Despe Eliade și Cioran scria așa: „Nici nu vă închipuiţi ce priză are Eliade în rândul ‘adolescenţilor miopi’ de astăzi! Aici se află, de altfel, şi viitorul cărţilor sale. Nu mai vorbesc de septuagenari, sau de cei de vârsta mea, pentru care multe dintre marile taine eliadeşti abia de acum se pot desfolia fără grijă, în toată splendoarea lor, atâta vreme ascunsă. Dar vă asigur că acneea juvenilă a zilei de azi va găsi în Eliade o oglindă, un sprijin, o călăuză, o bună provocare întru desăvârşirea de sine, aşa cum o găseau congenerii lui Cioran din anii ‘Scrisorilor către un provincial'”. Jurnalul național publică în ediția de azi un interviu cu criticul literar Dan C. Mihăilescu.(…) Aţi susţinut conferinţa "Despre ruşinea de a fi român", având ca moto o frază dintr-un articol publicat de Mircea Eliade în revista Vremea, 18 sept. 1933 : "Nu cred că se află ţară europeană în care să existe atâţia intelectuali cărora să le fie ruşine de neamul lor, să-i caute cu atâta frenezie defectele, să-şi bată joc de trecutul lui şi să mărturisească în gura mare că ar prefera să aparţină, prin naştere, altei ţări". Cât de actuală este această idee?
De-o actualitate sinucigaşă. Suntem alteraţi de fatalism şi masochism. De un criticism maladiv, care-şi sufocă sistematic valorile. Îşi retează şansele viitorului cultivând improvizaţia, plezirismul, jemanfişismul. Sictirul de lume şi lehamitea de sine. Şi care îşi dispreţuieşte virtuţile, etalându-şi exclusiv viciile. Conferinţa pe care am prezentat-o la Teatrul Naţional duminică 17 ianuarie s-a vrut o însumare de verdicte negative ale românilor despre ei înşişi, în dorinţa de a cenzura tradiţia "blestemului naţional", de a lichida conştiinţa fatalităţii, această adevărată manie a ireversibilului, care ne caracterizează deopotrivă bovarismul şi mioritismul, transformându-ne complexele de inferioritate în megalomanie păguboasă.
