marți, 25 ianuarie 2011
Am citit cu oripilare o postare de-a lui Cristian Preda în care spunea, referitor la huiduilelile adresate preşedintelui Băsescu ieri de Ziua Unirii Principatelor, că inclusiv domnitorul Alexandru Ioan Cuza, marele reformator al statului modern, a fost criticat la vremea sa.
Ieri, un alt cavaler al tristei figuri, Teodor Baconschi, conchidea condescendent acelaşi lucru.
Ideologii regimului actual propun astfel un model de explicare legitim a comportamentului preşedintelui şi a măsurilor anti-stat luate preponderent în ultimii doi ani.
Simpatia faţă de domnitorul care prindea negustorii cu ocaua mică se poate transfera asupra preşedintelui Băsescu prin astfel de mişcări. Cu toate acestea, indiferent de efect, nu pot să mă abţin să nu sesizez lipsa totală de verticalitate a celor care propun astfel de imagini groteşti publicului larg.
Anul trecut, Elena Udrea spunea că românii vor fi urmaşii lui Traian…ai lui Traian Băsescu. Stau şi mă întreb ce vor spune urmaşii epigonilor Patapleşi de mai sus despre elucubraţiile oximoronice ale celor care astăzi constituie curtea de ideologi a unui preşedinte larg contestat intern tocmai pentru destructurarea statului.
Cuza a decis să abdice, forţat în mare parte, dar până la urmă a acceptat situaţia. A abdicat în favoarea unui principe străin. Mi-e teamă însă ca acest Cuza contemporan al nostru să nu abdice în favoarea principelui străin pe nume FMI sau chiar a marelui capital.
http://codrinscutaru.blogspot.com/2011/01/cuza-basescu-si-intelectualii.html
