După bucuria primelor zile ale Anului Nou, în care cântăreţii au însufleţit pieţele oraşului, s-a deschis perioada balurilor, care va dura până la sfârşitul lunii februarie. De curând, balurile vieneze au fost incluse în intangibilul patrimoniu UNESCO. Va fi o simbioză între vechi şi nou în cele 450 de baluri în diferite stiluri şi pentru diferite generaţii, de la Balul Florilor, desfăşurat la primăria oraşului, la Ballo in maschera de la Palatul Auersperg, la cel al Ruşilor, de la celebrul bal de la Hofburg, reşedinţa imperială, unde va avea loc şi Balul Crucii Verzi, în timp ce la Marriott Hotel se va dansa la Balul finanţiştilor. De la Palatul Imperial la Balul Filarmonicii, la cel al Operei, cu o tradiţie de aproape 200 de ani, la balurilele medicilor sau poliţiştilor, la Viena, „everybody waltzes”.
Balul Operei
Unul dintre cele mai populare baluri al capitalei, „Life Ball”, organizat din 1993 pentru a sensibiliza populaţia la pericolul SIDA şi pentru a strânge fonduri, se desfăşoară, spre deosebire de toate celelalte, în iunie, în ajunul Conferinţei Mondiale despre SIDA. Printre personalităţile internaţionale care au participat la el se numără preşedintele american Bill Clinton, actriţa Whoopi Goldberg şi Pierre Sarkozy. Preţul de intrare în Saloanele oficiale depinde de costumaţie. Toate costumele rivalizează în extravaganţă. Pe esplanada din faţa Primăriei, o mulţime imensă evoluează în ritmurile muzicii clasice, ale celei de varietăţi sau techno. Spre deosebire de balurile tradiţionale ale oraşului, „Life Ball” este deschis de o montare coregrafică interpretată de 100 de debutanţi care dansează pe muzică de Wagner şi de Beethoven. Sărbătoarea continuă până în zori în sălile de aparat ale primăriei pentru mai multe sute de persoane care au plătit un bilet între 75 şi 150 de euro. La cel de al 18-lea bal au fost strânse aproximativ 1,5 milioane de euro în profitul asociaţiilor care luptă contra SIDA pe plan naţional sau internaţional.
De la „Castelul Dragostei” la New York-ul lui Udo Jürgens
Vals la Balul Ruşilor
Anul 2011 a fost inaugurat sub bune auspicii, Viena celebrând 200 de ani de la naşterea lui Franz Liszt. Vor fi nenumărate concerte şi spectacole dedicate acestui eveniment, printre care „Născut să fie superstar”, „Le Chateau de l’amour”, numit şi „Don Sanche”, la Teatrul Ronacher, urmând ca spre vară să se desfăşoare un adevărat maraton Liszt.
Prima zi a anului înseamnă întotdeauna în capitala austriacă „Concertul de Anul Nou”, de la Musikverein, cu minunata sală împodobită cu flori aduse de la San Remo, care este difuzat în 70 de ţări, cu eterna muzică a lui Strauss, cu opriri ferme la „Dunărea Albastră” şi „Marşul Radetzky”. Anul acesta, 50.000 spectatori din toată lumea au urmărit în direct cea de a 71-a ediţie a acestei manifestări, care nu are încă niciun rid. În final, a fost şi o surpriză, „Mephisto Walzer”, omagiu adus lui Franz Liszt. Prestigioasa Musikverein este cunoscută, graţie acestui concert al Filarmonicii vieneze, chiar de cei mai puţin pasionaţi de muzică. În fiecare zi autocarele aduc turişti asiatici, care pătrund cu paşi de pisică în acestă sală cu cariatide aurite, căreia îi cunosc, chiar înainte de a intra, toate secretele.
Concertul de Anul Nou la Musikverein
Viena este pentru muzica clasică ceea ce Hollywoodul este pentru cinema. Aici n-ai nevoie să te duci la Operă sau să fii un meloman avizat pentru a cunoaşte programul marilor săli de concert sau numele viitorului dirijor invitat în oraş. Totul este comentat pe prima pagină a cotidienelor „Wiener Zeitung”, „Die Presse” sau „Der Standard”, care sunt răsfoite sub lustrele de cristal ale cafenelelor centenare. Şofer de taxi, instalator sau avocat, fiecare are o părere.
