Marin Preda, in ce ma priveste, este scriitorul roman favorit, la distanta apreciabila de urmatorii clasati in topul meu personal – Rebreanu si Vintila Corbul. Dincolo de celebrele sale romane, mi-a ramas in minte povestea despre boala incurabila a surorii sale, boala provocata de ascunderea in fusta a porumbului furat in mod repetat de pe camp. Cand Preda a intrebat-o pe sora sa de ce avea nevoie sa fure – el ar fi fost capabil sa o sprijine cu bani fara probleme – raspunsul socant a fost „toata lumea din sat fura de acolo, daca nu faceam la fel ar fi spus despre mine ca sunt proasta!”.
O alta favorita a mea este Hannah Arendt, iar faimosul ei concept de „banalitate a raului” l-am considerat cel mai potrivit pentru a descrie situatia din tara noastra din ultimii 2 ani. Nu puteam sa definesc mai bine pasivitatea din ce in ce mai mare a societatii romanesti in fata degradarii fara precedent a minimelor standarde democratice sau chiar a conditiilor de viata. Ceea ce explica, de altfel,si curajul din ce in ce mai mare al celor de la Putere in noile lor actiuni!
Dar ambii autori, asa geniali cum au fost ei, sunt depasiti total de ceea ce am trait in seara de 21 august, dupa alegerile partiale din Neamt si Maramures.
Nu vreau sa fiu ipocrit si sa spun ca nu ma asteptam la metodele pe care faimosul Pinalti le-a folosit in ” feuda” sa – le cunosc si au mai fost folosite si cu alte ocazii, de alti baroni locali. Calomniile grosolane ale „Evenimentului Zilei” la adresa candidatilor USL nu consider ca au influentat rezultatul, cel mult au justificat noi incasari pentru faimosii „consultanti politici” care le gandesc si le propaga, dupa reteta vanduta mai demult si lui Adrian Nastase sau Calin Tariceanu. Nici nu m-a mirat seninatatea cu care liderii PDL au tratat evidentele incalcari ale legii pe care televiziunile le-au prezentat explicit. Cel mult pot sa spun ca m-a surprins nivelul urias de cheltuieli si mobilizare – explicabil prin interesele marilor latifundiari romani din zona in a primi rapid milioanele de euro subventii de la Ministerul candidatului Radulescu; din fericire, nu cred ca exista multe locuri in tara in care oameni atat de bogati si cu acces direct la bani cash si produse alimentare sa se implice direct in alegeri. Acolo a fost o exceptie frapanta, dar totusi o exceptie.
Ma asteptam, de asemenea, ca rezultatul sa fie prezentat cu toate mijloacele de manipulare specifice propagandistilor lui Basescu. De ce sa te jenezi sa prezinti un rezultat egal 1-1, obtinut pe teren propriu (Neamt si Maramures sunt judete conduse de PDL), cu arbitrii furand pe fata pentru tine si cu adversarii scuipati si injurati tot meciul din tribune, ca fiind o mare victorie – o infrangere catastrofala pentru Opozitie?! Cine e atat de prost sa „inghita” povestea ca in toata tara PDL are 55% doar pt ca asa a obtinut Pinalti cu japca in colegiul rural nr. 6 – treaba lui.
Ceea ce m-a marcat cu adevarat a fost insa insistenta cu care o serie de oameni cu un evident nivel intelectual, avand o colaborare de „comentator politic” cu cele doua televiziuni de stiri, il omagiau pe Pinalti pentru eficienta metodelor sale! Am aflat uluit ca si eu si Crin suntem niste ” incapabili” pentru ca nu suntem in stare sa „facem la fel ca ei”.
Deci ce trebuie sa facem in viitor ca sa ne laude si pe noi comentatorii? Sa ne ferim candidatul de orice dezbatere sau intalnire cu publicul, sa-l vopsim in alta culoare ca sa nu-si dea seama lumea pe cine reprezinta, sa luam bani de la marii proprietari de terenuri din zona, sa dam pachete cu mancare chiar si in ziua votului, sa santajam primarii adversarilor, sa folosim in campanie prefectura si toate institutiile statului, sa sechestram toate mijloacele de transport privat din zona, sa dam donatii de la Consiliul Judetean doar la bisericile unde preotul le cere deschis enoriasilor sa voteze cu noi, sa folosim banii europeni de la APIA si cei nationali de la buget ca promisiuni in campanie, sa rulam ilegal chiar in ziua votarii, la televiziunea locala, clipul ilegal (deoarece avea insemnele Ministerului Agriculturii) de promovare a candidatului, sa ducem oamenii la vot cu recompensa ulterioara a unei excursii la o manastire din zona sau a unei plimbari cu telegondola portocalie, sa cheltuim 2 milioane de euro pentru un mandat de deputat?! Pe scurt, sa facem exact ca ei, daca am inteles bine!
