Părinţii copiilor ucişi în timpul evenimentelor din decembrie 1989 au aflat, în sfârşit, de ce le-au murit copiii: pentru ca Elena Udrea să ajungă ministru al Dezvoltării Regionale şi Turismului, iar din această poziţie să exploateze imaginea familiei Ceauşescu. Pe partea turistică. Mai mulţi turişti înseamnă mai mulţi bani pentru construirea societăţii capitaliste multilateral dezvoltate. Iar asta se traduce prin bunăstare pentru toţi românii.
Elena Udrea a anunţat că lucrează la un „circuit roşu” care să includă balconul din care Nicolae Ceauşescu le-a vorbit pentru ultima oară maselor largi populare şi a promis încă 100 de lei la pensie. Dar şi locul în care dictatorul şi sinistra lui soţie, aşa cum scria presa vremii, au fost executaţi.
Oare ce s-ar fi întâmplat dacă Nicolae Ceauşescu ar fi fost preşedintele-dictator al unei ţări membre a Uniunii Europene şi a NATO? În primul rând, tovarăşul Ceauşescu nu ar mai fi fost obligat să stea în frig şi să le vorbească oamenilor din balcon, pentru că li s-ar fi adresat acestora din studiourile televiziunilor. Apoi, pentru toate relele care s-ar fi întâmplat, ar fi dat vina pe moguli, tonomatele din presă, Parlament, Opoziţie şi Justiţie. Şi, nu în ultimul rând, Nicolae Ceauşescu nu ar fi ajuns într-o situaţie atât de disperată încât să promită majorarea pensiilor, ci ar fi vorbit senin despre necesitatea tăierii acestora.
Într-o ţară membră a Uniunii Europene şi a NATO, Nicolae Ceauşescu nu şi-ar fi permis să ordone împuşcarea românilor şi, de aceea, nimeni nu ar fi avut motive să-l execute pe acesta.
Dacă ar fi fost şi astăzi preşedintele-dictator al României, Nicolae Ceauşescu nu s-ar fi încurcat niciodată cu Elena Udrea. În sensul că nu ar fi numit-o ministru al Dezvoltării Regionale şi Turismului. Totuşi, chiar dacă doamna Udrea ar fi ajuns ministru, ar fi fost degeaba, pentru că aceasta nu ar fi avut cum intra în istorie cu magistralul plan de promovare a turismului cu ajutorul balconului de la CC al PCR şi al zidului de la Târgovişte. Nicolae Ceauşescu nu s-ar fi încurcat nici cu Traian Igaş, mai cunoscut ca Traian Ingaş de când a vorbit despre „branconieri”. Totuşi, chiar dacă domnul Ingaş ar fi ajuns ministru de Interne, ar fi fost degeaba, pentru că acesta nu ar fi avut cum intra în istorie cu magistrala zicere „Am fost un dobintoc”.
