Trebuie să fii curajos ca să trăieşti fără complexe în ziua de azi. Curajul pare să fie o boală, şi nu o virtute, altfel nu ne-am sfâşia cu cinism propriul cord cu dinţii. În acest sens, anturajul vă doreşte sfârşitul când vă încurajează să vă luaţi inima în dinţi.Din motive de igienă elementară, aceştia trebuie spălaţi de cel puţin două ori pe zi pentru a-i toci în timp. În felul acesta, dinţii tociţi susţin inima, fiind compensaţi de o limbă ascuţită. Din această încleştare cu organele trebuie să scapi cumva.
Una din variante e să devii politician. Politica monetară este hotărâtă de Banca Naţională şi până acolo este cale lungă. Între timp trebuie totuşi bătută monedă proprie şi căutate elemente triviale de performanţă.
Ghidul politicianului începător este uşor de înţeles, în special dacă în timpul liceului ai participat la vânzarea de cratiţe într-o organizaţie piramidală. În felul acesta ţi-ai înşelat întâi de toate propria mamă când i-ai vândut un ibric inoxidabil din plastic. A urmat tata, lui i-ai dat din primul salariu o cravată violetă pe care ai primit-o de fapt drept reclamă de la un furnizor de energie alternativă.
Ghidul recomandă o bază electorală cât mai largă, ceea ce înseamnă că trebuie să exersezi în permanenţă în a da cadouri fără valoare pentru tine, dar percepute drept preţioase. La început a fost obiectul dat, urmat de transformarea sa în promisiune dată. În această fază eşti credibil fără acoperire. Nu mai trebuie să recuperezi obiectele confiscate în aeroport la controlul de bagaje pentru a le oferi din banii de campanie alegătorilor. Poţi să le păstrezi.
Bricegele au mare căutare în politcă, de unde un alt proverb care îţi permite să tai şi să spânzuri concurenţa din propriul partid, mai curând decât adversarul politic din alte cluburi. Pe aceştia din urmă îi întâlneşti mult mai târziu. Întâi trebuie să fi călcat pe cadavre în propria grupare. Nu toţi părinţii au supravieţuit ambiţiilor celor pe care i-au crescut cu drag şi speranţă în a fi susţinuţi la vârsta a treia.
„Promit să fiu cuminte” a fost prima promisiune încălcată acasă. Au urmat şi cele din comuna în care ai fost ales primar cu oale şi trâmbiţe. Promovat după doi ani spre centrala partidului, cine mai ştia că toaleta publică mixtă (din lipsă de fonduri) a rămas la nivel de consultanţă pentru care ai cheltuit mai tot bugetul. Fără aceşti bani nu te lua nimeni în seamă la centru.
Totuşi, cel mai bine e să fii europarlamentar. Promovez euro de când am intrat în politică. În primul rând faci parte din grila unică de salarizare… de la Bruxelles. Idem cu pensia care nu are nici o legătură cu reducerea pe care ai promovat-o pentru autohtoni înainte de plecare. E regretabil că sacrifci viaţa de familie din Balta Albă cu cea de la Waterloo. Pe de altă parte, de acasă la Parlament făceai la fel de mult ca şi de la Aeroportul “Henri Coandă” din Otopeni la aeroportul fără nume din Bruxelles. “Welcome to Europe!“
E drept că la început a fost dilema pe altarul cărui partid să te sacrifici, un adevărat Carrefour al ofertei perisabile. Fireşte altfel decât sensul unic de pe vremea părinţilor. Unele culori s-au păstrat pe marcaje.
Stânga sau dreapta, la mijloc cu o locuinţă promisă în centru, mai spre est sau mai spre vest, de unde răsare sau de unde nu mai apune soarele? Până la urmă ai făcut alegerea ca şi pentru admiterea la facultate, în funcţie de locurile rămase libere pentru sesiunea din toamnă. Evident, cum scriai zece ani mai târziu pe blog, din vocaţie şi pentru program. Program de viaţă bună.
Cum era şi de aşteptat, curajul şi tupeul de a-l avea au fost răsplătite. Numit ideolog al partidului, ţi-ai luat inima în dinţii noi şi esti frecvent pe post. De la distanţă, mama te priveşte cu lacrimi în ochi, cheamă şi vecinele din opoziţie, servind cafeaua imaginară din ibricul topit pe care i l-ai oferit cândva.
