România începe are în formula de start 5 jucători noi faţă de meciul de la Atena. Şi grecii au jucători care nu joacă la echipele lor de club. Totul despre ce au făcut grecii în deplasare şi românii acasă. O decizie nenorocită a CNEFS a gonit un mare talent în Grecia.
Şi totuşi Grecia nu este o „sperietoare”
În această seară, la orele 22.50 sau 23.30 vom avea verdictul: reintrăm în circuitul performanţei, sau rămânem o echipă de pluton undeva aproape la graniţa dintre lumea a doua şi a treia a fotbalului mondial. Diferenţa dintre cei doi poli este de doar
două goluri. Este mult, este puţin? Putem sau nu să remontăm scorul de la Atena? La prima vedere, nimic nu este imposibil. Şi nu doar din punct de vedere teoretic. Aşa cum am mai spus Grecia nu face parte din categoria echipelor „sperietoare”, nu face
parte din categoria granzilor şi super-granzilor. Este o echipă solidă, are jucători valoroşi cu multă experienţă, este disciplinată tactic şi animată de un spirit de luptă extraordinar. Dar toate aceste calităţi nu îi conferă un certificat de invincibilitate, nu îi conferă siguranţa unui rezultat care să o trimită la Rio. Şi grecii au problemele lor. Portarul titular, Karnezis, a jucat la Granada tot atâtea
minute câte a jucat şi Lobonţ la Roma: adică zero. Marele Karagounis are la Fulham Londra doar 60 de minute jucate mai mult decât Torje la Espanyol. Bine, este de domeniul ridicolului să încerci o comparaţie între cei doi. Primul este un mare fotbalist,
al doilea este o fostă speranţă şi alunecă vertiginos pe topoganul ratării. Torosidis, la Roma, stă mai mult alături de Lobonţ pe banca de rezerve decât pe gazon. Doar două cluburi elene dau grosul jucătorilor la naţională: Olympiakos Pireu şi PAOK Salonic. Cândva naţionala se făcea pe scheletul lui Panathinakos, astăzi o echipă de mijlocul clasamentului depăşită de grupări pe care până mai ieri jucau în ligile inferioare, iar un alt rezervor al naţionalei, AEK Atena, a aterizat în vară din prima ligă direct în al treile eşalon. Toate aceste elemente fac din echipa Greciei un adversar accesibil.
Dar pentru echipa naţională, ca şi pentru echipele de club în cupele europene, repet pentru a nu ştiu câta oară, nu ce este, ce poate şi ce face adversarul reprezintă marele pericol. Noi suntem acest pericol. La Atena, nu grecii ne-au administrat un 3-1, noi i-am „lăsat” să ne bată cu 3-1. Pe Karaiskakis grecii au jucat perfect, din pase precise şi din „prima” între „30”-ul lor şi „20”ul nostru, au avut o gamă variată de scheme la loviturile libere, dar nu aşa au învins. Au câştigat pe marile noastre erori de apărare, pe inexistenţa mijlocului nostru. Nu în ultimul rând, noi nu le-am pus probleme decât de două ori în propriul care.
Ce va fi astăzi?
Ce va fi astăzi? Sunt ceva semne bune. Piţurcă a renunţat (cel puţin aşa a declarat) la catastrofele numite Torje şi Tănase. Nu cred că absenţa lui Bourceanu va conta prea mult (a lui Costin Lazăr nici atât) pentru că oricum de vreo bună bucată de
vreme el nu este în formă. În poartă va reintra Tătăruşanu şi se pare că Latovlevici va intra în locul lui Raţ, Nu cred că va fi mai rău decât uzatul jucător al „ciocănarilor” din Londra. Sunt însă o serie de „semne de întrebare”. Chiricheş va juca în premieră cu mască. Nu ştim cum o va face. La mijloc pe închidere este „urcat” Gardoş şi este păstrat Cociş. Despre ultimul ce se mai poate spune? Dumnezeu cu mila. Mijlocaş dreapta va fi Bănel Nicoliţă. În Franţa el joacă şi nu prea. În primele 4 etape a adunat a adunat în 3 meciuri 120 de minute la Saint Etienne, iar la Nantes a intrat de două titular şi de două ori din postura de rezervă în 9 etape. Ultima oară a jucat 11 minute pe 25 octombrie. Oricum, Bănel prezintă garanţia că nu va comite erorile din defensivă ale lui Torje. Maxim va începe titular. Meciul de mâine reprezintă pariul său cu naţionala. În Germania este titular de drept, dar evoluţiile sale sunt departe de modul în care le prezintă ProSport şi GSP. O spun în cunoştiinţă de cauză, Stuttgart a fost dată de 8 ori pe Eurosport 2, postul care transmite în fiecare week-end 5 meciuri „live” din Bundesliga. Să spui că a jucat extraordinar doar pentru că a înscris un gol iar echipa lui pierde cu 1-6, este chiar ridico. Marica a fost izolat la Atena şirămâne ca la Bucureşti să demonstreze dacă prelungita inactivitate îi permite să depăşească doar apărările Estoniei şi Andorrei. În sfârşit, Stancu trebuie să arate că golul înscris la Atena nu a fost un accident, deşi, în faza respectivă portarul elen a comis-o rău de tot.