Nu ii banuiesc deloc pe respectivii comentatori ca sunt ” vanduti” lui Basescu, chiar daca evident nu ne simpatizeaza nici pe noi, cei din Opozitie. Asa ca am luat in serios opinia lor pentru ca reflecta un mod de a gandi pe care nu am dreptul sa-l ignor. Pot sa inteleg si sa accept orice critici legate de activitatea mea politica, de mentalitate si caracter, de defectele mele intelectuale si chiar fizice, de modul de exprimare sau orice altceva – chiar de obsesia lui Basescu ca sunt „imatur” . Dar sa fiu desfiintat de niste oameni seriosi si cultivati pentru ca nu fur si nu incalc legea – asta ma depaseste.
Daca realitatea arata asa cum spun ei atunci e clar ca eu sunt pe un drum gresit – nu pot si nu vreau sa fac politica in felul acesta. Daca asta e modul in care se castiga alegeri in Romania nu vreau sa le castig asa. Si asta dintr-un motiv foarte simplu, care le scapa fundamental distinsilor comentatori, prea ocupati sa se vada si sa se asculte doar pe ei insisi la televizor – eu pur si simplu nu sunt la fel cu Basesu, cu Udrea, cu Anastase sau cu Gheorghe Stefan. Nu cred ca scopul scuza mijloacele, nu cred ca scopul este sa castigi cu orice pret, nu cred ca daca incalci legea ca sa ajungi la Putere o sa poti cere respectarea legii odata ajuns acolo. Trebuie sa existe o limita, daca nu a bunului simt macar a legii, chiar si in politica, altfel totul devine un haos. Si prefer sa imi asum o infrangere decat sa o obtin ca PDL-ul la Neamt.
Faptul ca toti cei care imi dau sfaturi si isi dau cu parerea despre mine nu s-au obosit sa citeasca macar titlul Programului meu politic – „Romania CORECTA” – nu e grav; grav e ca ei considera ca trebuie laudati cei care promoveaza incorectitudinea si ii considera niste incapabili tocmai pe cei care nu folosesc aceleasi metode; si mai grav e ca nu realizeaza ca sunt, alaturi de noi, victimele acestui sistem incorect, manipulati inexorabil de teoria facila dar otravita ca ” toti sunt la fel”!
Nu consider ca lupta mea cu Sistemul (reprezentat doar temporar de Basescu) implica si batalii cu jurnalisti sau comentatori politici. Incerc sa evit cat mai mult orice conflict, imi cer rapid scuze si caut pacea cand temperamentul ma impinge la acte agresive cu acestia. Unii sunt corecti, altii nu, obiectivi sau subiectivi, simpatici sau antipatici, destepti sau prosti, cinstiti sau corupti, urati sau frumosi, etc – nu conteaza. In lumea in care eu vreau sa traiesc consider ca libertatea presei aduce mai multe avantaje decat dezavantaje, si deci e mai bine ca aceasta libertate sa fie cat mai mare! Batalia mea politica este in paralel cu lumea mass-media si incerc sa nu sufar de boala politicienilor de pretutindeni, aceea de a considera ca presa poate fi solutia miraculoasa pentru succesul lor sau explicatia unica a esecurilor! Dar la semnalul de duminica seara nu pot ramane indiferent, pentru ca este prea important.
Exista doar doua variante posibile – ori au ei dreptate si atunci in ce ma priveste solutia este sa las in locul meu un „Pinalti” care sa-l invinga pe Basescu cu aceleasi arme, multumit ca i-a furat pozitia, dar fiind si el de fapt un sclav al Sistemului intangibil. Ori am eu dreptate si putem invinge chiar cu mainile goale un adversar care foloseste orice mijloc, oricat de ilegal sau imoral, pentru a ramane la putere si a proteja Sistemul pe care il reprezinta.
Nu sunt atat de naiv sa nu realizez ca a doua varianta e mult mai dificila, mai riscanta si cu sanse mult mai mici de succes. Dar eu raman la aceasta, cu toate riscurile, pentru ca o consider varianta CORECTA! Sper sa am dreptate!
