Acum merge cu maşina şi adoră să călătorească, acesta este şi unul dintre motivele pentru care, în urmă cu patru ani a părăsit Chisinăul, luând cu ea „fata, nişte picturi şi niste pantofi”. În pofida stilului unic, amestec de jazz, funk si pop franţuzesc, Alexandrina este cel mai bine vândut artist A&A Records.
Lucrează momentan la un nou material discografic, diferit ca stil faţă de „Omul de lut”, şi se gândeşte să scoată o carte pentru copii, ilustrată tot de ea.
De unde a pornit pasiunea pentru muzică, cum ţi-ai făcut debutul? Dar pictura?
Dintotdeauna am avut-o, am amintiri de când eram mică, stăteam în faţa oglinzii cu deodorantul mamei în mână pe post de microfon, şi mă visam pe scenă. Nu ştiu dacă cântam atunci sau doar mă jucam. Părinţii m-au dat la Scoala de Muzică din Chişinău unde am studiat pian trei ani de zile, mergeam la vecinii noştri de la etajul doi şi cântam, până când, într-un final, părinţii mi-au luat o pianină. Pictura am studiat-o la Palatul Pionerilor, la 8 ani. Dar cel care m-a îndrumat spre pictură a fost tata.
Când ai părăsit Chişinăul?
Acum patru ani am plecat, nu aveam mari bagaje, nişte picturi, nişte pantofi şi copilul. Nu m-am aruncat cu capul în mare, am fost chemată de Fundaţia Phoenix, ei m-au ajutat.
Consideri ca ai avut aici mai multe şanse ca acolo?
În Moldova situaţia e altfel decât în România. Raportându-ne la câtă populaţie e acolo, jumătate e plecată în străinătate pentru o viaţă mai bună, cealaltă jumătate o constituie copii şi bătrânii.
Cum ţi-ai descrie stilul muzical? Ce influenţe ai?
Muzica pe care o cânt vine din mine, este ceea ce simt, sunt sinceră în cântecele mele. E un mix. Când eram mică, fratele meu mai mare cu opt ani se ocupa de cultura mea muzicală, şi ascultam rock rusesc. Apoi, mama mea aducea din călătoriile ei prin Franţa pop franţuzesc şi ascultam Adamo, Gainsbourg şi Aznavour. La bunica o auzeam pe Maria Tănase, Sofia Vicoveanca şi Irina Loghin. Îmi place de asemenea Artanu, are o voce deosebit de plăcută pentru urechea mea. Colaborez cu Silent Strike, care s-a jucat cu vocea mea şi a schimbat linia melodică a pieselor.
Lucrez la un nou album, în toamnă sper să fie gata. Piesele sunt în jur de 15, nu merg pe aceeaşi linie, va fi mai aproape de mine, pian şi voce
Despre ce vorbesc piesele tale? Care sunt temele predilecte?
Pe mine mă mişcă iubirea pentru acest pământ, pentru tot. E vorba despre iubirea pură.
Şi picturile?
Picturile vorbesc singure, diferit pentru fiecare privitor.
Ai vreo legătură specială cu artişti din Moldova?
Din Moldova dragi îmi sunt trupele Cuibul şi Trigon. Din solidaritate prietenească, m-am filmat în videoclipul trupei Zdob şi Zdub, eram una dintre cele zece fete din „Dragă Otee”, aveam părul lung şi săream zglobiu peste butuci (râde). Am ilustrat de asemenea şi albumul "Agroromantica".
Eşti autorul exclusiv al pieselor tale?
În forma lor brută, voce şi pian, da, le orchestrez eu. Dacă e vorba de piesele de pe albumul “Om de lut”, producătorii muzicali au fost Petre Ionuţescu şi Gabriel Almaşi, care au regândit multe orchestraţii ale pieselor. Albumul l-am produs însă singură.
Ai participat la concursuri? Ce premii ai câştigat?
Singurul concurs televizat la care am participat se numea "Lumea în viziunea copiilor" şi aveam 7 ani. Am câştigat şi am plecat la mare în Bulgaria, într-o tabără de pioneri. De atunci nu am mai participat la concursuri. Acolo trebuie să demonstrezi că poţi. Iar eu nu vreau să demonstrez nimănui nimic. Ştiu cine sunt şi ce pot, premiile sunt doar pentru a demonstra celorlalţi acest lucru.
