Etapele şi condiţiile revizuirii Constituţiei
Pentru ca un proiect de revizuire a Constituţiei să fie adoptat sunt câteva etape de parcurs şi câteva condiţii. Prima etapă o reprezintă dezbaterea şi votarea proiectului într-o comisie parlamentară constituţională. Nu ne interesează acum ce se va decide aici, pentru că nu este vorba de un vot decisiv. Etapa a doua o reprezintă dezbaterile separate în cele două Camere ale Parlamentului. Aici proiectul se adoptă cu voturile a două treimi din numărul parlamentarilor din fiecare Cameră.
* La ora actuală, la Senat situaţia este următoarea: Puterea are 69 de voturi, Opoziţia are 67. Ca să treacă proiectul revizuirii Constituţiei este nevoie de 91 de voturi. Nici una din tabere nu se poate impune în această situaţie fără a beneficia de concesii majore din partea celeilalte tabere. Este greu de crezut că Puterea va reuşi să „atragă” 23 de voturi din zona Opoziţiei şi, invers, aceasta să atragă 25 de voturi.
* La Camera Deputaţilor raportul de forţe este următorul: Putere – 181 de voturi (i-am inclus aici şi pe cei 5 independenţi neafiliaţi – n.a.); Opoziţie – 150. Pentru a trece proiectul de revizuire sunt necesare 222 de voturi. Şi aici este greu de crezut că, fără negocieri cu cedări maxime, se poate vota ceva. De asemenea, este aproape imposibil pentru Putere să-şi apropie 41 de voturi din zona Opoziţiei.
* În situaţia în care – foarte greu de crezut – proiectul de revizuire (indiferent cum va arăta el, textul trimis de Traian Băsescu putând fi amendat şi răsamendat – n.a.) va fi adoptat de cele două Camere ale Parlamentului, dar există diferenţe, atunci se trece la etapa de mediere. Dacă aceasta eşuează, votul final este dat de plenul comun, dar sunt necesare ¾ din sufragiile parlamentarilor, adică 353 de voturi. Raportul general Putere-Opoziţie este: 250 la 217. A deturna 103 voturi de la Opoziţie reprezintă de asemenea o misiune imposibilă.
* Presupunând totuşi că Parlamentul adoptă un proiect de revizuire a Constituţiei, urmează ultima etapă, referendumul pentru aprobarea noii Constituţii. Constituţia este aprobată dacă la urne se prezintă cca 9 milioane de alegători, iar dintre aceştia cca 4,5 milioane votează „DA”. Dacă referendum nu îndeplineşte aceste două condiţii, atunci proiectul de revizuire al Constituţiei este respins.
Ce modificări nu vor trece de Parlament
„Parlamentul este alcătuit dintr-o singură Cameră, denumită Camera Reprezentanţilor”.
Această modificare nu va fi votată de PSD, PNL. Ambele partide militează pentru un sistem bicameral, dar cu atribuţii complet diferenţiate. Sunt semnale că nici UDMR nu agreează sistemul unicameral.
„Numărul parlamentarilor este de maxim 300”
Numărul parlamentarilor nu se stabileşte prin Constituţie, ci prin lege organică. PSD şi PNL ar putea accepta o eventuală reducere a numărului Parlamentarilor.
Toate articolele care se modifică şi sunt legate de sistemul unicameral de asemenea nu vor mai intra în discuţie după respingerea modelului unicameral
„Pe durata exercitării mandatului Preşedintele României se bucură de imunitate”
Opoziţia nu acceptă acest punct de vedere care întăreşte puterea preşedintelui
„Propunerea primului-ministru de revocare şi numire a unor membri ai guvernului nu se poate face decât după o consultare prealabilă a preşedintelui”.
Opoziţia nu acceptă acest articol din raţiuni similare articolului precedent.
„În cazul unui aviz negativ din partea Curţii Constituţionale, procedura de suspendare (a preşedintelui – n.a.) va înceta”.
Opoziţia nu voteaza pentru că întăreşte nejustificat puterea preşedintelui.
„Autorităţile publice vor consulta organizaţiile cetăţenilor aparţinând minorităţilor în legătură cu deciziile privind păstrarea, dezvoltarea şi exprimarea identităţii lor etnice, culturale şi religioase”.
Opoziţia nu votează pentru că articolul este confuz.
„Reţinerea nu poate depăşi 48 de ore”
Opoziţia merge pe varianta actuală de 24 de ore.
„Guvernul îşi poate angaja răspunderea în faţa Parlamentului, o singură dată pe sesiune”, dar ca limitarea angajării răspunderii nu se aplică în cazul proiectului bugetului de stat şi cel al asigurărilor sociale”.
Opoziţia nu agreează angajarea răspunderii pe legea bugetului de stat.
„Răspunderea penală a membrilor Guvernului, pentru fapte săvârşite în exerciţiul funcţiei lor, se stabileşte prin lege organică”.
Opoziţia nu agreează acest articol pentru că legea care va reglementa răspunderea penală nu ar mai sancţiona şi foştii miniştri, PDL fiind avantajat în acest caz.
