America a marcat un deceniu de la atentatele teroriste ce au distrus Twin Towers (Turnurile Gemene) din New York, au avariat clădirea Pentagonului şi, înainte de toate, au şocat lumea întreagă, demonstrând că SUA nu erau, nici pe departe, invulnerabile, aşa cum se pretindeau, iar internaţionala teroristă Al-Qaida nu putea fi ignorată ori minimalizată la nesfârşit. De fapt, învăţămintele şi lecţiile lui 11 septembrie 2001 încă nu sunt complete, faptul subliniind gravitatea nemaiîntâlnită a evenimentelor de acum zece ani. Sigur, se va spune că în perioada scursă de atunci America nu a mai fost vizată decât de un atac terorist, altele având loc, în schimb, în Spania ori Anglia. Totuşi, nu se poate vorbi în treacăt despre ceea ce au adus atentatele respective, şi anume radicala schimbare la faţă a întregii naţiuni americane şi chiar a unei mari părţi a lumii.
Prefaţând comemorările de duminică, o reputată agenţie de presă – vorbim despre Reuters – scria că „turiştii vin în Times Square pentru a admira neoanele multicolore ale celebrei pieţe sau să vadă un spectacol pe Broadway. Dar, înainte de orice, ei asistă la un cu totul alt spectacol: poliţişti cu pistoale mitraliere în mână patrulează în jurul staţiei de metrou, în căutarea potenţialilor terorişti”. La zece ani după atentatele de la 11 septembrie, echilibrul între liberatate şi securitate s-a schimbat aproape total în SUA, transformând o societate deschisă într-una de tip orwellian, ca să folosesc formula preşedintei Uniunii americane pentru Drepturi Civice, Suzan Herman. De fapt, aici se pune punctul pe i şi în conformitate cu realitatea la zi. Teama de noi atentate s-a instalat în mintea fiecărui american, măsurile extraordinare de supraveghere subliniind acest lucru, drept care mulţi se întreabă ce preţ s-a plătit pentru aceasta. Când vine vorba despre cheltuielile SUA pentru securitate, cifrele sunt de-a dreptul uluitoare: 400 miliarde de dolari (circa 284 miliarde de euro) şi 1,3 trilioane de dolari (da, am scris bine, este vorba de PESTE UN TRILION ŞI UN SFERT DE DOLARI!), adică 920 miliarde de euro, pentru războaiele din Afganistan şi Irak, declanşate în numele combaterii terorismului, războaie care au devenit cele mai lungi din istoria Americii şi care, cel puţin în Afganistan, nu se vor încheia curând, ceea ce înseamnă noi cheltuieli. La acestea se adaugă, evident, datoriile provocate de conflictele armate respective şi cheltuielile impuse de îngrijirea sănătăţii veteranilor şi a răniţilor. Nu trebuie uitat că şi alte state, în primul rând aliaţii SUA, au alocat sume consistente întăririi securităţii lor, aşa încât, când vorbim despre impactul atentatelor de la 11 septembrie 2001, trebuie avute în vedere numeroase implicaţii de ordin global. Totodată, este adevărat că astfel s-a extins fantastic industria asigurării securităţii. Astfel, OSI, care fabrică scanere corporale pentru aeroporturi, a profitat masiv după adoptarea, în octombrie 2001, a Patriotic Act, a măsurilor privind controalele la aeroporturi şi întărirea securităţii în porturi. Astfel, cifra anuală de afaceri a OSI a ajuns la 623 milioane dolari, în 2008, de la 111 milioane, în 2001. Acelaşi avânt spectaculos l-au consemnat alte companii. Dincolo de detalii, este limpede impactul multiplu al atentatelor dela 11/09/01.
Nu trebuie neglijate apoi unele fapte excesive generate de acestea, dintre care Zbigniew Brzezinski, fost consilier pentru Securitate naţională al preşedintelui Jimmy Carter, unul dintre cei mai reputaţi experţi în relaţii internaţionale, evidenţia suprageneralizarea şi teologizarea naturii atentatelor respective, ceea ce a condus la o confruntare total neproductivă a SUA cu lumea musulmană şi la adoptarea unui discurs foarte general asupra jihadului şi terorismului islamic. Ca urmare au devenit practic imposibile izolarea teroriştilor în sânul ţărilor musulmane şi obţinerea sprijinului guvernelor musulmane. Pe urmă, Brzezinski vorbea despre faptul că, trimiţând trupe în Afganistan, Administraţia Bush trebuia să ţină seama de nefasta experienţă sovietică, ele trebuiau să elimine talibanii, să pună mâna pe comandamentul Al-Qaida şi apoi să revină acasă. Adică să nu se implice într-un proces pe termen lung şi să nu-şi folosească puterea militară pentru a crea un alt aşa-zis Afganistan. Ca şi cum nu ar fi fost de ajuns aventura afgană, Administraţia Bush a lansat războiul din Irak, plecând de la un motiv care şi-a dovedit repede falsitatea: Saddam Hussein n-a fost niciodată aliatul Al-Qaida, iar declanşarea lui a dus, între altele, la accesul respectivei nebuloase teroriste în această ţară şi la creşterea sentimentului antiamerican în rândul statelor arabe, care, la Războiul din Golf, erau mai toate de partea SUA! În continuare, nu trebuie neglijată nici creşterea influenţei Iranului în această ţară şi, odată cu „primăvara arabă”, în rândul altor state din zonă şi în primul rând în Egipt.
Pe măsura trecerii timpului, au ieşit tot mai mult la iveală şi marile disfuncţionalităţi în activitatea serviciilor secrete americane în legătură expresă cu pericolul terorist, prezenţa unor terorişti pe teritoriul SUA şi viaţa pe care o duceau ei. Noi investigaţii realizate de publicişti sau memoriile unor agenţi evidenţiază aroganţa, superficialitatea ori chiar lipsa de profesionalism a unor conducători sau membri ai serviciilor secrete şi, în primul rând, ai CIA. Zilele acestea au fost lansate în SUA şi Franţa două volume ce demonstrează cu prisosinţă cele de mai sus. Primul dintre ele reprezintă memoriile fostului agent Ali Soufan, care, ca angajat al celulei antiteroriste a FBI, a descoperit că CIA cunoştea bine activitatea a doi viitori kamikaze de la 11 septembrie, dar nu a alertat FBI-ul. Întâmplător ori nu, CIA a cerut editurii care publică volumul să cenzureze ample pasaje din el. Tema respectivei cărţi este completată de o alta, de investigaţii, aparţinând publicistului Fabrizio Calvi şi apărută la Paris, în care se demonstrează că cel puţin 50 de persoane din vârful CIA ştiau despre cei doi terorişti saudiţi ajunşi pe teritoriul SUA, dar niciuna nu a comunicat mai departe datele respective. Fireşte, pe de o parte, faptul alimentează teoria conspiraţiei sau cele mai ciudate supoziţii, iar, pe de alta, arată câtă superficialitate, ca să fim blânzi, domnea în sânul acestor servicii.
Ca să închei, sunt convins că preşedintele Obama are dreptate spunând că, azi, America este mai puternică decât în 2001, Bin Laden a fost lichidat, iar Al-Qaida este mai slabă ca oricând. Dar cu ce preţ? Cu alte cuvinte, de la acele simboluri celebre ale Americii, care au fost Twin Towers, la Ground Zero, cum s-a numit locul pe care au existat ele până la 11 septembrie 2001, este un drum lung, atât în timp, cât mai ales în fapte!