Vara, în fiecare seară, vienezii şi turiştii se strâng în faţa unui ecran gigantic instalat pe faţada primăriei (Rathaus). Uimitor amestec urban, adunat să asculte un concert de muzică clasică, de operă sau de operetă. Cu cârnaţi şi bere în mână, spectatori de toate vârstele, în costum sau în şort, ascultă cu religiozitate „Aida” sau „Carmen”. Mai târziu, vei întâlni mici grupuri de muzicieni, cu instrumentele în spate, întorcându-se acasă cu ultimul tramvai. Aceşti artişti pe jumătate adormiţi perpetuează credinţa că nici căderea Habsburgilor, nici Anschluss-ul n-au reuşit să clatine ceea ce contează la Viena: muzica însăşi şi performanţa muzicală. În fiecare seară, aproximativ 10.000 de persoane asistă la concerte. „Viena concentrează un număr incredibil de muzicieni de clasă, sublinia Andreas Ederer, unul dintre programatorii influenţi de la radio FM4. Cei care interpretează muzică clasică trăiesc destul de bine, dar nu şi ceilalţi. Uneori, un pianist sau un flautist de muzică clasică se alătură unui grup de jazz sau de rock, dar asta se întâmplă destul de rar”.
La Stattsoper Wien, clădire în stil neorenascentist, care a fost reconstruită după ce fusese distrusă de bombardamentul aliaţilor, în 1945, şi este considerată una dintre cele mai importante trei opere din lume, este anunţată premiera baletului „Schritte und Spuren”, în coregrafia semnată de Jiri Kylian şi Paul Lightfoot, avându-i ca solişti pe Jiri Bubenicek şi Jorma Lo. O grandioasă „Gală Noureev”, o premieră cu „Anna Bolena”, având-o în rolul titular pe celebra Anna Netrebko, o alta cu „Orfeu şi Euridice” de Gluck, la care se adugă „Liszt superstar”, sub bagheta lui Daniel Barenboim, cu Elisabeth Leonskaya, Adrian Eröd şi Ildiko Raimondi, promit un adevărt regal muzical. Dar lumea stă la cozi impresionante şi pentru bilete la „Bărbierul din Sevilla” de Rossini, „Lucia di Lammermoor” de Donizetti, „Tosca” de Puccini, „Salomeea” de Strauss sau „Werther” de Massenet. Volksoper anunţă la rândul ei premiera de balet „Max und Moritz”, dar şi „Guys and Dolls” şi „Der Lustigen Weiber von Windsor”.
La mai noul Theater an der Wien se anunţă o fabuloasă premieră cu „Castor şi Pollux” de Rameau, dar şi „The Rape of Lucretia” de Britten, „La Juditta” de Scarlatti, „Dialogue des Carmelites” de Poulenc, opera în concert „Bellerophon” de Lully şi „Berenice, regina d’Egitto” de Haendel, care se adaugă reprezentaţiilor cu „La Finta Giardiniera” de Mozart, „Il Postino” de Daniel Catan, care-l va avea ca star pe Placido Domingo, şi o altă premieră cu „Rodelinda, regina longobarzilor” de Haendel, sub bagheta dirijorului Nikolaus Harnoncourt.
Scenă din Baletul Max und Moritz
Salonorchester Alt Wien, una dintre cele mai faimoase orchestre din capitala Austriei, dă viaţă, la Kursalon, locul în care Johann Strauss însuşi obişnuia să dirijeze orchestra din poziţia sa de prim violonist, unei incomparabile reprezentaţii cu compoziţiile „regelui valsului”, Johann Strauss, dar şi ale lui Mozart, cu participarea unor virtuozi ai muzicii, excelenţi cântăreţi lirici şi splendide balerine. O seară plină de farmec vienez, pe notele valsului, polcii şi duetelor de operetă, la un înalt nivel artistic.
Câteva musicaluri se bucură, de asemenea, de succes, dacă ne gândim la „John Malkovich ist Cassanova” şi „Dansul vampirilor”, de la Ronachertheater, sau la cel semnat de Udo Jürgens, „Ich war noch niemals in New York”, la Raimundi Theater.
