Presa internaţională continuă să comenteze implicaţiile acuzaţiei de viol aduse directorului general al Fondului Monetar Internaţional (FMI), Dominique Strauss-Kahn, ea publicând opinii dintre cele mai diferite, inclusiv pe aceea potrivit căreia demisia lui ar fi fost forţată de marea finanţă americană ce vrea ca şi postul respectiv să revină tot unui reprezentant al SUA, ca şi cel din fruntea Băncii Mondiale. În paralel, în revista franceză „GQ” a apărut şi un clasament al celor zece scandaluri sexuale care, de-a lungul anilor, au bulversat viaţa politică internaţională.
1. Afacerea baletelor roz
FAPTELE. La 10 ianuarie 1959, ziarul parizian „Le Monde” a scris despre arestarea unui poliţist acuzat că ar fi organizat orgii sexuale. Unor minore, el le-ar fi promis întâlniri care, în schimbul serviciilor lor sexuale, le vor ajuta să promoveze pe plan artistic. Ca urmare, în diverse puncte din regiunea pariziană au avut loc tot felul de spectacole erotice. Între imobilele în care se desfăşurau s-a aflat castelul „Pavillon du Butard”, pus la dispoziţia preşedintelui Adunării Naţionale a Franţei. Fetele au beneficiat din belşug de droguri şi alcool, ele trebuind să satisfacă un public exigent. Au fost inculpate 23 de persoane, între care Andre Le Troquer, 75 de ani, fost preşedinte socialist al Adunării Naţionale.
CONSECINŢELE. La capătul unui proces ce a durat până la 10 iunie 1960, 22 dintre cei 23 de acuzaţi au fost condamnaţi. Organizatorul orgiilor a primit cinci ani de puşcărie, în timp ce Andre Le Troquer – un an de închisoare cu suspendare şi 3.000 de franci amendă. O sentinţă indulgentă, care a ţinut seama de „lungul trecut de servicii aduse ţării” şi nu voia să „zdrobească un bătrân”. În plin război în Algeria, scandalul a avut o amploare relativă, dar l-a discreditat definitiv pe acest adversar istoric al generalului Charles de Gaulle.
2. Afacerea „camionul lăptarului”
FAPTELE. În octombrie 1974, publicaţia franceză „Le Canard Enchaine” a relatat că, într-o dimineaţă din septembrie, poliţia, pompierii şi Samu (primul ajutor în caz de accidente – n.n.) au fost trimişi la locul unui accident între o maşină sport şi o camionetă a unui lăptar, pe una dintre străzile Parisului. La faţa locului, ei l-au găsit pe preşedintele ţării, Valery Giscard d’Estaing, vizibil pilit, care tocmai lovise maşina Ferrari împrumutată de la regizorul Roger Vadim. Pentru unii, şeful statului venea dintr-un anume loc, iar alţii susţin că el tocmai se despărţise de Eldridge Cleaver, fostul lider al formaţiei Black Panthers, care trăia ilegal la Paris sub protecţie giscardiană. Dar, înainte de orice, Giscard nu era singur în automobil, actriţa Marlene Jobert, foarte în vogă pe atunci, părea să-l însoţească.
CONSECINŢELE. Ulterior, în faţa mai multor persoane, Giscard spunea adesea că „miniştrii femei îmi dau mai multă satisfacţie decât bărbaţii”, iar publicaţia „Le Canard Enchaine” l-a botezat „Valery Folamour”, în timp ce Franţa anilor ’70 a descoperit un nou Casanova.
3. Afacerea Steinheil
FAPTELE. La 16 februarie 1899, Felix Faure, preşedinte al Franţei de patru ani, îi telefonează amantei sale, Marguerite Steinheil, pe care o primea în mod constant în „salonul bleu” de la Elysee, şi-i cere să treacă pe la el în cursul după-amiezii. La câteva minute după sosirea metresei, personalul de serviciu este surprins să audă sunete insistente de clopoţel. Felix Faure pare că se simte rău. Aşezat pe divan, el respira extrem de greu, în vreme ce iubita se îmbrăca în grabă. Faure a murit după câteva ore.
CONSECINŢELE. „El voia să fie Cezar, dar n-a fost decât Pompei”, avea să spună despre el adversarul său politic George Clemenceau. Cât despre Marguerite Steinheil, ea fost poreclită „Pompa funebră”.
