09 August 2011
Eu am impresia că preşedintele României a început să trăiască din plin sindromul Nicolae Ceauşescu. Incredibil, dar domnia sa a început să se priceapă la orice. Am asistat cu toţii la precedenta intervenţie şi la faptul că pretinde că este un exeget al textului Constituţional… „dacă citim cu multă atenţie Constituţia” s-ar putea însă să descoperim alte sensuri decât în situaţia în care „citim cu şi mai multă atenţie Constituţia”. Iată că acum domnul preşedinte, după ce s-a consultat cu cine s-a consultat, a ajuns domnia sa la concluzie că ceva nu-i altceva, binele nu-i ca răul şi iarna nu-i ca vara. Şi după astfel de truisme, ne mai aruncă ceva înţelepciune specifică vântului salin care se joacă cu pletele marinarului… De data asta cam cu câtă atenţie a fost citit textul.
Preşedintele României, Traian Băsescu, a susţinut marţi, 9 august a.c., la Palatul Cotroceni o declaraţie de presă, la finalul întâlnirii pe tema evoluţiilor economice internaţionale.
Vă prezentăm textul declaraţiei de presă:
„Bună seara. Aş vrea să încep nu neapărat cu o observaţie la formulările din mass-media, dar cu o precizare măcar: se pare că plăcerea presei a fost să anunţe o întâlnire de criză la Palatul Cotroceni. Vreau să ştiţi că nu a fost nicio întâlnire de criză. Pur şi simplu a fost o întâlnire între instituţii cu responsabilităţi pentru a face o analiză a evoluţiilor situaţiei de pe pieţele internaţionale şi pentru a încerca să poziţionăm efectele asupra României în contextul internaţional pe care îl cunoaşteţi cu toţii. Aş începe cu o precizare: poate că, cel puţin în momentul de faţă, n-ar trebui să utilizăm cuvântul criză; nu mi-e frică de acest cuvânt, dar deocamdată asistăm la o reacţie a pieţelor, la decizii probabil neconvingătoare atât în Statele Unite, cât şi în Europa. Deci, nu cred că putem vorbi încă despre o criză, ci despre o reacţie. Probabil că în zilele următoare se va confirma aprecierea pe care o fac printr-o revenire a burselor, atât în Statele Unite cât şi în Europa. De altfel, vreau să ştiţi că fiecare instituţie cu responsabilităţi în parte face continuu aceste analize şi le pune la dispoziţia factorului politic – şi aici mă refer la Banca Naţională, la Consiliul Fiscal, la Ministerul de Finanţe. Nu aş vrea să mergeţi pe ideea acreditată că trăim din informaţii de la serviciile secrete. Nu serviciile secrete previn crizele dacă ele sunt pe punctul să apară. Aş face o apreciere care nu vreau să fie răutăcioasă, ci este pur şi simplu un punct de vedere, şi anume acela că la nivel global s-a ajuns la un stadiu de neîncredere a investitorilor din cauza deciziilor neconvingătoare ale oamenilor politici, indiferent unde se află ei; bineînţeles, şi la Bucureşti. Concluziile discuţiei pe care am avut-o astăzi cu guvernatorul Băncii Naţionale, cu Ministerul de Finanţe, cu Primul-ministru şi cu preşedintele Consiliului Fiscal sunt în linii mari următoarele: România trebuie să continue să fie prudentă. Am restabilit nişte echilibre macroeconomice fragile, dar în contextul internaţional nu există decât o singură conduită a oamenilor politici români: responsabilitate şi prudenţă.
