Solistul şi toboşarul trupei de rock progresiv Genesis a decis: „Stop turneelor muzicale” pentru motive de sănătate. „Nu reuşesc să umplu bateriile. Este ca şi cum aş fi anesteziat. Timp de 40 de ani tobele mi-au dăruit bucurie. Acum, numai durere şi frustrări”. Are probleme din cauza tasării vertebrei cervicale cu implicaţii asupra terminaţiilor nervoase. Ultimul show l-a avut la New York pe scena de la Roseland Ballroom, în noiembrie trecut, în urma căruia a scos şi un DVD. În 31 ianuarie Phil Collins va împlini 60 de ani.
Totul a început când Collins a primit cadou la vârsta de 5 ani un set de tobe. Fiind copil, devine interesat din ce în ce mai mult de sunetul tobelor sale. Datorită interesului deosebit faţă de muzică instrumentală, unchiul său îi confecţionează un set de tobe mai performante şi mai apropiate de cele adevărate pentru a putea să îşi aprofundeze studiul. În ’70, având 19 ani, Collins interpreta la tobe melodia lui George Harrison, „The Art of Dying”, iar mai târziu, în anul 2000, face un nou aranjament muzical al melodiilor acestuia din tinereţe.
Ultimul show la Roseland Ballroom NY
Solist vocal, instrumentist, a fost atras, din copilărie, de actorie, ulterior, ca figurant în filmul grupului The Beatles, „A Hard Days Night”. Între 1970 şi 1996 este membru al trupei Genesis, iar în paralel cu activitatea de grup evoluează şi solistic. La sfârşitul anilor ’70, cântecul „Follow You, Follow Me” a însemnat pentru Genesis un important pas înainte deoarece a ajuns în primele locuri ale topurilor muzicale. Pe măsură ce deceniul se sfârşea, Genesis a făcut o schimbare de la rădăcinile sale de rock progresiv la muzică pop. În 1976, cântăreţul baterist de la Genesis se căsătoreşte cu canadianca Andrea Bertorelli, de care se desparte după patru ani.
În 1981 începe o strălucitoare carieră solistică. Primul album personal, „Face Value” se bucură de un succes extraordinar, fiind vândut în peste 5 milioane de exemplare, trei extrase pe single urcă în topuri. LP-ul „Hello, I Must Be Going” (1982) este editat în două milioane de exemplare. În 1984 primeşte Premiul Grammy la secţiunea „Best Pop Vocal Performance”, pentru piesa „Against All Odds”, care apare şi în soundtrack-ul filmului omonim, nominalizat la Oscar. Se recăsătoreşte cu Jill Taverman, de care divorţează după doi ani, despărţirea costându-l 17 milioane de lire sterline. „Separate Lives”, aflată de asemenea pe locul I în top, face parte din coloana sonoră a filmului „White Night”.
La Roseland Ballroom
Albumul „No Jacket Required” (1985) are o ascensiune rapidă. Este premiat Grammy, în 1986, la secţiunea „Albumul Anului” şi patru piese sunt extrase pe single. Realizează o performanţă care îi aduce titlul de „cel mai prolific muzician rock”. Imediat după aceea este prezent ca baterist alături de Jimmy Page şi Robert Plant la Led Zeppelin Reunion. Urcă pe locul I în topul albumelor din Statele Unite cu hituri „I Wish It Would Rain” (cu Eric Clapton la chitară), „Do You Remember” şi „Another Day in Paradise”, în 1989. A colaborat cu muzicieni importanţi. În 1996 formează Phil Colins Big Band, un super grup de jazz cu care înregistrează „A Hot Night in Paris”. Lansează în acelaşi an, albumul „Dance Into the Light”. În 1998 îşi anunţă retragerea din grup şi tot în acelaşi an îşi lansează colecţia „Hits”. În 1999 se căsătoreşte cu Oriane Cevey, de care divorţează în 2007, lăsându-i soţiei 25 de milioane de lire sterline. Aplauze furtunoase pentru concertul de la Bucureşti, în 2005, la Romaero.