“Fata merge pe jos”, piesa care ţi-a marcat debutul, ce poveste are?
După ce am născut-o pe fetiţa mea, scriam cântece la grămadă. Eram studentă, foarte inspirată de viaţă şi muzica curgea firesc.
“Părerea mea este că sunt mulţi oameni întâmplători în ceea ce fac, iar din acest motiv sunt si nefericiţi. Arta e simplă, nu are rost să ne concentrăm pe nimicuri, pe falsuri.”
Cum ţi-ai descrie publicul?
Cel mai mic fan pe care-l cunosc este o fetiţă, Maria, care are vreo zece ani. Îmi zice că mă iubeşte şi plânge. În muzică e ca şi în iubire, nu există vârstă. Fanii mei sunt acei oameni care se regăsesc în versurile mele.
Părerea mea este că sunt mulţi oameni întâmplători în ceea ce fac, iar din acest motiv sunt si nefericiţi. Arta e simplă, nu are rost să ne concentrăm pe nimicuri, pe falsuri
De unde a apărut interesul pentru pictură?
De la tatăl meu, el mi-a arătat cum culorile se pot împrăştia şi pe hârtie, nu doar pe pereţi. Acum pictez portrete de fete, îmi place femeia pentru ochii şi formele ei, mă inspiră mult si fetiţa mea de 11 ani, şi mama mea. În general, sursa mea de inspiraţie este femeia frumoasă, puternică prin feminitatea ei.
Ce pictează tatăl tău?
Pictează marea pentru că a fost marinar, îi plac corăbiile, vapoarele. Cred că se situează pe undeva pe la impresionism, lui îi plac culorile aprinse, pure, eu mă joc în gama asta de griuri dar şi cu accente de ocru, negru şi alb.
S-a bucurat de succes expoziţia ta de pictură şi genţi?
N-a fost multă lume la vernisaj pentru că nu am promovat. La ultimul concert de la Clubul Ţăranului, oamenii s-au călcat în picioare, mi-a părut rău că nu le-am oferit un spaţiu mai mare. La expoziţie au venit acei oameni dragi mie.
Ai vândut tablouri?
Cum să nu! Pictorii din asta trăiesc..
Eşti de acord cu atitudinea unor artişti care vând un ambalaj şi nu un mesaj muzical?
Din păcate, când nu ai nimic de zis, încerci să epatezi prin scandaluri sau prin felul în care arăţi. Părerea mea este că sunt mulţi oameni întâmplători în ceea ce fac, iar din acest motiv sunt si nefericiţi. Arta e simplă, nu are rost să ne concentrăm pe nimicuri, pe falsuri. Cei care sunt artişti nu simt nevoia să se promoveze, pentru că se simt împăcaţi cu ce au, pentru că se exprimă, iubesc ceea ce fac, e o altă scară de valori. Nu mai contează să apari la televizor.
Ai mers pe la emisiuni?
Deşi mă încăpăţânam până acum şi ignoram orice apariţie la televizor, o să încerc să merg, dar fără să vorbesc mult. O să cânt.
Anul acesta, pentru ce evenimente muzicale te pregăteşti?
Pe 29 aprilie o să am un concert într-un club bucureştean. Apoi voi pleca la Paris, printr-un eveniment organizat de ICR. O să fiu şi la Vama Veche, de 1 Mai.
Pe când noul material discografic?
Lucrez la un nou album, în toamnă sper să fie gata. Piesele sunt în jur de 15, nu merg pe aceeaşi linie, va fi mai aproape de mine, pian şi voce. Vor fi şi instrumente de coloratură, va suna altfel decât primul album.
Ce alte proiecte mai ai în vedere?
Vreau să scriu o carte pentru copii şi adulţi, ilustrată de mine, o să fie un audio-book, dar deocamdată e la stadiul de idee.
Multumesc!
Pentru picturi, genţi şi muzică marca Alexandrina, accesaţi aici.
