Prin “Muzică şi tăcere,” Rose Tremain provoacă istoria la poveste. În anul 1629, un tânăr muzician englez pe nume Peter Claire soseşte la curtea daneză pentru a se alătura orchestrei regelui Christian al IV-lea.Lutinistul
trebuie să învioreze atmosfera de la Palat, unde un rege trist, cu un regat sărăcit şi o regină adulteră sunt fără speranţă. Pus să cânte într-o pivniţă, exact sub apartamentele regale, simte pe propria piele şi în acrodurile reci ale corzilor sale războiul nemilos dintre lumină şi întuneric, bine şi rău, nădejde şi deznădejde.
Imediat, Christian al IV-lea îi remarcă figura angelică. Ajunge să fie sfetnic de taină, dar lovit de Cupidon se îndrăgosteşte de una din domniţele de companie ale reginei, Kirsten, autoexilate.
Claire îi cântă Regelui şi-i alină suferinţele materiale şi ale sufletului. Regatul său se scufundă sub povara luxului în care huzuresc nobilii şi sub mizeria în care agonizează supuşii, singurii care continuă să plătească birul pentru războaiele devastatoare cu Liga Catolică.
Regina Kirsten, femeia căreia suveranul i-ar pune lumea la picioare, îl umileşte zilnic, transformând iubirea acestuia într-un chin amar. Ameninţarea dinspre curtea Suediei se simte în toate încheieturile Regatului, până jos, în subsolurile palatului Rosenborg, unde orchesta continuă să cânte.
Înmiresmat cu puţin parfum de epocă, în care adulterul este umbrit de dragostea neprihănită dintre Claire-Emilia, şi citit ca un basm răscroit din tăieturi, cu cele mai elementare repetabile nevoi şi vise, romanul englezoaicei plusează pe confortul psihologic al vechilor poveşti care nu se pot termina decât într-un fel: cunoscut şi necesar.
“Tremain este cea mai bună scriitoare de romane istorice din generaţia ei. Evocă trecutul… cu senzualitate, cu umor şi cu o superbă îndemânare… Intriga este ingenioasă… o tapiserie de neuitat a erosului şi a artelor.” Evening Standard
“Reuşita lui Tremain în Muzică şi tăcere este extraordinară… O povestire pe cât de amuzantă, pe atât de captivantă.” Daily Telegraph
“Lirica, voluptuoasă… splendidă… O dramă somptuoasă, învăluită în lumina fermecătoare a făcliilor trecutului curtenesc.” Sunday Times