4. Afacerea Monica Lewinsky
FAPTELE. Acuzat de hărţuire sexuală de o fostă colaboratoare din perioada când era guvernator al statului Arkansas, noul preşedinte american Bill Clinton este bănuit că ar avea relaţii cu o stagiară la Casa Albă, Monica Lewinsky, chemată să depună mărturie în această afacere. Negând totul, preşedintele declară că „nu a avut relaţii sexuale cu această femeie”. Dar o ţigară de foi şi o pată ciudată pe o rochie a tinerei au ambalat maşina mediatică declanşată. Ameninţat cu destituirea întrucât ar fi minţit sub jurământ, Clinton s-a salvat în final, mai întâi vorbind despre „relaţia nepotrivită” cu Monica, apoi rămânând preşedinte al SUA în urma votului din februarie 1999, din Congres.
CONSECINŢELE. Clinton şi-a descoperit un nou prieten, pe Larry Flynt, fondatorul revistei „Hustler”, care, în timpul scandalului, a anunţat că oferă un milion de dolari oricui îi aduce dovezi despre implicarea unui înalt responsabil politic sau juridic american în afaceri cu caracter sexual.
5. Afacerea Moshe Katsav
FAPTELE. Preşedinte al Israelului între 2000 şi 2007, Moshe Katsav este acuzat, în 2006, de violarea unei foste salariate, care afirmă că a fost forţată să facă sex cu el, dacă nu voia să-şi piardă postul. Anturajul lui respinge acuzaţiile, iar unii membri ai partidului Likud susţin teza unui complot. În ianuarie 2007, 30 de deputaţi din Knesset semnează o petiţie în care îi cer demisia.
CONSECINŢELE. La 30 decembrie 2010, Moshe Katsav este condamnat la 7 ani de închisoare fermă. Totodată, el este recunoscut vinovat de două gesturi indecente şi de hărţuire sexuală în cazul a trei foste colaboratoare, toate din aceeaşi perioadă (anii ’90), apoi în timpul preşedinţiei sale. Katsav a făcut recurs, un nou proces va avea loc, el neputând fi încarcerat până la judecarea acestuia.
6. Afacerea Wolfowitz
FAPTELE. În 2005, Paul Wolfowitz, autorul strategiei eliminării lui Saddam Hussein, fost adjunct al şefului Pentagonului în timpul Administraţiei George W. Bush şi vârf de lance al neoconservatorilor americani, este numit preşedinte al Băncii Mondiale. El îi informează pe directorii instituţiei de legătura sa de amor cu o anume Shaha Riza, salariată a Băncii Mondiale. Apoi propune comitetului de etică s-o lase pe amanta lui la locul ei de muncă, dar aceasta să piardă orice putere de decizie pe care o avea. Comisia refuză. Ca urmare, tipei i se oferă un post în afara băncii şi o promovare pentru a compensa acest accident în cariera ei. Paul Wolfowitz este lăsat să se acupe de detalii. Aşa se face că, în locul cifrei de 3,7% creştere anuală salarială generală acordată, Riza pleacă cu o reevaluare salarială consistentă (pentru a atinge 200.000 de dolari pe an). În aprilie 2007, ziarul „Financial Times” dezvăluie itinerariul profesional al acestei femei şi numeroasele intervenţii făcute de Wolfowitz în favoarea ei, ceea ce face ca afacerea să capete dimensiuni madiatice extraordinare.
CONSECINŢELE. La 17 mai 2007, Paul Wolfowitz acceptă, în sfârşit, să renunţe la postul său. Shaha Riza revine la Departamentul de Stat al SUA.
7. Afacerea „Rubygate”
FAPTELE. La 27 mai 2010, Karima El Mahroug, cunoscută sub numele de scenă de Ruby Rubacuori, este arestată de poliţia din Milano şi acuzată de furtul a 3.000 de euro. Premierul Italiei, Silvio Berlusconi, face presiuni pentru eliberarea tinerei, afirmând că ea este nepoata preşedintelui egiptean (de atunci) Hosni Mubarak. Presa face scandal şi descoperă că, între februarie şi mai 2010, el ar fi plătit tânăra, minoră de la ora respectivă, pentru a avea relaţii sexuale cu ea. Ulterior, ar fi recidivat cu numeroase tinere care participau la o serie de recepţiii particulare, faimoasele serate bunga-bunga dintr-una din vilele sale de lângă Milano.
