Preşedintele Traian Băsescu a explicat luni în Parlament care sunt motivele pentru care a propus modificarea unor articole din actuala Constituţie. Motivele erau bănuite, dar acum au fost oficializate chiar de preşedinte.
Imunitatea lui Traian Băsescu, pe primul loc
Traian Băsescu a explicat motivele pentru care a introdus în proiectul de revizuire a Constituţiei a două articole care îi conservă imunitatea: „Continuarea procedurii de suspendare este condiţionată de avizul favorabil al Curţii Constituţionale (…). În cazul unui aviz negativ din partea Curţii Constituţionale, procedura de suspendare va înceta”.
Care au fost argumentele lui Traian Băsescu?
- „În momentul de faţă, prevederile constituţionale se află în contradicţie cu realitatea politică”
- „Preşedintelui i se cere să fie neutru în raport cu partidele politice, pe de altă parte, preşedintele poate fi suspendat de o majoritate a parlamentului. Însuşi textul Constituţiei îl determină pe preşedinte să vegheze la avea o majoritate în parlament, altfel nu are nicio posibilitate să-şi exercite mandatul său să-si realizeze măcar parţial programul cu care a câştigat alegerile” (Aici Traian Băsescu inventeză cu seninătate, Constituţia actuală NU precizează că majoritatea parlamentară trebuie să fie de culoarea politică a preşedintelui; iar în ceea ce priveşte programul cu care un preşedinte câştigă alegerile, acesta este diferit – prin prisma atribuţiilor – de programul politic al partidelor – n.a.)
- „Practic, aşa cum e scrisă acum Constituţia, nu e posibilă coabitarea decât dacă preşedintele devine un instrument al unei majorităti, pentru că oricând poate fi demis” (Aici preşedintele atacă de fapt rezultatul voturilor pentru Parlament – n.a.)
Să ne aducem aminte ce a declarat pe 1 iunie a.c. Traian Băsescu, în conferinţa de presă de la Palatul Cotroceni atunci când a prezentat în premieră proiectul de revizuire: „Foarte mulţi sunt tentaţi să vorbească de interesul meu personal. Revizuirea Constituţiei nu poate viza mandatul meu. Eu nu mai pot beneficia de eventuale prevederi ale noii Constituţii”. Aceste afirmaţii, vizionate de telespectatorii a 6 posturi tv care au transmis în direct conferinţa de presă, au fost deci praf aruncat în ochii românilor. Acest lucru este vizibil nu doar din argumentele aduse luni de preşedinte în Parlament, ci şi din redactarea noii variante a art. 155, cel care reglementează dispoziţiile tranzitorii. Nu se menţionează niciunde – aşa cum este în cazul celor două Camere ale Parlamentului sau al legilor restante ale actualului Parlament – că prevederile privind imunitatea preşedintelui României intră în vigoare în mandatul viitor.
Parlament monocameral din cauza conduitei PDL
Argumentele lui Traian Băsescu pentru trecerea la un parlament unicameral au fost:
- „Sunt motive temeinice pentru schimbarea structurii deoarece în actualul sistem cele două Camere se comportă ca un sistem monocameral prin adoptarea tacită a legilor în prima Cameră sesizată”
- „Orice proiect va fi dezbătut şi adoptat în două lecturi. Acest sistem are avantajul că nu s-ar mai întampla ce se întamplă marţea, când se votează zeci de legi şi foarte puţini ştiu ce s-a votat”
- „Parlamentul poate adopta proiecte in procedura de urgenta prin reducerea termenului de 30 de zile”
Ceea ce a spus Traian Băsescu este perfect adevărat. Numai că preşedintele a prezentat şi cauzele care au dus la această situaţie. Dacă verificăm cu atenţie site-urile celor două Camere ale Parlamentului ajungem la următoarea concluzie: 90% dintre legile adoptate tacit în primă instanţă în Senat s-au datorat absenţei intenţionate a senatorilor PDL şi UNPR, care au preferat de multe ori căderea cvorumului de şedinţă din cauză că nu puteau asigura majoritatea de 69 de senatori necesară trecerii legilor. În Camera Deputaţilor au trecut prin adoptare tacită legi în perioada (trei săptămâni – o lună de zile) premergătoare Congresului PDL, deputaţii acestui partid fiind într-o intensă campanie electorală internă. Tot la Camera Deputaţilor au mai trecut legi prin adoptare tacită din cauză că au fost blocate şi nu au ajuns pe ordinea de zi a plenului. Unele au fost blocate la comisiile de specialitate conduse de PDL, altele au fost blocate de Biroul Permanent, unde Puterea deţine majoritatea. În ceea ce priveşte argumentul că mulţi nu ştiu ce votează, doar în două situaţii s-a întâmplat aşa ceva, dar cei care „nu au ştiut ce au votat” au fost doar deputaţii PDL.Trecem peste faptul că a fost vorba de două legi care implicau deficit de imagine pentru PDL. Oricum, şi în situaţia unui Parlament monocameral, tot ziua de marţi ar fi cea alocată voturilor finale. Iar dacă ne uităm la Decizia CCR nr. 779 din 17 iunie 2011, aici se recomandă menţinerea Parlamentului bicameral, unul din dezavantajele monocameralismului fiind: „Adoptarea legilor în cadrul unui Parlament unicameral se face după mai multe «lecture» succesive ale unui text, astfel cum, de altfel, se propune şi în prezentul proiect de revizuire a Constituţiei. Fiind realizate însă de acelaşi corp legiuitor, lecturile pot deveni o formalitate artificială, sau pot fi suprimate din raţiuni de urgenţă”.
Traian Băsescu a păşit un pic pe lângă Constituţie
În rest, referirile la celelalte modificări aduse actualei Constituţii nu au reprezentat – la nivel de argumente – noutăţi faţă de alte discursuri ale preşedintelui. Totuşi, o frază din încheierea discursului său a reprezentat o încălcare a actualei Constituţii. „Avem datoria ca oameni politici responsabili să contribuim la modernizarea sistemului constituţional şi avem obligaţia politică să răspundem imperativelor referendumului din noiembrie 2009”, a spus Traian Băsescu. Formularea „să răspundem imperativelor referendumului” intră în coliziune cu art. 69, alin.2 din Constituţie: „Orice mandat imperativ este nul”. Cu alte cuvinte, votul unui parlamentar nu poate fi dictat de absolut nimeni, nici măcar în situaţia unui referendum. (Situaţiile în care rezultatul referendumului este obligatoriu sunt următoarele: cel local privind modificarea unor limite administrative ale comunelor, oraşelor şi judeţelor – dacă rezultatul este pozitiv, parlamentarii pot sau NU să voteze o lege privind respectivele modificări; cel pentru demiterea preşedintelui României – nu mai urmează un vot în Parlament; cel privind aprobarea legii de revizuire a Constituţiei – nu mai urmează un vot în Parlament – n.r.)
Tot în discursul de luni Traian Băsescu a comentat unele aspecte ale Deciziei Curţii Constituţionale din 17 iunie a.c. Cutuma în acest caz este clară: deciziile CCR nu se comentează, ele se aplică. Nu aşa a considerat Traian Băsescu.