Aş face o atenţionare extrem de serioasă asupra acelora care mai zilele trecute anunţau măriri peste măriri de salarii, indexări, creşteri de pensii cu 50% din creşterea salariului mediu – astfel de declaraţii, mai ales când vin din partea unor politicieni făcând parte din arcul guvernamental fac rău României şi creează neîncredere în capacitatea României de a continua programele la care s-a angajat. De aceea fac o invitaţie politicoasă înspre toate partidele, şi în mod deosebit către cele din arcul guvernamental, la reţinere şi prudenţă. Cuvântul de ordine este menţinerea stabilităţii şi nu alunecarea în populism. Am concluzionat împreună cu cei cu care am avut întâlnirea că soluţia corectă pentru România este continuarea programelor de restructurare şi consolidare fiscală pe care le-am început şi asupra cărora am convenit cu Fondul Monetar Internaţional, Uniunea Europeană şi Banca Mondială. În interiorul acestor programe, prioritare trebuie să fie continuarea politicilor de reducere a cheltuielilor de funcţionare a statului, continuarea programelor de optimizare a cheltuielilor sociale şi declanşarea, urgent, a unui program, ca pe termen mediu să echilibrăm resursele fondului de pensii.
Reducerea deficitelor diverselor fonduri trebuie să fie o prioritate majoră pe termen mediu. O să vă dau şi câteva cifre: spre exemplu, anul acesta, deficitul fondului de pensii este de 14,8 miliarde de lei noi. Aceşti bani nu sunt decât pe pieţe; trebuie să îi împrumutăm. De asemenea, fondul de şomaj are un deficit de două miliarde de lei, altă jumătate de miliard de euro, dacă vreţi. Transformaţi şi cei 14,8 miliarde de lei noi de la pensii şi mai adăugăm şi două miliarde deficitul de la sănătate. Toate aceste deficite reprezintă bani pe care România trebuie să îi împrumute. Îi împrumută, îi pune în bugetul de stat şi îi transferă către fondurile deficitare. De aceea, afirmaţiile cu măriri nu înseamnă nimic altceva decât mărirea volumului de bani pe care trebuie să îl împrumutăm şi nu la dobânzi foarte mici. De asemenea, prioritară rămâne accelerarea procesului de restructurare a companiilor de stat. Managerii companiilor de stat trebuie să ştie că nimeni nu mai poate tolera indiferenţa cu privire la performanţa economică a companiilor de stat, fie că sunt societăţi comerciale sau regii. Sigur, o altă prioritate este utilizarea fondurilor europene. Din acest punct de vedere, pot spune că s-a produs o creştere a nivelului de utilizare a banilor europeni. Tot mai multe facturi sunt strânse la decontare şi, după ce vom termina verificarea contractelor în derulare, vor fi trimise la Bruxelles spre decontare, dar lucrurile arată mai bine decât anul trecut. Sigur, am discutat în treacăt şi oportunitatea acordului nou, acordului de precauţie pe care îl avem cu Fondul Monetar Internaţional, Uniunea Europeană şi Banca Mondială, şi am ajuns la concluzia că a fost o bună decizie, chiar dacă a fost puternic criticată de mai mult sau mai puţin cunoscători din presă, din lumea politică sau din mediul economic. Aş spune că rămânem în continuare cu două obiective majore: continuarea consolidării fiscale şi stimularea creşterii economice cu accent pe bani utilizaţi în investiţii, nu transferaţi la consum.
Vă pot spune că, prin prevederile bugetare pentru anul acesta, România are cel mai mare procent din Produsul Intern Brut alocat investiţiilor şi a fost pârghia prin care Guvernul a considerat că se poate menţine un nivel acceptabil al şomajului, ceea ce s-a şi întâmplat, România având un şomaj mai mic cu două procente decât media Uniunii Europene. Privind la ceea ce se întâmplă pe pieţele internaţionale şi, repet, pare a fi în primul rând o reacţie la măsuri neconvingătoare în acest moment luate de oamenii politici şi nu sunt încă acele elemente ale crizei, deci pe acest fond, România şi oamenii politici din România nu au decât soluţia prudenţei.
