în mod expres. Este cazul primului tur de scrutin pentru alegerea preşedintelui României.
De asemenea, nu se poate să nu observăm că decizia în cauză ignoră jurisprudenţa internaţională şi pe cea a referendumurilor naţionale anterioare, contravenind unor principii de drept internaţional, precum şi Codului bunelor practici în materie electorală al Comisiei de la Veneţia.
Curtea Constituţională a României a dovedit, în ultimii ani, o serie de alte grave inconsecvenţe în raţionamentele sale, luând, pe baza aceloraşi premise, decizii contradictorii, din raţiuni de pur oportunism politic. Este treaba constituţionaliştilor de profesie şi a istoricilor vieţii politice româneşti să lămurească posteritatea asupra acestor nefericite întâmplări care ne-au siluit destinele.
Nu sunt, nici pe departe, ci dimpotrivă, cetăţeanul român care să admire bocancii de rangers cu care ambasadorul SUA la Bucureşti, Mark Gitenstein, loveşte ostentativ, ori în ascuns, în mizerabila noastră viaţă politică. Cu tot acest resentiment personal, nu pot să nu remarc o directivă înţeleaptă pe care ambasadorul a trasat-o Curţii Constituţionale, cu 48 de ore înainte ca aceasta să decidă asupra regularităţii şi rezultatelor referendumului. În comunicatul remis presei se spune “(…) Curtea Constituţională trebuie lăsată să ia o decizie bazată pe principii, în mod independent, fără niciun amestec din afară”.
O judecată independentă, bazată pe principii. Era un sfat, trecând peste considerentele de oportunitate a luării de poziţie, cum nu se putea mai bun. Daca în componenţa Curţii Constituţionale ar avea pondere jurişti consacraţi prin prestigiul profesional şi notorietatea ştiinţifică internaţională a operei, negreşit că s-ar fi decis independent şi pe bază de principii. În primul rând pe baza principiilor şi normelor Constituţiei României. Aceasta ar fi presupus un raţionament simplu şi de bun-simţ, în spiritul adevărului, dreptăţii şi justiţiei. Dacă prin prezenţa la urne a 9.146.233 de cetăţeni, preşedintele României era demis cu 4.573.117 de voturi, de ce este imposibilă constatarea demiterii cu 7.403.836 de voturi exprimate pentru demitere?! Răspunsul este dezarmant şi dezolant, în acelaşi timp. Fiindcă în loc de înalţi magistraţi, în Curtea Constituţională judecă nişte talibani politici.
Printre consecinţele amânării deciziei şi a verificării listelor electorale s-ar putea să avem parte şi de câteva surprize penale, constând în fals intelectual şi material în acte oficiale, uzul de fals şi numeroase infracţiuni de subminare politică şi economică materializate în compromiterea unor interese ale statului român şi a relaţiilor cu partenerii din Uniunea Europeană, toate acestea urmare a falsificării numărului populaţiei.
O evaluare cronologică comparativă a listelor electorale din 1990 şi până în prezent ne arată că din 1992, când în liste erau înscrişi 16.380.663 de alegători, în condiţiile unui declin demografic dramatic, s-a ajuns la 18.292.464 alegători în anul 2012 ( + 1.911.801 alegători ).
“Marele salt înainte” al numărului populaţiei s-a produs “în cinstea” alegerilor prezidenţiale din noiembrie 2004, când s-au aniversat şi 87 de ani de la Marea Revoluţie Socialistă din Octombrie 1917, sub ale cărei năravuri doctrinare şi practici politice continuă a se forma şi acţiona clasă noastră politică, de la stânga la dreapta şi de la dreapta la stânga.
Falsificarea listelor de alegători în 2004 (+ 799.617 faţă de anul 2000), precum şi anterior, la scrutinul din noiembrie 1996 (+ 621.146 faţă de anul 1992), cumulate însumând 1.420.763 de alegători, au convenit, dovadă că a fost menţinute. Mai mult chiar, în luna ianuarie 2012, fostul prim-minstru în funcţie, şocat de rezultatele preliminare ale recensământului populaţiei, a dispus prefecţilor, iar aceştia primarilor, să “stabilizeze” numărul populaţiei în jurul cifrelor din listele electorale din anul 2009. Primarii puterii s-au conformat fără să crâcnească. Ceilalţi au ripostat: “Ăsta e fals!“.
Acum ce se poate întâmpla?! Cum această manoperă criminală este transpartinică şi transnaţională, se poate estima că o mână va spăla pe alta şi amândouă vor mai mânji obrazul României şi cu mizeria pestilenţială a falsificării de către politicieni infractori până şi a numărului morţilor şi nou-născuţilor.
Până la ora “H” a adevărului lor, căci de al nostru nu ne îndoim, să le urăm talibanilor Curţii Constituţionale: ”Vacanţă plăcută!”.