Printre surprizele începutului de an să amintim şi spectacolele de la „The Ice Dream”, patinoarul cu o suprafaţă de 5.400 de metri pătraţi, care găzduieşte şi un spectacol, „Holliday on Ice. Tropicana”, cu muzică şi dansuri cubaneze. Cei mici se pot bucura la Marionettentheater de la castelul Schonbrunn de opera „Flautul fermecat” de Mozart.
Discuri de vinil şi chitare sub metrou
Tineri dansând pe esplanada Bisericii Piariste
Dar la Viena nu se dansează numai pe muzică clasică, ci şi în ritmuri electro. Exilată în afara oraşului, muzica tinerilor şi-a găsit, de la începutul anilor ’90, noi locuri de manifestare. În subsolurile metroului, în parcuri, de-a lungul Canalului Dunării sau sub Gürtel, pe al doilea bulevard circular, tineretul vienez îşi dă întâlnire pentru a asculta rock. În câţiva ani, Austria a devenit destinaţia amatorilor de „downtempo”, o mişcare electro caracterizată prin ritmul său lent, inventată de artiştii locali Kruder&Dorfmeister. După ei, oraşul s-a deschis noilor ritmuri şi au apărut numeroase scene instalate în barurile „Chelsea”, „Q Rhiz” sau „B72”. „Este un oraş mic, cu o scenă aproape familială”, explică DJ Violetta Pari, una dintre noile voci pop ale Vienei. Gürtel este în acelaşi timp un loc de întâlnire al celor care nu simt foarte în largul lor în oraş. Acolo, la adăpostul bulevardului exterior, trecerea metroului acoperă sunetele grave al chitarei. Recent, scena muzicii moderne s-a deplasat de-a lungul malului Dunării, la nord de oraş. Alături de „Flex”, discotecă foarte populară, şi de „Badeschiff”, alt club trendy, plajele găzduiesc concerte improvizate. În apropiere, în vechiul cartier evreiesc, devenit fieful celor numiţi „Bobos” (cu aproximaţie burghezi boemi), artiştii imaginează noile cadenţe ale oraşului. Virtuoz trăsnit, Oliver Hangl invită tienretul să danseze pe esplanada bisericii baroce a piariştilor (ordin monahal). În liniştea nopţii o mulţime de studenţi se agită în sunetele platanelor ascultate la căşti. Sub privirile uimite ale trecătorilor, tinerii se contorsionează fără să se audă niciun zgomot, în afara hohotelor de râs care izbucnesc din când în când.
În sfârşit, festivalurile! De la „Related”, în timpul căruia chitarele acompaniate de viori, lăute şi alte instrumente medievale ale unor muzicieni din întreaga Europă vor împleti sonurile vechi şi cele contemporane, la „Popfest, Jazz-fest”, „Festival der Alten Musik” şi până la „Resonanzen”, care urmăreşte relaţia dintre artă şi bani, axându-se pe ideea „Cât valorează arta”.
Celebrul magazin Teuchtler
Magazinul familiei Teuchtler este locul de întâlnire al tuturor muzicilor şi tuturor melomanilor din Viena, ba chiar din întreaga Austrie. Aici se găsesc discuri de vinil, de la cele pe care sunt înregistrate piese celebre, de Mozart, la cele de 33 de turaţii imprimate de Beatles în 1966. Cumpărătorii, melomani sau DJ, au ajuns să se cunoască şi chiar să se împrietenească de-a lungul anilor. Creată în 1948, casa adăposteşte o colecţie extraordinară. Nepotul fondatorului ei, Jean-Marc Teuchtler, estimează că există aproximativ 200.000 de discuri pe vinil, inclusiv colecţia vândută Bibliotecii Austriece.
Ieşit din Magazinul din Windmühlgasse, muzica invadează în continuare spaţiul. Un ritm de vals se strecoră dintr-o cafenea de pe Ring, pe bulevardul circular care a înlocuit vechile fortificaţii.