Aceştia sunt oamenii noştri cu ei defilăm diseară. „Avel un lot slab din punct de vedere valoric” a declarat Piţurcă după meciul tur. Parţial are dreptate. Dar vina valorii lotului îi aprţine şi lui. El a făcut selecţia. De Piţurcă depind foarte multe în jocul de diseară. La Atena a fost şi depăşit de situaţie. Reporterul TV de la „firul ierbii” relata că Grozav intrase pe teren, dar nu ştia pe ce post trebuie
să joace. Şi au mai fost şi altele, inclusiv menţinerea mâinilor moarte în teren, 75, respectiv 85 de minute. Nu sunt singurele erori ale lui Piţurcă din aceste preliminarii. El însă este la adăpost. Nu a avut drept obiectiv calificarea la mondiale. Dar dacă s-a ajuns până aici, trebuie încercat tot ce este posibil omeneşte.
Ce a făcut Grecia în ultimele deplasări
06.09.2013: Liechtenstein – Grecia 0-1 (0-0)
14.08.2013: Austria – Grecia 0-2 (0-1)*
07.06.2013: Lithuania – Grecia 0-1 (0-1)
22.03.2013: Bosnia&Hrt. – Grecia 3-1 (1-0)
14.11.2012: Irlanda – Grecia 0-1 (0-1)*
16.10.2012: Slovacia – Grecia 0-1 (0-0)
07.09.2012: Letonia – Grecia 1-2 (1-0)
15.08.2012: Norvegia-Grecia 2-3 (1-2)*
*Notă: meciuri amicale
După cum se poate vedea în cele 8 meciuri jucate în deplasare după turneul final al Campionatului European 2012, Grecia a obţinut 7 victorii şi a pierdut un singur meci, a înscris 12 goluri şi a primit 6. În meciurile oficiale a înscris 6 goluri şi
a primit 4, dintre care 3 în derby-ul grupei, la Sarajevo. Cele mai multe goluri le-au înscris Mitroglou – 4 şi Gekas – 2.
Casetele meciurilor oficiale ale Greciei din deplasare
– Şuturi pe spaţiul porţii: 19
– Şuturi la poartă: 32
– Cornere: 25
– Faulturi comise: 58
– Şuturi pe spaţiul porţii Greciei: 21
– Şuturi la poarta Greciei: 19
– Cornere la poarta Greciei: 22
– Faulturi suferite: 87
În derby-ul de la Sarajevo, meci pierdut cu 1-3, cifrele au fost relativ echilibrate: bosniacii au avut 5 şuturi pe spaţiul porţii şi unul la poartă, în timp ce grecii au avut două mingi pe spaţiul porţii şi 3 la poartă. Raportul de cornere a fost de 5-4. În meciul de la Sarajevo, paradoxal, Grecia nu a făcut un joc de apărare pentru că avea neapărată nevoie de victorie, deoarece la Atena scorul a fost de 0-0. A jucat mult în terenul advers, s-a descoperit şi gaudele au punctat de 3 ori.
În schimb în celălalt meci dificil al grupei, cu Slovacia, la Bratislava, grecii s-au apărat şi foarte rar au ieşit pe contratac. La şuturi pe spaţiul porţii raportul a fost 9-2 pentru gazde, la şuturi la poartă, 12-7, iar la cornere , 11-2.
Este de remarcat numărul mare de faulturi pe care le-au suferit jucătorii greci. Încă din ziua tragerii la sorţi a existat o voce care a afirmat că grecii sunt specialişti în a obţine lovituri libere. Cifrele din meciurile din grupă şi chiar şi cele de la meciul de la Atena confirmă din plin această „specialitate”. Din păcate, staff-ul tehnic al „tricolorilor” şi jucătorii nu au ţinut cont de avertismentele
privind acest „obicei” al grecilor.
Ce a făcut România acasă
15.10.2013: România – Estonia 2-0 (1-0)
10.09.2013: România – Turcia 0-2 (0-1)
06.09.2013: România – Ungaria 3-0 (2-0)
14.08.2013: România – Slovacia 1-1 (1-0)*
04.06.2013: România – Trinidad Tobago 4-0 (2-0)*
14.11.2012: România – Belgia 2-1 (1-1)*
16.10.2012: România – Olanda 1-4 (1-3)
11.09.2012: România – Andorra 4-0 (2-0)
În ultimele 8 meciuri acasă, România a înregistrat 5 victorii, 1 egal şi 2 înfrîngeri. Ambele meciuri pierdute au fost în grupa preliminară; „Trucolorii” au înscris 17 goluri şi au primit 8, dintre care 6 în cele două meciuri oficiale pierdute.
