Bucureştiul şi Veneția au devenit oraşe înfrăţite. Ultimul model de Logan a fost rebotezat în Logan Gondola, cu o variantă decapotabilă de vară, Logan Dust, adică Praf. Fireşte că impactul de piaţă va fi corespunzător din punct de vedere sanitar.
În prima situaţie va fi asociat cu pneumonia sau cu o gripă zoologică, în a doua, praful va risca să se depună în plămânii poluaţi ai cetăţeanului care ar fi preferat turmentarea cu alte mijloace tradiţionale. Tot din tradiţie ar proveni şi galoşii pe care nu-i mai produce nimeni. Există în schimb pantofi de lac pentru smoching, haina având un buzunar lateral pentru o cârpă de lustruit cu două feţe, una pentru şef, alta pentru pantofi, din poziţia curbată, aplecată spre înainte. Binele e întotdeauna în faţă, e rudă cu progresul care a fost identificat la noi cu un club sportiv. Terenul de tenis mi-a rămas în amintire, antrenamentul a fost de fapt şcoala vieţii: mingi la zid. Zidul nu cerea nimic, mai mult, îţi restituia mingea cu atât mai repede cu cât îl loveai mai tare şi mai direct.
Sportul e sănătos. Aşa este şi plimbarea. Problemele apar când trotuarul favorizează patinajul, bordura alpinismul şi când carosabilul e râvnit deopotrivă de automobile, autobuze, tramvaie şi pietoni. Selecţia naturală e determinată de săritura laterală şi ascensiunea rapidă pe mormanul cenuşiu, la percepţia acustică a motoarelor sau claxoanelor (ceea ce riscă însă să fie prea târziu).
Trăim numai o dată şi soarta decide când ne vine data. Optimismul degajat de această constatare ne dă măsura impertinenţei cu care abordăm raiul pe pământ. Cum uneori lipseşte, scoatem lopeţile din hangar sau portbagaj şi îl căutăm mai jos sau îndreptăm privirile pline de speranţă în sus. Susul pe pământ este liber ales. Eşalonul următor nu a fost instaurat democratic, iar îngerii carnivori îţi blocheză accesul la sfinţi.
Durerea nu vine din ficaţi. De fapt, ficatul este singurul organ care nu doare. Durerea de cap se tratează şi plăgile supurate se curăţă cu vitriol. Vitriolul a fost achiziţionat la ultima licitaţie publică pentru produse de curăţare definitivă, contracandidaţii prezentând produse pentru procese repetitive şi plictisitoare prin durată şi efortul frecării. Vitriolul rezolvă problema, este acid şi ajută ca atare la digestia fenomenelor cotidiene.
A vorbi de probleme este în sine o exagerare. Ele nu există pe cale naturală, dar rezultă din atitudini creative de tot felul. De exemplu, la alocarea de resurse limitate, la o poftă de mâncare crescândă pentru ele. Pe cale de consecinţă recurgem la diete variate, unele mai disociate de realitate decât altele. Rezultatul dietelor este slăbirea. Duhul a fost slab iniţial şi corpul îi urmează. Pe măsură ce slăbesc unii, alţii se îngraşă, nimic nu se pierde, totul se conservează sau se conservă metalic în tranziţia deplasării. Aurul este un metal rezistent la vitriol.
Nevinovăţia dispare. Ca şi virginitatea Albei ca Zăpada, care a evoluat din zână în detergent. Violată zilnic de împrejurări, a hotărât să-şi schimbe numele pe buletinul de Bucureşti din Albă ca Zăpada în Baba Cloanţa, care, zice ea, i s-ar potrivi mai bine de când s-a hotărât să părăsească şoseaua de centură şi să se îmbrace în negru. Singura culoare adecvată care rezultă din studiile de mediu şi preluate de institutul de prognoză.
Și în tot acest timp continuăm să dăm mingi la zid la Progresul. Poate vine.