CONSECINŢELE. Berlusconi riscă enorm în urma deschiderii procesului botezat „Rubygate”, ce va avea loc la 31 mai a.c. În 2009, fosta lui soţie, Veronica Lara, spunea că „jurământul căsătoriei lor a fost rupt. Nu mai pot sta lângă un om care frecventează minore”, declara ea.
8. Afacerea Markovici
FAPTELE. La 1 octombrie 1968, corpul lui Stefan Markovici, fost bodygard al actorului francez Alain Delon, este descoperit într-o debara, băgat într-un sac. Cu câteva zile înaintea dispariţiei, el trimisese o scrisoare în care spunea: „Dacă voi fi asasinat, va fi 100% greşeala lui Alain Delon şi a naşului său, Francois Marcantoni”. Totul ia o altă turnură când ziarul „Le Figaro” a publicat o anonimă în care se relata că foşti membri ai guvernului participau la orgii sexuale organizate de Marcantoni. Pe ascuns circulau fotografii, în unele se pare că apărea chiar Claude Pompidou, soţia fostului premier ce avea să devină apoi preşedinte al ţării. Se spune că „gaulliştii istorici” ajutaţi de cârtiţe din serviciile secrete ar fi dorit să curme astfel ambiţiile prezidenţiale ale lui Georges Pompidou, considerat un „gaullist proaspăt”.
CONSECINŢELE. În ce priveşte moartea lui Markovici, nimeni nu a „ştiut” nimic. Nu a avut loc niciun proces, iar Francois Marcantoni a beneficiat de scoatere de sub urmărire penală. Georges Pompidou a fost ales preşedinte al republicii, iar cârtiţele au fost eliminate din serviciile secrete.
9. Afacerea Donna Rice
FAPTELE. În aprilie 1987, senatorul Gary Hart anunţă pentru a doua oară candidatura sa pentru învestitură din partea Partidului Democrat pentru alegerile prezidenţiale din 1988. Favorit în sondaje, sprijinit de actorul Warren Beatty, el este acuzat imediat într-un scandal de imoralitate dezvăluit de reporterii de la „Miami Herald”, care au văzut o tânără părăsind domiciliul acestuia. Popularitatea lui se prăbuşeşte. Hart respinge acuzaţia, dar, câteva zile mai târziu, în timp ce se afla pe iahtul lui, Donna Rice, preşedinta unei asociaţii americane de luptă împotriva pornografiei, este fotografiată pe genunchii lui Gary Hart.
CONSECINŢELE. Hart şi-a continuat campania electorală, dar rezultatele sale catastrofale din alegerile primare din statul New Hampshire îl determină să abandoneze cursa. A fost finalul carierei sale politice.
10. Afacerea Profumo
FAPTELE. În ianuarie 1961, John Dennis Profumo, conservator, ministru de război în guvernul britanic, se întâlneşte cu Christine Keeler (call girl – fată care face prestaţii sexuale la domiciliul ori locul ales de client), cu care are o legătură ce durează mai multe săptămâni. Între timp apare o problemă întrucât tipa se culca şi cu Ehgheni Ivanov, ataşat pe probleme de marină la Ambasada URSS din Londra. Ulterior vor exista şi bănuieli de spionaj după ce, în 1962, în capitala britanică se consemnează nişte schimburi de focuri ce au avut legătură cu alţi doi indivizi ce întreţineau şi ei relaţii cu Christine Keeler. Presa se ocupă pe îndelete de fată şi descoperă legăturile ei intime cu Profumo şi Ivanov.
CONSECINŢELE. Acuzat public în Camera Comunelor, Profumo se apără cu înverşunare, dar poziţia lui nu mai poate fi susţinută la nesfârşit de şeful guvernului. Ca urmare, în iunie 1963, premierul Harold Macmillan îi cere să demisioneze. El părăseşte viaţa politică însoţit de un imens scandal, iar laburiştii câştigă alegerile din 1964. În 1989, afacerea Profumo a stat la baza filmului „Scandalul”.
