Au între 10 şi 17 ani, cântă muzică rock live sub protecţia bine cunoscutei formaţii Phoenix şi au câştigat de curând concursul Global Battle of the Bands pe România, fiind cea mai mică şi mai ambiţioasă trupă din concurs. Finala va avea loc la Londra, pe 27 aprilie, şi dacă micii artişti iau titlul, asta înseamnă că vor beneficia de zece concerte gratuite în capitala Marii Britanii şi de 100.000 de dolari, bani pentru instrumente.
Proiectul PhenomenOn, că acesta este numele trupei, a fost înfiinţat în 2007 de chitaristul Andrei Bălaşa, nepotul regretatului Sabin Bălaşa. Pe solistul Cătălin Tazmalicaru Andrei l-a remarcat la tv, în urma emisiunii “Numai cu acordul minorilor”. Cu cei trei fraţi Nicolau – Mario la clape, Iulian la tobe şi Florian la bass -, Andrei s-a întâlnit la Liceul de Muzică “George Enescu”, unde toţi patru studiază.
Cu un public ascultător a cărei vârstă începe de la 8 ani şi se termină pe la 40 de ani, PhenomenOn este o pasăre rară în peisajul muzical actual. Să-i ascultăm, aşadar, pe “majorii” trupei, Andrei (15 ani) şi Cătălin (17 ani), cum descriu pasiunea pentru muzica de calitate:
De ce PhenomenOn?
Andrei (chitară): Numele nu a fost luat de o persoană anume, noi toţi am considerat că este un fenomen să ne întâlnim la vârste fragede, eu aveam 12 ani şi eram cel mai mare la vremea aceea (n.r – acum are 15 ani).
Cătălin (voce): “On” deoarece cântăm mai tot timpul live şi am combinat “fenomen” cu „on”.
De ce rock şi nu alt gen muzical?
Cătălin: Părinţii ne-au îndrumat către genul ăsta.
Andrei: Este normal să asculţi ce auzi în familie. Un copil dintr-o familie de manelişti va asculta manele, dar când acasă asculţi rock, muzică de calitate, nu poţi să nu fii influenţat de acest lucru.
Ce sprijin financiar primiţi?
Cătălin: Părinţii ne susţin cu tot ce pot ei, cu cât pot ei, mai ales financiar, aici intervin problemele cele mai mari.
Câte concerte aţi avut până acum?
Cătălin: Peste 100, şi în ţară, şi în străinătate, am cântat în Belgia la Anvers, cu ocazia Globble Battle of the Bands.
Andrei: Concurs pe care l-am câştigat pe România, fiind cea mai tânără trupă de acolo. O să promovăm România în toată lumea.
Cătălin: Finala e în Londra, pe 27 aprilie, şi vor fi 42 de trupe din toată lumea. Premiul cel mare constă în 10 concerte în Anglia organizate de ei şi instrumente în valoare de 100.000 de dolari. În juriu au fost oameni cu experienţă în muzică, producători din Belgia. În Anglia, anul trecut a venit bassistul trupei Sex Pistols.
Vă vedeţi printre trupele câştigătoare?
Cătălin: Muncim din greu, repetăm din greu, sperăm să obţinem un loc mai bun decât celelalte trupe care ne-au reprezentat ţara.
Andrei: Cei din juriu ne-au ales pe noi pentru că au crezut că avem o şansă, suntem tineri, avem energie, probabil ne-au ales cu un scop şi ne vom folosi de această şansă.
Sunteţi o trupă tânără, ce credeţi că vă individualizează faţă de alte trupe de gen?
Andrei: Ceea este diferit este plăcerea de a cânta.
Cătălin: Şi nu numai, mai e şi originalitatea. Mulţi se inspiră, multe alte trupe, multe formaţii se inspiră din ce văd în Anglia, în America, alternativ sau punk. Cântăm ce ne place, nu ne-am definit un gen anume, dar muncim la treaba asta.
Cântaţi rock, dar ce stil din marea familie rock vă caracterizează?
Andrei: Heavy metal, hard-rock, pop-rock (două piese “Spune-mi” şi “Patetic”). Nu plagiem, dar ne inspirăm foarte mult. Ovidiu Lipan Ţăndărică ne-a ajutat la piesa “Dorinţă”.
Pe când albumul de debut?
Cătălin: Încă lucrăm, nu am înregistrat toate piesele, în total sunt 11, dar nu am stabilit la unele cântece versurile sau ordinea.
Andrei: Să-l dorească lumea până îl vom scoate! Nicu Covaci o să ne producă albumul. Ovidiu Lipan Ţăndărică vine la repetiţiile noastre şi ne ajută cu idei. Tobarul Phoenix, Ionuţ Contraş, cântă cu noi în concerte.
Povestiţi-mi despre fani.
