Noi analize ale datelor primite de la sonda Galileo de la NASA dezvăluie existenţa unui ocean de magmă topită sau parţial topită sub suprafaţa lunii vulcanice a lui Jupiter, Io.
Această descoperire explică de ce Io este obiectul cu cea mai mare activitate vulcanică din sistemul nostru solar. Studiul a fost realizat de oamenii de ştiinţă de la Universitatea din California şi Universitatea din Michigan şi va fi publicat săptămâna aceasta în revista Science.
„Oamenii de ştiinţă sunt încântaţi pentru că putem să înţelegem, în sfârşit, de unde vine magma de pe Io şi putem explica anumite semnale primite de sonda Galileo”, a declarat Krishan Khurana, principalul autor al studiului.
Io produce de 100 de ori mai multă lavă în fiecare an decât toţi vulcanii de pe Pământ. În timp ce vulcanii de pe Terra apar în zone fierbinţi precise, precum „Cercul de Foc” din jurul Oceanului Pacific, vulcanii lui Io sunt distribuiţi pe toată suprafaţa sa, spune NASA.
Un ocean de magmă global, aflat la 30-50km sub crusta lui Io explică activitatea lunii.
„Atât Pământul, cât şi luna sa, ar fi avut astfel de oceane de magmă în urmă cu miliarde de ani, când se formau, dar de atunci s-au răcorit”, a spus Torrence Johnson, un fost cercetător la proiectul Galileo, care lucrează în prezent la NASA Jet Propulsion Laboratory.
Sonda Voyager de la NASA a descoperit vulcanii de pe Io în 1979, această lună devenind singurul obiect din sistemul solar, în afară de Terra, care are vulcani activi. Energia pentru activitatea vulcanică este dată de gravitaţia lui Jupiter, care trage de Io.
Galileo a fost lansată în 1989 şi a început să orbiteze planeta Jupiter în 1995. În 2003, sonda a fost distrusă în mod intenţionat, fiind trimisă în atmosfera lui Jupiter. Una dintre cele mai mari descoperiri ale sale a fost un posibil ocean aflat sub suprafaţa de gheaţă a lunii Europa.