Casetele meciurilor oficiale ale României acasă
– Şuturi pe spaţiul porţii: 25
– Şuturi la poartă: 28
– Cornere: 40
– Faulturi comise: 68
– Şuturi pe spaţiul porţii României: 14
– Şuturi la poarta României: 17
– Cornere la poarta României: 11
– Faulturi suferite: 50
Retro: Poveştile româno-greceşti
• Partidul l-a trimis în Grecia
Am prezentat în episodul trecut povesteau unuia dintre cei mai mari fotbalişti greci din perioada interbelică, Kostas Choumis, cumpărat de clubul Venus Bucureşti, după ce a dat două goluri naţionalei României la Balcaniada de la Sofia din 1935. Choumis
a fost naturalizat, a devenit Constantin Humis, a jucat două meciuri pentru naţionala României, iar în 1951 pleca din România, din cauza regimului comunist pe care el nu-l agrea.
Exact în anul în care Humis pleca din România din cauza comuniştilor, venea în România (alături de cîteva mii bune de conaţionali, care plecau din Grecia din cauză că erau simpatizanţi comunişti şi nu mai aveau viaţă uşoară acolo) familia
Karamanlis, S-a stabilit, împreună cu alte câteva sute de familii în Hunedoara. În 1952, s-a născut al treilea copil al familiei, Nikos (evident, în România, Nikos a devenit Nicolae), care la începutul anilor ’60 s-a înscris la o grupă de „pitici” a echipei Corvinul Hunedoara. Nikos a devenit unul dintre cei mai buni puşti din „grădiniţa” Hunedoarei şi la 16 ani şi jumătate juca în categoria B la Corvinul. Nu juca doar datorită unei prevederi regulamentare care obliga echipele de „B” şi de „C” să aibă un junior în teren, juca că era un stoper excelent. A fost selecţionat în echipa naţională de juniori unde a disputat mai multe meciuri. În 1970, la 18 ani
era transferat la divizionara „A” a judeţului, Jiul Petroşani, unde a prins de la bun început echipa fiind titular incontestabil. În 1971 oficialii sportului românesc au luat una dintre cele mai nenorocite decizii cu putinţă. Au interzis accesul la echipele naţionale de seniori a sportivilor apatrizi.
Grecii veniţi în România din motive politice, inclusiv copiii lor născuţi pe teritoriul României,
erau consideraţi apatrizi. Astfel, unul dintre cei mai buni fundaşi din ţară, Nikos Karamanlis, a pierdut şansa de a evolua în echipa naţională. De el însă au auzit conducătorii de la echipa fanion a Greciei, Panathinaikos Atena, şi în 1971, la 19 ani, Nikos juca titular în cea mai bună echipă de club din Grecia. La Panathinaikos, Karamanlis a jucat până în 1977, când s-a transferat, tot în prima ligă, la Panachaiki, iar în 1981 a trecut la FC Patras, unde şi-a încheiat cariera în 1984. Din păcate pentru fostul
copil minune de la Corvinul Hunedoara, el nu a putut evolua în echipa naţională a Greciei. În perioada respectivă, pentru a bloca naturalizările fictive – o adevărată „tradiţie” în Italia şi Spania – FIFA a interzis cu desăvârşire ca un fotbalist să evolueze sub culorile a două echipe naţionale. Cum Karamanlis a jucat în naţionala de juniori, el nu a mai fost eligibil pentru naţionalele de tineret şi de seniori ale Greciei. (De câţiva ani buni această regulă a fost abolită, iar un fotbalist care evoluează pentru o ţară chiar până la „Under 21”, este eligibil la seniori pentru altă ţară).
Unul dintre fraţii mai mari ai lui Nikos a fost şi el fotbalist, dar a jucat până la nivelul diviziei „B”. Grecii stabiliţi în Hunedoara au „dat” fotbalului din judeţ nu mai puţin de 12 nume – ne referim doar la cei care au jucat în sistemul divizionar, în „A”, „B” şi „C” şi încă aproape 20 de copiii ale familiilor venite în oraş, au activat în alte ramuri sportive; la handbal feminin, o „apatridă”, Sofia Niciofschi a fost considerată cel mai bun pivot din România, dar naţionala de tineret a fost ultimul nivel l-a care a putut urca, tot din cauza păguboasei decizii a forurilor sportive comuniste.