De o parte şi de alta a străzii se ridică unele dintre cele mai importante edificii ale oraşului, cu o arhitectură armonioasă, între moştenirea Imperiului Habsburgic şi creativitatea modernă, cu linii baroce şi Art Nouveau. Multe dintre ele, ca Burgtheater, inaugurat în 1741, bombardat în 1945 şi reconstruit identic, Kursalon, Konzerthaus şi vechea Staatsoper, evocă muzica de cameră, arta lirică şi tradiţia atemporală a balurilor. Mai există oare o altă metropolă în lume cu atâtea străzi şi pieţe dedicate muzicienilor? Mozart, Beethoven, Schubert, Strauss tatăl şi fiul, Brahms… Toţi aceşti compozitori fac parte din ADN-ul oraşului. Ei i-au dat simfoniile şi concertele, iar unii chiar sângele. La „Zentralfriedhof”, unul dintre cele mai mari cimitire ale Europei, le este dedicat un careu de onoare încă din 1888. Acolo, sub piatra de mormânt, se păstrează amintirea unui recviem neterminat, pentru că moartea l-a oprit pe copilul-minune, Mozart, să compună la numai 35 de ani. Locuri de pelerinaj, curiozităţi, melomani îl amintesc la fiecare colţ de stradă.
Coloanele Litfass arborează figurile marilor compozitori şi dirijori care au dat un titlu nobiliar oraşului. Apartamentele în care au trăit sunt semnalate prin plăci commemorative. Mozart ar fi putut deţine recordul. A locuit în 14 case din Oraşul Vechi. Dar numai una mai este în picioare, la numărul 5, pe Domgasse, cea în care a creat, în 1786, „Nunta lui Figaro”. Johann Strauss-fiul se stabilise în Praterstrasse, unde a compus „Frumoasa Dunăre Albastră”.
De la „Amadeus” la „Wally”
Teatrele au propuneri la fel de generoase. La celebrul Burgtheater două spectacole promit încântarea publicului: „Der Parasit” de Schiller şi „Faust” de Goethe, iar la Akademietheater, pe lângă premiera cu „Rausch” de Strindberg, se remarcă „I Brauch kan Pflanz”, un spectacol de muzică şi teatru. Theater in der Josefstadt s-a oprit la „Campiello”, după Goldoni, „Amadeus” de Peter Schaffer şi „33 Variationen” de Moises Kaufman. O propunere mai specială vine de la Ivory Tower, care se redeschide, şi în care vor avea loc lecturi publice în prezenţa unor personalităţi de marcă ce vor conferenţia pe diverse teme, dintre care să-i amintim pe Mihail Gorbaciov, Mohamed Elbaradei, Ernst Gombrowicz, Anton Seliger, cât şi scriitori distinşi cu Premiul Nobel.
Egon Schiele, Wally
Renumită pentru muzeele sale, Viena invită în acest ianuarie în două expoziţii-eveniment la Muzeul Albertina; „Michelangelo” şi Picasso, în timp ce Leopold Museum îşi aşteaptă oaspeţii cu vestitele sale colecţii Schiele şi Klimt. MuseumsQuartier este o reuşită arhitecturală şi culturală. Inaugurat în 2001, în spatele vechilor grajduri imperiale, el reuneşte pe o suprafaţă de 60.000 de metri pătraţi celebrul Muzeu Leopold, clădire din calcar, ce adăosteşte o splendidă colecţie Klimt, Schiele şi Kokoschka, apoi Mumok, muzeul artei moderne, construit în bazalt cenuşiu, în care se întâlnesc „Pop Art”, „Fluxus”, şi „Noul Realism”. La Bank Austria Kunstforum va domni în curând extravaganta „Frida Kahlo”, iar la Kunsthistorisches Museum, o interesantă expoziţie „Hans von Aachen” promite satisfacţii estetice deosebite. În sfârşit, Kunsthalle, vechiul manej de iarnă, a fost transformat în sală de expoziţii. În imensa curte interioară, canapele impozante, opere de designeri, primesc la orice oră studenţii. Magazinele, restaurantele, cafenelele, muzeul pentru copii, centrul de arhitectură şi şcoala de dans completează unul dintre cele mai mari spaţii culturale din lume.