De altfel, îmi permit, poate, pentru prima dată să fac un apel la presă, având în vedere importanţa extraordinară a factorului psihologic în astfel de momente, să încerce să fie la rându-i prudentă cu etichetările şi în ceea ce priveşte evoluţiile internaţionale, şi în ceea ce priveşte România. Nu are nimeni niciun interes să genereze panică, pentru că nu este cazul să fim în panică. Sistemul bancar românesc este bine capitalizat, nu avem o problemă din acest punct de vedere. Singura problemă pe care o avem, ca efect al semnelor de neîncredere a investitorilor, este legată de dobânzile la care se vor face împrumuturile următoare, pentru acoperirea deficitelor la fondurile despre care v-am vorbit mai înainte. Este una să faci împrumuturi la 4,89, 5,29 şi alta să ajungi să faci împrumuturi pe termen scurt la 6, 7, 8 procente, Doamne fereşte! Deci, de aceea atmosfera în care românii trec peste aceste momente de, să spunem, îngrijorare a investitorilor poate fi o atmosferă, să spunem, decentă. Nu vă cer optimism, nu vă cer nimic altceva decât decenţă şi responsabilitate în exprimări. Vă mulţumesc mult şi dacă v-am cerut prea mult, înseamnă că am greşit din nou în relaţiile cu presa. Vă mulţumesc!”
Departamentul de Comunicare Publică
09 August 2011
(http://www.presidency.ro/?_RID=det&tb=date&id=12419&_PRID=)
Discursul acesta a fost adânc rău de tot. Eu îl propun pe domnul Băsescu pentru premiul Nobel în previziuni economice. Mai propun ca domnul Băsescu să poarte numele de primul economist al ţării şi să primească medalia Merite Deosebite în Economia Mondială.
Când cineva spune „analiză a evoluţiilor situaţiei de pe pieţele internaţionale”, te-ai aştepta la o întâlnire între marii specialişti ai economiei mondiale… Ei bine, s-a întâlnit specialistul Mugur Isărescu, membru al Comisiei Trilaterale, cu asistentul de profesor de drept Emil Boc şi cu un marinar la pensie Traian Băsescu. După un brain storming de mare travaliu, a reieşit o analiză a situaţiei pe pieţele internaţionale.
De exemplu, domnul Băsescu aruncă o ştire, „spre exemplu, anul acesta, deficitul fondului de pensii este de 14,8 miliarde de lei noi.”
Dacă mergem pe site-ul ministerului de finanţe vedem că…
„Art.2.-(2) Bugetul asigurărilor sociale de stat aferent sistemului public de pensii se stabileşte la venituri în sumă de 47.587,1 milioane lei, iar la cheltuieli în sumă de 47.587,1 milioane lei.”
Cam care spune legea că este deficitul? Zero lei. Deficit înseamnă cheltuieli mai mari decât venituri. Or, prin legea votată de parlament, se spune că deficitul este zero în cazul pensiilor. Mai mult, dacă cheltuielile sunt 47,6 miliarde şi deficitul este de 14,8 de miliarde, înseamnă că deficitul bugetului sistemului public de pensie este de nu mai puţin de 31%. Dacă preşedintele are totuşi dreptate şi chiar aşa este, atunci nu vorbim despre criză, ci chiar despre un faliment iminent.
Mergând la raportarea CNPAS…
Pe primele 4 luni vedem că execuţia bugetului asigurărilor sociale de stat 2011 (în care intră şi pensiile şi şomajul, că şi la şomaj avem întreg bugetul de 4,2 miliarde lei şi domnul preşedinte ne vorbeşte despre un deficit de două miliarde de lei, adică aproape de 50%)
TOTAL VENITURI: 13.834.093.786 RON
TOTAL CHELTUIELI: 14.493.509.335 RON
Deficit: 659.415.549 RON
Asta ar însemna un deficit pentru întreg bugetul asigurărilor sociale de stat de cam două miliarde jumătate pe întreg anul 2011, în cazul în care bugetul funcţionează la fel în continuare.
Dacă însă preşedintele are dreptate, înseamnă că pensiile nu se vor plăti cam patru luni şi şomajul trebuia de mult să intre în incapacitate de plată. Eu sper că domnia sa s-a lansat cu cuvinte nepereche în zone pe care nu le stăpâneşte. Dacă nu… dumnezeu cu mila, că de la statul român nu mai avem ce ne aştepta.
