A fost odată un rege tânăr şi frumos, care, dezinteresat de afacerile statului, s-a refugiat într-o lume fantastică, făcută din muzică lirică, teatru şi mituri decadente. Un mare mecena (l-a finanţat pe Richard Wagner), şi un libertin, iubit de verişoara sa Sissi, împărăteasa Austriei, Ludwig al II-lea de Bavaria a urcat pe tron la 18 ani şi a murit la 41de ani, în 1886, în circumstanţe misterioase. I se spunea şi „Regele nebun” pentru că era excentric şi pentru pasiunile sale şi „Regele-Lună” pentru nopţile nedormite. A lăsat în Bavaria o moştenire preţioasă, ce includea şi trei splendide castele, „Neuschwanstein”, „Linderhof” şi „Herrenchiemsee”.
Ultimul era o copie exactă a Palatului Versailles şi Ludwig a dorit să celebreze gloria şi puterea lui Ludovic al XIV-lea, Regele Soare, fiind un înflăcărat admirator al acestuia. Rezultatul a fost un mix de stiluri, de forme şi de mobilier neobaroc şi neorococo.
Scara ambasadorilor, cu acoperişul de sticlă
Pentru a celebra 125 de ani de la moartea lui Ludwig s-a deschis recent o expoziţie intitulată „Crepusculul zeilor. Regele Ludwig al II-lea şi timpul său”, la Herrenchiemsee, palatul deschizându-şi porţile pentru public. Expoziţia se prezintă ca o scenă teatrală în care pot fi admirate, într-o succesiune sugestivă, în scenografii diverse, obiecte personale, opere de artă provenind din importante colecţii europene, dar şi pelicula „Ludwig”, semnată de Luchino Visconti în 1973.
Salon de primire
În decembrie 1868, Ludwig nota în jurnalul său: „Mi-aş dori ca acest castel să fie unul similar cu cel al lui Ludovic al XIV-lea”. Prima piatră a fost pusă în 21 mai 1878, într-o insulă a lacului bavarez Chiemsee, la Herreninsel. Proiectul a fost încredinţat arhitectului Georg Dollmann, decorurile, pictorilor Franz Seitz şi Julius Lange, mobilierul, ebenistului de curte Anton Pössenbacher. Dar prematura moarte a suveranului nu i-a permis să ducă la bun sfârşit acest palat.
Regele Ludwig al II-lea al Bavariei
Astăzi, Herrenchiemsee este constituit numai din corpul central, aripa din stânga este incompletă, fiind demolată în 1907, în timp ce cea din dreapta nu a văzut niciodată lumina zilei şi numai 20 din cele 70 de camere au fost terminate.
Versailles-ul de la Curtea bavareză
Grădina Palatului Herrenchiemsee
Faţada este o replică a celei de la Versailles, în timp ce interioarele erau dirijate în două arii distincte. Apartamentele principale, realizate între 1878 şi 1883, reprezentau stilul neobaroc, iar cele minore erau în stilul rococo. Mobilele erau un mix eterogen, copii după cele franceze, interpretate în stilul eclectic de la sfârşitul anilor 1800. Ca şi în reşedinţele franceze, „Camerele Oficiale” erau între un scară de onoare, lucrată în incizii de epocă, şi Scara ambasadorilor, cu un modern acoperiş de sticlă.
În anticameră, un dulap cu intarsii de baga de Jean Gruning
„Anticamera gărzii” regelui avea stucaturi aurii şi marmuri preţioase, iar pe pereţi erau etalate tablouri ce reprezentau scene de curte din secolul al XVII-lea. Mobilierul era constituit din taburete şi banchete îmbrăcate în damasc roşu şi dintr-un monumental dulap cu intarsii de baga, în stil Boulle, cu aplicaţii în bronz auriu, realizate de Jean Grüning. Cea de a doua „Anticameră”, numită şi „camera cu ochi de bou”, întrucât avea ferestrele în formă ogivală, precum cele de la Versailles, era împodobită cu tablouri înfăţişându-l pe Ludovic al XIV-lea şi cu o statuie ecvestră a Regelui Soare.
Dormitorul regelui cu un pat neobaroc realizat după desenul lui August Schultze, cu decoruri în auriu şi imbrăcat în mătăsuri
„Dormitorul regelui” era de o opulenţă extraordinară, cu stucaturi şi ţesături bogate la fel cu cel a lui Ludovic al XIV-lea, „Camera Consiliului” avea fotolii desenate de Adolph Seder, inspirate din barocul francez, dar cu elemente în stil imperial. Seara şi dimineaţa, ea era şi un loc de audienţă.
Studioul lui Ludwig al II-lea de Bavaria
„Salonul Oglinzilor” era o impresionantă copie a „Galeriei Oglinzilor” de la Versailles. De 75 de metri lungime, cu 52 de candelabre, 33 de lampadare unde se puteau aprinde peste 1.800 de lumânări, era bijuteria castelului. Fotoliile, taburetele erau îmbrăcate în catifea albastră brodată cu crini de aur. Marile apartamente erau în stilul Ludovic al XIV-lea, cele minore, în stilul Ludovic al XV-lea. Un „Studio” este o copie a celebrului „Bureau du Roi”, de la Versailles, cu un birou realizat de Jean-François Oeben (1721-1763).
Sufrageria cu broderii pictate de Joseph Bornhauser
În sufragerie se aflau busturile lui Ludovic al XV-lea şi ale doamnelor de la curte, precum ducesa Du Barry şi marchiza de Pompadour. Pe masă, un gigantic lampadar de porţelan de Meissen. Exista şi o „masă magică”, „tischlein-deck-dich”, care cobora cu un sistem de scripeţi până la etajul inferior. Mobilierul din sufragerie era contaminat de elemente stilistice mai contemporane, aproape de Art Nouveau. Alături se afla „Cabinetul de porţelanuri”, cu sofale şi fotolii din mătase albă, brodată cu scene pastorale, ale căror desene erau realizate de pictorul bavarez Joseph Weiser, după modelele lui François Boucher.
Câteva camere din palat găzduiesc astăzi „Muzeul Ludwig”, cu fotografii, picturi, mobilier provenind din diferite reşedinţe ale suveranului, dar foarte interesante sunt desenele şi proiectele castelelor sale niciodată realizate.