Toată Viena a vorbit în 2010 despre „Întoarcerea lui «Wally»”. La 23 august 2010, figura lui Wally putea fi văzută pe toate zidurile oraşului. Wally, adică Walburga Neuzil, a fost muza pictorului austriac Egon Schiele (1890-1918). Ea a făcut obiectul unui scandal judiciar, urmărit cu atenţie de toate muzeele lumii. În 1938, portretul, realizat de Schiele în 1912, a fost furat de nazişti de la galerista evreică Lea Bondi-Jarai. După război, autorităţile austriece l-au restituit din greşeală altei familii evreieşti.
Muzeul Leopold adăposteşte cea mai importantă colecţie Schiele.
În 1954, Rudolf Leopold a cumpărat portretul. Acest pasionat de Schiele, de Klimt şi de Kokoschka începea atunci constituirea uneia dintre cele mai remarcabile colecţii. Când MoMA a decis, la sfârşitul anilor ’90, să organizeze o expoziţie „Schiele”, Leopold a acceptat să împrumute 50 din cele 5.000 de opere ale sale. „Wally” a traversat deci Atlanticul. Descendenţii Leei Bondi-Jarai, cetăţeni americani, s-au hotărât să-şi revendice drepturile asupra tabloului. În ianuarie 1998, procurorul New York-ului a confiscat portretul. A urmat o lungă procedură care nu s-a sfârşit decât în 20 iulie 2010, la trei săptămâni după moartea lui Leopold, când muzeul vienez a acceptat să plătească aproximativ 15 milioane de euro moştenitorilor galeristei. Acum portretul este etalat alături de „Autoportretul” artistului.
S-o regăseşti pe Sissi în mobilele sale este visul oricărui îndrăgostit de această împărăteasă (1854-1898) sau de Romy Schneider, actriţa care a încarnat-o pe ecran. După ce ai trecut de poarta Saint-Michel şi ai urcat scara imperială a Palatului Hofburg, „Sissi Museum” îşi dezvăluie secretele. Încercaţi să descifraţi personalitatea împărătesei Elisabeth prin intermediul mobilierului său şi al unei impresionante colecţii de argintărie. Iar „Geheimnisvoll”, sau „Măştile misterului”, plonjează vizitatorul în lumea plină de secrete şi dulci idile ale balurilor mascate de la Curte.
La Liechtenstein Museum, „Ceremoniile costumului” vă invită la o întâlnire cu figurinele de porţelan din timpul împărătesei Maria Theresa, realizate între 1740 şi 1780, în stil baroc şi rococo. La Akademie der Bilder Kunste, fondată în 1822, când contele Lamberg Sprinzenstein a oferit colecţia sa Academiei, un zbor deasupra picturii europene descoperă capodopere de Bosch, Tizian, Rubens, Rembrandt, Murillo, Tieppolo… Sunt anunţate două evenimente expoziţionale în acest an: „Rene Magritte” şi „Salvador Dali”.
Produse derivate din operele lui Klimt şi Schiele, haine, genţi, şosete, sunt suvenirele cele mai căutate de turişti.
Parfumul capitalei austriece
Cafe Sacher
Imaginat de Sir Terence Conran, frumosul hotel „Das Triest”, situat în apropiere de Musikverein, marchează intrarea fondatorului mărcii „Conran Shop” în universul hotelier. Clădirea aliază materiale contemporane cu arhitectura tradiţională. Din exterior este imposibil să ghiceşti ce a devenit această veche staţie de poştă. Adevărate cărţi de vizită ale tinerilor creatori, fiecare dintre cele 72 de piese dispune de propriul decor, iar unele apartamente au terase şi chiar mici grădini. În ceea ce-l priveşte, „Boutique-Hotel Stadthalle” este primul hotel din lume cu consum de energie nul. Cu 160 de metri pătraţi de echipament solar şi 84 de metri pătraţi de instalaţie fotovoltaică, o pompă de încălzire şi trei turnuri eoliene, o parte a acestui revoluţionar hotel produce propria energie. Clienţii care sosesc pe bicicletă sau cu trenul beneficiază de o reducere de 10%.