Phil Collins în concert
În 2007 grupul Genesis se reuneşte, bucurându-se de un fantastic succes la Circo Massimo din Roma, în prezenţa a peste 500.000 de persoane. „În 2005 eram pe punctul de a reuni Genesis, în Scoţia, în mare secret. Niciun manager, numai cinci vechi prieteni care se întâlnesc după 1975. Dar, din păcate, s-au format două tabere: unii care credeau şi alţii care aveau impresia că ne vom pierde timpul. Peter Gabriel şi Steve Hackett spuneau că sunt implicaţi în alte proiecte, în care au probleme economice de rezolvat. După care au revenit şi au zis: suntem gata de a ne reuni”. În acel punct, Collins nu mai era foarte convins. Aşa stând lucrurile, Genesis s-a reformat numai în trei: Collins, Tony Banks şi Mike Rutherford. „Din păcate, istoria nu aşteaptă”, declară Phil Collins. Şi tot el mărturiseşte: „După 40 de ani de carieră, ceea ce îmi amintesc cu mare plăcere sunt concertele în care cântam alături de Eric Clapton, cât şi imprimarea melodiei «Going Back» (2010), un omagiu adus muzicii negre a anilor ’70, aceea a adolescenţei mele”. Majoritatea melodiilor sale au o tentă romantică, de dragoste, dar unele au şi conţinut politic.
Zbor deasupra unei vieţi
Phil Collins
Collins îşi aminteşte într-un interviu despre viaţa sa privată. „Într-o zi m-am privit în oglindă şi mi-am zis: Gata, Phil! Nu mai fi patetic, pune-ţi în dulap hainele de pop star şi pe cele de tată şi bunic. Nu puteam să fac altceva, deoarece corpul meu îmi trimitea semnale de mult timp. Întâi am început să nu mai aud bine cu o ureche, apoi, braţul de la mâna dreaptă nu mai răspundea la comenzi. Adevărul este că după câteva show-uri, în care m-am limitat la a cânta vechi piese soul, m-am hotărât să spun adio concertelor şi chiar discurilor. Pe scurt, m-am decis să încep să sting motoarele. Dar încet, cultivându-mi iluzia că astfel voi suferi mai puţin. Este înfiorătoare retragerea de pe scenă. Distanţa este un cuvânt greu de digerat. Când mă gândesc la viaţa mea, sunt uimit de mine însumi. Cum am putut să-mi distrug trei căsătorii. Fostele mele soţii erau sătule de absenţele mele. Am fugit după glorie şi la ce mi-a folosit?! Ce mi-au dat banii şi faima în schimbul unei vieţi personale? Nu mi-am văzut copiii crescând, am pierdut bucuria de a-i vedea plângând, râzând şi deschizându-şi cadourile de Crăciun. Pentru ce? Mă întreb adesea. Nu mi-am însoţit la şcoală copiii, nu am vorbit cu profesorul lor, nu m-am jucat cu ei. Cineva îmi spunea că ar trebui să fiu mândru că am vândut peste 250 de milioane de discuri. Ei şi?! Acum privesc înapoi la viaţa mea. Vreau în sfârşit să mă bucur de casa pe care o am la Geneva, pe malul lacului, şi de cei doi băieţi, Matthew şi Nicholas, născuţi din cea de a treia căsătorie. Până acum am achiziţionat nenumărate vile în care nu am locuit niciodată. Pentru ce? Mă văd şi acum alergând de la Gala «Live AID» din Londra, într-un Concorde, la puţine ore, pentru a cânta la altă «Gală AID», la Philadelphia, şi aşa mai departe, dintr-un avion în altul. Mi se părea ceva senzaţional, dar nu era. Voi spune adio muzicii. Am îmbătrânit urât şi corpul meu mi-a zis: Opreşte-te”.
Sunt cuvinte dureroase, pline de amărăciune şi de regrete ale celui care a fost idolul unor generaţii de fani, marele Phil Collins.
