În campania electorală prezidenţială din 2004 circula celebrul SMS: „Şi dacă ramuri bat în geam/ Şi tu votezi cu Bombo/ Eu îmi bag p…-n el de neam/ Şi emigrez în Congo”. În vederea viitoarelor alegeri prezidenţiale – dacă ele vor mai avea loc curând -, ne-am adresat ambasadei congoleze şi am aflat că nu este atât de greu să ajungi în această ţară africană. E nevoie de invitaţie legalizată de un notar congolez, 400 de euro pentru fiecare şedere de şase luni, un vaccin la Institutul de Boli Tropicale şi bineînţeles de transport.
Congo nu diferă mult de România. Este tot republică, sărăcia e în floare, se moare de foame, deşi au resurse: cobalt, cupru, niobiu, tantal, petrol, diamante, aur, argint, uraniu, cărbune, hidroenergie şi lemn, estimate la multe trilioane de dolari. Bineînţeles că nu le administrează congolezii. Străinii o duc bine, preţurile la cazare şi masă fiind la jumătatea celor din România. Când vin alegerile, se mai declanşează câte-un război civil, iar statistica spune că într-o oră, în medie, sunt violate 48 de femei congoleze. Populaţia, majoritar catolică, o depăşeşte de peste trei ori pe cea a României.
Aşadar, aviz amatorilor! Nu rămâneţi în Congo în perioada campaniilor electorale!
