Există deja un orizont de aşteptare pe termen scurt favorabil semnării alianţei social-liberale PSD-ACD (PNL-PC), ar face o greşeală liderii din opoziţie dacă n-ar semna-o până la 1 martie. Prin ea se formează şi o alianţă majoritară a electoratului dezamăgit de actuala coaliţie de guvernare PDL-UNPR-independenţi-UDMR-celelalte minorităţi.
Vor veni la vot acum şi numeroşi nehotărâţi, chiar dacă electoratul radical al PNL nu e de acord cu această alianţă din opoziţia actuală – va exista o alternativă la actuala putere care-şi bate joc de Constituţie şi de legi, care nu mai ţine cont de nimic (de nici un drept, de nici un act de justiţie; s-a depăşit orice imaginaţie în acest sens, al ilegalităţilor comise). O alianţă care să readucă România în limitele unei normalităţi de tip european. Vor vota cu Alianţa social-liberală şi mulţi dintre votanţii PDL-Băsescu, scârbiţi de realitatea pe care o trăiesc. Fiind clar că azi coaliţia pro-Băsescu aflată la guvernare e egală cu sărăcia programată, incompetenţa şi prostia, cu corupţia şi abuzul de putere. Această alianţă a partidelor din opoziţie a funcţionat la votul din Parlament şi până acum, dar n-a reuşit să formeze o majoritate. Să sperăm că la viitoarele alegeri actuala alianţă a partidelor din opoziţie va primi voturi majoritare (se aşteaptă 65 la sută, în afara redistribuirilor; ar fi o lovitură extraordinară, la patru ani de la intrarea în Uniunea Europeană, să câştige o alianţă care cuprinde partide de stânga-centru şi centru-dreapta cu 65 la sută; de fapt, diferenţa ideologică dintre aceste două partide le echilibrează; în spiritul acestei echilibrări doctrinare s-a convenit să se prezinte la alegeri la paritate). Chiar dacă noua alianţă social-liberală are obiectiv câştigarea alegerilor generale (locale şi parlamentare) de anul viitor, ea trebuie din primăvara acestui an să forţeze pe mai departe demiterea guvernului Boc-Băsescu şi chiar alegerile anticipate. Noua alianţă social-liberală trebuie să ţină cont tot timpul că s-a format pentru a răsturna acest guvern pro-Băsescu iresponsabil, care a pus România pe butuci şi a prăbuşit nivelul de trai al românului – cu cât mai repede, cu atât mai cu folos, alţi doi ani cu aceşti politruci în fruntea statului înseamnă pagubă.
Mie îmi e clar că, după unirea opoziţiei parlamentare, Băsescu se gândeşte la o lovitură de contracarare, care să aibă impact public. Prima ar fi obligarea lui Boc să demisioneze, să se deschidă o supapă pentru populaţia naivă română. Cu atât mai mult cu cât, previzibil, din primăvară vor reapărea mişcările sociale, nemulţumirea crescând periculos. Las la o parte faptul că vine congresul PDL şi Boc trebuie să-şi apere postul de preşedinte al PDL: va fi un motiv onorabil să se… retragă de la Palatul Victoria. În acest joc al remanierii guvernamentale nu intră şi UDMR, care-şi numeşte singură miniştrii, peste capul lui Băsescu (profitând de faptul că fără UDMR n-ar mai exista coaliţie guvernamentală). Alianţa social-liberală ar trebui să încurajeze spargerea unităţii UDMR, care are congres programat înaintea PDL, şi actualul preşedinte Marko Bela (scriitor dovedit un politician care a ştiut să-şi valorifice la maximum oportunismul) se… retrage. Nu mai pun la socoteală concurenţa UDMR la votul etnic maghiar cu celelalte două partide ce vor intra în alegerile generale din România, Partidului Civic Maghiar şi al Partidului Popular Maghiar. Prin spargerea UDMR se sparge şi votul compact etnic. Nici nu e nevoie să-i atragă pe parlamentarii UDMR de partea PSD-ACD, pur şi simplu trebuie să-i pună pe „udemerişti” pe baricade adverse, să voteze după propria conştiinţă în Parlament, nu după ordinul preşedintelui UDMR. E ciudat că nu se găsesc în această alianţă PSD-PNL-PC negociatori performanţi, care să atragă UDMR acum de partea ei (înainte de a pierde UDMR alegerile generale, previzibil, plătind preţul guvernării catastrofale alături de PDL-UNPR şi de restul). De ce insist pe UDMR? Fiindcă, simplificând lucrurile, vinovat de actuala situaţie din România parlamentară nu e electoratul minoritar maghiar, ci electoratul majoritar român – care a împărţit voturile în mod egal între putere şi opoziţie, dând ocazia unui partid etnic (UDMR) să tranşeze lupta politică. De aceea aş sublinia că formarea acestei alianţe social-liberale poate fi numită şi „patriotică”, odată ce ea va ajuta românii să dea Parlamentului o majoritate confortabilă. Teoretic, aşa ar putea sta lucrurile, cu această alianţă PSD-ACD câştigătoare din start, dar mă tem că, practic, Băsescu (ajutat de serviciile secrete manipulatoare, mereu de partea puterii) va reuşi iar să „bage zâzanie”, să anunţe că vin comuniştii lui Iliescu-Năstase la putere, împreună cu mogulii Vîntu şi Voiculescu, şi să spargă acest electorat majoritar de opoziţie de azi. Cum poate fi izolat Băsescu?