Andrei: Avem foarte mulţi şi, fiind foarte tineri, nu-i lasă părinţii să meargă la concerte, unii insistă foarte mult şi le mulţumim fiecăruia în parte. Avem şi prieteni, dar şi susţinători pe care i-am cunoscut pe parcurs. Avem şi mulţi fani maturi. Pornesc de la 8 ani, sora mea, până la 40 de ani, să zicem.
Care este relaţia PhenomenOn cu Phoenix?
Andrei: Am început să cântăm la Centrul „Mihai Eminescu”, de atunci au fost foarte interesaţi de noi. Eu şi Cătălin am compus o piesă alături de Nicu Covaci, “Între două lumi”, este o piesă antidrog.
Cătălin: Anul acest începem o iniţiativă antidrog, chit că nu prea cunoaştem cum stă treaba cu drogurile, mulţi ne-au criticat, dar consider că e o iniţiativă pozitivă, nu facem marketing. Pe 6 martie avem un eveniment caritabil pentru femei cu cancer, voi cânta câteva piese alături de Andrei. Am cântat şi în Silver Church acum o săptămână, la “Help for Haiti”.
Cine compune piesele?
PhenomenOn: Amândoi, ne împărţim. Cătălin versurile, Andrei muzica. Şi cei mici au iniţiativele lor, vin cu idei.
Cătălin: Am cântat în Alegretto de la vârsta de la 3 ani până la 14 ani, după care am fost la emisiunea “Numai cu acordul minorilor”, aşa m-a observat Andrei, cu ajutorul Narcisei Suciu. Am participat la festivaluri, la Brăila, la Ursuleţul de Aur, şi am câştigat maxim locul trei.
Cum vă comportaţi pe scenă?
PhenomenOn: Suntem în elementul nostru pe scenă, nu avem emoţii, ne place viaţa pe scenă.
Cătălin: Am avut probleme la început, când am cântat la Bistriţa, în deschidere la Phoenix, în faţa a 15.000 de oameni.
Andrei: Românii au copiat multe lucruri, dar au o istorie mare, eu sunt mândru că sunt român, sunt mândru că pot să ascult Enescu.
Ce influenţe muzicale aveţi?
Andrei: Nu pot să zic că sunt foarte mândru de modul în care am început să cânt la chitară. Am văzut filmul “School of Rock”, aveam 11 ani şi mi-a plăcut ideea de a cânta într-o trupă, nu mă vedeam un chitarist de clasică. Ascultăm muzica anilor noştri, şi pop, şi blues şi clasică. Colegii ceilalţi, fraţii, ascultă progresiv, Dream Theater.
Cătălin: Mie îmi place mult muzica modernă, ascult şi U2 şi 3 Doors Down. Mă pot acomoda vocal cu orice stil. Am cântat şi muzică populară, “Frumoasă-i vecina noastră”, şi muzică uşoară.
Andrei: Există pop cântată bine, există pop cântată prost, la fel ca şi manelele. Manelele nu sunt un gen admirabil sau cu care să te mândreşti că-l asculţi.
Cătălin: Nu e un gen pentru români, vine de la turci.
Andrei: Românii au copiat multe lucruri, dar au o istorie mare, eu sunt mândru că sunt român, sunt mândru că pot să ascult Enescu.
Te ajută mult lecţiile de chitară clasică?
Andrei: Mă ajută, dar în general se bat cap în cap.
Cătălin: Chiar vorbeam cu Andrei, că am vrea să facem un proiect în care să îmbinăm clasicul cu rockul.
Andrei: Rockul este pentru oameni culţi, o muzică liberă.
Cât de des repetaţi?
PhenomenOn: De două ori pe săptămână, aproape toate ziua, cu pauze, evident. Este obositor, dar ne place.
Concerte pe viitor?
Cătălin: S-ar putea să avem un miniturneu în Braşov şi Iaşi. Sperăm să iasă. O să apărem şi la un teledon legat de postul Europa Liberă. O să vină trupe mari, Iris şi Voltaj.
Peste cinci, zece ani, cum vă vedeţi? Pe ce scene aţi cântat, câte albume aţi vândut?
Andrei: Sper că o să continuăm acest proiect şi că o să meargă din ce în ce mai bine.
Cătălin: Eu m-am apucat de teatru, m-am încris la Teatrul de Copii Vienez sub egida lui Dan Puric, vreau să ajung la Academia de Teatru şi Film, să lucrez poate în televiziune. Am jucat şi în reclame, la Ascovit, pregătesc un clip la Romtelecom.
Ce înseamnă muzica pentru voi?
Andrei: Muzica este cea mai expresivă artă, e cel mai uşor să te exprimi, ai un text la dispoziţie, ai o melodie care curge, nu este static. Rockul este pentru oameni culţi, o muzică liberă, poţi să spui clar ce gândeşti, e un gen rebel.
Cătălin: Prin muzică putem da cele mai sensibile trăiri.
Andrei: Văd mişcarea scenică a celorlalţi artişti, încerc să o interpretez în felul meu, nu imit fidel.
