30 January
Seful politiei a dat zilele trecute un atac pe cat de puternic pe atat de surprinzator la o noua structura a statutului. Liviu Popa si-a permis, in calitate de sef al structurii, sa-si numeasca subordonatii „betivi si nenorociti”. Pentru cineva care a auzit aceasta declaratie pe fuga si nu este dispus sa-i dea prea mare importanta, aceasta are efectul pervers de a ramane intiparita in minte, intr-o zona latenta care se va activa doar atunci cand individul se va „lovi” de un politist. Omul care ar trebui sa se asigure ca legea este respectata in Romania este redus la cele doua apelative. Autoritatea lui, atat cat mai era, este puternic zdruncinata. Am avut cu totii probleme cu politisti corupti, daca nu am avut noi probleme atunci au avut cei din jurul nostru. Prin urmare declaratiile lui Popa sunt usor de asimilat de catre oricine a platit macar o amenda in viata lui, fie ea si pentru trecerea strazii prin locuri nepermise. Pacatele Politiei Romane sunt foarte bine cunoscute si am putea discuta foarte mult pe aceasta tema. La fel de bine am putea discuta despre politistii care-si fac responsabil treaba, care merg zi de zi la munca si isi indeplinesc sarcinile de servici cu profesionalism. Este nedrept insa pentru acestia din urma ca tocmai seful politiei sa-i puna in aceeasi oala cu ceilalti, mult mai putini, care si-ar gasi locul oriunde altundeva numai in politie nu.
Tabloul general este insa mult mai interesant. Daca nu mai focalizam analiza doar pe seful politiei si structura din subordinea lui si incercam sa aruncam o privire de ansamblu asupra celor ce se intampla in Romania de ceva ani incoace, atunci putem observa cu usurinta ca lucrurile se leaga. Polistii betivi si nenorociti nu sunt niste politisti oarecare. Ei sunt cei care au demonstrat in fata Palatului de la Cotroceni, au aruncat cu sepcile peste gard si au strigat, cred ca pentru prima oara, „iesi afara javra ordinara”. Credea cineva ca liderul suprem a uitat? Se indoia cineva de faptul ca razbunarea nu se va lasa mult asteptata?
Logica regimului in care traim este una foarte simpla: disolutia structurilor pe care se bazeaza democratia, decredibilizarea, intimidarea si controlarea acestora. Fie ca vorbim de parlament, biserica, politie, justitie, mass-media, sindicate, educatie, sanatate sau armata, reteta este aproape aceeasi. Toti cei care au indraznit sa zadarniceasca in vreun fel planurile lui Traian Basescu sau au prezentat un disconfort pentru acesta au fost loviti mai devreme sau mai tarziu de un scandal, au aparut apoi dovezi de coruptie, s-au facut arestari, restructurari pentru ca reforma statutului o cerea imperativ, pentru ca apoi sa sfarseasca in a sprijini proiectele marete ale liderului providential. Toti cei care au opus rezistenta s-au dovedit ulterior a fi rai si corupti. Singurul consecvent cu ce a promis romanilor, singurul care lupta pentru binele lor, cel care nu ezita sa taie raul de la radacina este, ati ghicit, Traian Basescu.
Nimeni nu i se poate opune si nici nu ar avea dreptul s-o faca. Opozitia s-a dovedit, si se dovedeste in continuare, ca este corupta si ii apara pe corupti. PSD si PNL sunt doua partide care ar trebui desfiintate pentru sunt aservite comunistilor, mogulilor, agenturilor straine. Ei vor raul romanilor si PDL o va demonstra. Incercarile lor de a deturna PDL si pe liderul suprem de la reforma statului pune in pericol viitorul copiilor nostri. O noua lege electorala va rezolva definitiv si aceasta problema. Dupa modelul Rusiei, o democratie puternica si sanatoasa, Traian Basescu merita sa numeasca noul presedinte al Romaniei si sa prea conducerea guvernului. Daca nu el, atunci cine?
Chiar asa, daca nu el, atunci cine? Elena Udrea, dar nu-i inca pregatita. Nu-i nimic, noi avem rabdare.
Moshe & Mordechai blog
Io zic că e naşpa
ianuarie 30, 2011
Habar nu am dacă acuzaţiile care i se aduc lui Constantin Nicolescu sunt fundamentate. Ştiu că acuzaţiile care i-au fost aduse Monicăi Ridzi erau beton. Că în cazul Robertei Anastase probele erau mai mult decât evidente. Şi pute rău când un ciumete din opoziţie e săltat, iar bagabonţii puterii rânjesc de pe Mariahilfer Straße. Şi îmi amintesc cum hlizea băsexu din parcare când descoperea că hotărârile justiţiei nu se discută, cu doar două-trei zile înainte de săltarea lui Nicolescu. Şi la luni de zile după nesăltarea lu’ Anastase. Asta e una.
Cu totul altceva e când îl văd pe fostul procuror Ponta protestând împotriva abuzurilor Parchetului. Cu tot cu partid. Parcă e ceva în neregulă în povestea asta. Eu zic că e naşpa. Nu ştiu dacă protestul e sau nu justificat. Nu ştiu, repet, dacă Nicolescu are de ce fi bănuit sau nu. Ştiu că e naşpa când un fost procuror zice Huo! la ce face Parchetul. E naşpa pentru fostul procuror, e naşpa pentru parchet, e naşpa pentru actuala putere, e naşpa pentru noi toţi.
