Ministrul Muncii, Sebastian Lăzăroiu, nu se opreşte din a surprinde pe toată lumea, indiferent de subiectul discuţiei. O singură ramură pare să nu fie acoperită de vasta sa viziune şi anume tocmai Ministerul condus de domnia sa. In loc să aibă grijă de muncă şi de protecţie socială, „Houdini” Lăzăroiu face jonglerii cu sondajele, scoate scandaluri din pălărie sau işi dă cu părerea despre clasa politică si politica externă.
Probabil că Boc avea nevoie la Guvern de un fel „povestitor”. Altfel nu ne putem explica de ce Lăzăroiu a fost paraşutat in mijlocul hoardelor portocalii de la Palatul Victoria. Căci domnia sa nu se pricepe decât cel mult să amuze, „Albă ca zăpada” fiind probabil consilierul său cel mai de preţ.
Poate dacă domnia sa ar afla numărul real al românilor care nu au loc de muncă, socotind şi şomerii care au depăşit perioada de acordare a ajutorului de şomaj şi nu mai apar in statistici (căci asta este singura modalitate prin care domnia sa este capabil să reducă şomajul) sau al oamenilor aflaţi sub la limita sărăciei cărora are grijă să le ia şi ultima bucată de pâine de pe masă, poate si-ar putea indemna şeful să aibă şi alte griji decât reorganizarea administrativ-teritorială, pe „Ribbentrop” Baconschi să se ocupe de politica externă şi nu de fraudarea votului din diaspora sau pe ceilalţi colegi să inceteze să mai asuprească populaţia.
Probabil că domnia sa este cel mai bun exponent al politicii PDL. Cinismul cu care acuză nişte partide că acordă ajutoare sociale prin fraudă deşi primarul, indiferent de culoarea politică, nu are nicio atribuţie de acordare a lor sau de control, conform legii 276/2010, lipsa de bun simt prin care le explică pensionarilor că majorarea TVA este preţul plătit pentru refuzul de a li se tăia pensiile „nesimţite” sau aroganţa cu care a „luat” gradele militarilor rezervişti şi ii numeşte „asistaţi sociali”, deşi toţi pensionarii au contribuit lunar pentru a-şi asigura bătrâneţea, toate aceste lucruri sunt pe linia politicii practicată de PDL, de jaf, dezbinare, nepăsare şi neruşinare. Mai mult, am putea secătui dicţionarul explicativ de epitete care simbolizează răul şi tot nu am putea cuprinde tot genocidul făcut de domniile lor.
citeste mai mult aici