Hotel „Sacher Wien” este o instituţie. De la crearea lui, în 1866, a defilat prin saloanele elegante întreaga aristocraţie vieneză. Mult timp, o parte a clientelei venea să negocieze un împruumut, pentru că patroana locului a fost şi primul bancher de credit al oraşului. În vastele încăperi, cu mochete groase, se discută politică şi cultură în timp ce se degustă o bucată de Sacher-Torte, cel mai vestit tort de ciocolată. Amenajat într-o veche casă nobiliară din Spittelberg, un cartier frecventat de artişti, „Alstadt Vienna” are splendide camere şi apartamente cu plafoane înalte şi parchet numit „model unguresc”. Ţesături, covoare şi opere de artă dau o atmosferă uneori voit extravagantă camerelor.
Viena te învăluie şi cu cafenelele sale, cu minunatele restaurante tradiţionale sau moderne. Café Prückelc, cu interiorul său stil anii ’50, păstrează tradiţia marilor cafenele de pe Ringstrasse, în care pot fi întâlnite familii, studenţi, amatori de patiserie, de istorie şi de arhitectură. Cu piano-bar seara, dotată cu salon de bridge şi numeroase ziare şi reviste, este „locul ideal pentru oamenii care vor să fie singuri, dar au nevoie de compania altora pentru aceasta”, cum nota poetul vienez Alfred Polgar.
Capitala austriacă îşi reinventă tradiţia gastronomică. Bucătăria vieneză a început să ţină pasul cu „Weibl’s Wirsthaus”, care mixează felurile tradiţionale cu altele de inspiraţie modernă, filtrate prin identitatea vieneză. În acest fel, au fost modernizate restaurante precum „Glacis Beisl”, cele de la Mumok şi MuseumsQuartier, foarte aglomerate mai ales joia, când muzeele sunt deschise până seara târziu. În aceeaşi zonă a MuseumsQuartier, „Kulinarium 7” aplică o formulă care funcţionează deja în Franţa şi în Anglia, dar acum masa este servită pe mese foarte lungi, care permit o socializare cu ceilalţi, în genul restaurantelor tipice de la marginea Vienei, „Heuriger”. În centrul oraşului, inspirate de „Heuriger”, s-au mai deschis „Hollman Salon”, într-o reşedinţă nobiliară, cu o splendidă curte, şi „Meiereion”, cu mâncăruri tradiţionale şi cu o selecţie de brânzeturi de tot respectul. Se ştie cât de celebră este în Viena reţeaua de restaurante „Plachutta”. Patronul ei, Mario Plachutta, a inaugurat recent, în zona Operei, încă două „Beisl” contemporane, dar cu menu tipic austriac.
Scriitoarea Lilian Fuschinger scria în „Magdalena Păcătoasa”: „Patiseria care ţine turiştii legaţi de Viena este strudelul, care este delicios şi ţi se topeşte în gură. Cel mai minunat strudel din Europa”. El poate fi degustat la Café Central, la Demel, Landman, Weimar sau Braunerhof.
Vestitul târg Naschmart
Die Halle, restaurant situat lângă Kunsthalle, în inima MuseumsQuartier, a devenit un loc frecventat de „bobos” şi de oamenii de afaceri, datorită terasei sale care domină curtea interioară şi a serviciului ireproşabil. Este renumit pentru produsele de sezon şi pentru excelenta sa patiserie.
În parcul Burggarten, sub o magnifică cupolă înaltă de 15 metri, se află o braserie care serveşte în acelaşi timp şi de bar, cafenea şi restaurant. Deschisă toată ziua, iar vara până la 2.00 dimineaţa, propune un cadru bucolic sub palmierii vechii orangerii imperiale şi o bucătărie rafinată. Sâmbăta un DJ asigură muzica. Lângă restaurant se află o superbă seră de fluturi. Dintre specialităţi supa, vânatul, raţa şi o varietate de piureuri.
La etajul Muzeului Albertina este ascuns „Do&Co”. În faţa ferestrelor largi şi a reproducerilor după operele lui Schiele, se poate degusta un delicios „wiener-schnitzel” cu un pahar bun de vin autohton.
Rămânând în domeniul gastronomiei, puteţi face o vizită la „Naschmarkt”, care este pentru vienezi „pântecul oraşului”. Creat în secolul al XVIII-lea, atrage o mulţime pestriţă de luni până sâmbătă. În spatele bogatelor etalări de fructe, carne, peşte, pâini sau brânzeturi, se poate face o pauză într-unul dintre micile restaurante. Aici se adună toate aromele venite din Balcani, din Turcia sau din China.
