Jerome David Salinger, autorul mitic al romanului devenit manifest pentru America anilor 60, "De veghe în lanul de secară", care a încetat din viaţă joi, la vârsta de 91 de ani, rămâne una dintre marile figuri ale literaturii universale, în pofida tăcerii editoriale din ultimii 50 de ani.
"Voi emite o opinie care riscă să pară suspectă: anonimatul obscurităţii sau, dacă preferăm, obscuritatea anonimatului, este pentru un scriitor unul dintre depozitele cele mai preţioase pe care le are în grijă în timpul anilor săi productivi", este o axiomă sub care Salinger şi-a aşezat viaţa, conturând imaginea scriitorului solitar şi adeseori capricios.
Aventurile unui roman
"De veghe în lanul de secară", romanul care l-a transformat în legendă a literaturii americane, se pregăteşte să îşi sărbătorească cei 50 de ani, dar, după atâta vreme, a rezistat în preferinţele cititorilor, devenind una dintre lecturile clasice ale tuturor generaţiilor. Romanul a devenit el însuşi personaj, ale cărui aventuri au ţinut pagini de ziar până în pragul morţii lui Salinger.
J.D. Salinger a intentat de curând un proces împotriva lui John David California, un scriitorul care a inventat continuarea lucrării sale clasice "De veghe în lanul de secară". Salinger a cerut justiţiei să împiedice publicarea cărţii numite ”60Years Later: Coming Through the Rye” ("De veghe în lanul de secară, după 60 de ani"). "Continuarea romanului nu este o parodie şi nici nu comentează sau critică originalul. Este pur şi simplu o înşelăciune", se menţionează în plângerea intentată la U.S. District Court din Manhattan.
John David California, american de origine suedeză, a vrut să provoace cititorii la un exerciţiu de lectură mai puţin obişnuit, imaginându-şi, sub titlul "60 Years Later Coming Through The Rye" ("De veghe în lanul de secară, după 60 de ani"), unde şi ce au au ajuns personajele lui Salinger. Tânărul scriitor de 32 de ani, fan al lui Salinger, şi-l închipuie pe Holden Caufield, adolescentul exaltat din romanul "De veghe în lanul de secară", ajuns pensionar într-un azil de bătrâni. Romanul lui începe de acolo de unde Salinger a pus punctul final, într-o casă ce seamănă cu un spital psihiatric: "Deschid ochii şi, aşa, mă trezesc. Bănuiesc că e foarte devreme, dar trebuie să fie încă mijocul nopţii. Este atât de întuneric, încât cu greu îmi pot vedea mâinile în faţa feţei".
Se spune că David California ar fi găsit romanul lui Salinger într-o cabană din Cambodgia şi, astfel, s-a născut ideea de a continua povestea care a devenit manifestul adolescenţilor americani. Însuşi Salinger devine personaj în continuarea propriei plăsmuiri, intervenind în pielea unui autor nedumerit, care nu ştie ce să facă din eroul lui.
Acesta nu este primul şi singurul experiment literar legat de romanul "De veghe în lanul de secară", care a cunoscut şi o inedită versiune "feminină", romanul "Prep", de Curtis Sittenfeld, editat şi în limba română, la Polirom. "Prep" este romanul de debut al tinerei scriitoare Curtis Sittenfeld, născută în aceeaşi zi cu Salinger, şi a constituit senzaţia anului 2005 în Statele Unite ale Americii.
Un scriitor capricios
J.D. Salinger nu şi-a dezminţit nicioadată capriciile în relaţiile cu presa, după ce, vreme de aproape 35 de ani, a refuzat orice dialog şi orice întrebare referitoare la cărţile pe care le mai scrie. Cu toată reticenţa scriitorului, Tom Leonard, jurnalist la revista "Spectator", a insistat la uşa lui Salinger, în 2009, dar nu a reuşit mai mult decât ceilalţi reporteri ambiţioşi. Aflând identitatea vizitatorului, Salinger a lăsat să-i scape exclamaţia: "Oh, nu!" şi a închis uşa.
Perseverent, jurnalistul a reuşit să vorbească cu vecinii, dar nu a aflat decât câteva dintre obiceiurile cotidiene ale lui Salinger: ce supermarket frecventează şi ce cafea bea, pentru că în cartierul und locuieşte, pare a funcţiona "un cod al tăcerii" legat de cel căruia vecinii îi spun "J.D."
Ultimul titlu publicat datează din 1965, fiind vorba de o nuvelă epistolară, "Hapworth 16, 1924", apărută în New Yorker, iar de atunci, nimeni nu poate spune dacă Salinger mai scria, dar îşi păstra manuscrisele departe de privirile indiscrete ale lumii. Deşi au fost zvonuri că Salinger a scris un roman istoric, având ca temă al doilea război mondial, cartea nu a apărut niciodată.
Expediţia până la Cornish nu a reuşit decât să-l irite pe scriitorul atât de ataşat intimităţii sale. În ultimul interviu pe care l-a dat pentru New York Times, în 1974, Salinger a anunţat că nu mai scrie decât pentru sine însuşi, "pentru a se proteja şi pentru a-şi proteja munca".
În 2000, Margaret Salinger, fiica din a doua căsătorie, a scris cartea autobiografică "Dream Catcher: A Memoir", spulberând multe dintre legendele care îl înconjurau pe J.D., printre care şi cea a imaginii scriitorului singuratic. În cartea fiicei sale, Salinger apare ca o persoană cu tabieturi stricte, mândru de experienţa pe front şi extrem de sociabilă.
Tom Leonard nu este singurul jurnalist care se loveşte de tăcerea din jurul lui Salinger. În ianuarie 2009, nuvelistul Charlie Carillo, fost reporter la New York Post, şi-a povestit aventura din cartierul unde locuieşte scriitorul: "Am parcat maşina. Am coborât, am făcut câţiva paşi şi, deodată, din spatele casei a apărut un bărbat slab, în blugi (…) Părul îi era alb ca zăpada, iar ochii de culoare închisă. Stăteam în faţa lui ca Dorothy în faşa Vrăjitorului din Oz. (…) Sunt reporter, i-am spus. Oh, pleacă, te rog! şi m-a concediat cu un gest", îşi aminteşte Carillo.
J.D. Salinger şi-a făcut debutul literar în 1940, în Story Magazine. Ajunge pe front în cel de-al doilea război mondial, experienţa conflagraţiei fiind traumatică. În 1948, îi apare povestirea "O zi perfectă pentru peştele banană", iar trei ani mai târziu scrie cartea care îl va consacra ca voce literară şi ca simbol al tinerei generaţii din SUA, "De veghe în lanul de secară". În anii ’60, scrie alte două povestiri celebre "Franny şi Zooey" " şi Dulgheri, înălţaţi grinda acoperişului şi Seymour: o prezentare".
Cu toate că, practic, din 1970, nu i-a mai apărut nicio carte, romanele care l-au consacrat sunt reeditate şi au vânzări de până la 250.000 de exemplare pe an. Convingerea că autorul scria, deşi nu publica, a fost insuflată de fosta sa iubită, care povesteşte că 15 manuscrise sunt încuiate în seiful scriitorului, care scrie fervent.
Din 1953, J.D. Salinger locuia retras, la Cornish, New Hampshire. NewsIn
