Ce ar mai însemna pentru noi valoarea cuvântului dacă am şti că ceea ce ne înconjoară nu este decât o minciună bine închegată? Ieşi afară, cumperi o pâine, nu mai primeşti restul, te uiţi strâmb la vânzătoarea cu permanent în cap, pâinea e cam tare, o pui în sacoşa cu toarte cusute şi pleci spre casă. La uşa blocului, proaspăt vopsită, îţi sare în ochi afişul “încasat lumina”… îţi dai o palmă peste frunte şi ştii că prioritate este plata întreţinerii, ajunsă deja la jumătatea salariului tău.Urci scările, trăgând picioarele greoaie după tine. Pe scara blocului, miros de friptură. Îţi vin în cap sărbătorile de Paşte şi faptul că în curând îţi vei întâlni toată familia pe care nu ai mai văzut-o de câteva luni bune.
Merită să trăieşti viaţa asta doar pentru facturi, în speranţa că poate după ce vei fi la zi cu tributul către stat te vei ocupa numai de tine şi de familia care îţi simte lipsa?
Nu ştii încotro să o iei pentru că serviciul este acelaşi, adresa la care locuieşti este de zeci de ani infectă.
Ajungi să te bucuri la o friptură de porc, pe care o savurezi negreşit de ziua unuia dintre membrii familiei, pentru că de ziua ta nu îţi mai arde de nimic, ştii doar că a mai trecut un an şi nu ai avansat, nu s-a schimbat în mai bine viaţa de muncitor veşnic plătitor.
Altă zi, alte gânduri. Cumperi un ziar pentru că nu mai ai cablu la televizor. Pe prima pagină vezi zâmbetul infect al unui politician acuzat şi chemat pe la Parchet.
Simţi o satisfacţie nebună când vezi porcina politică ciufiulită de presă, te gândeşti că poate încep să se schimbe lucrurile şi în ţara asta. A doua zi, în acelaşi ziar, citeşti despre ironia cu care a vorbit VIP-ul chemat de autorităţi la declaraţii.
Îţi vine să-i strângi pe toţi hoţii aia de gât, îţi doreşti să te lase pe tine să schimbi sau să elaborezi vreo lege. Atunci îţi dai seama că mai ai ceva de făcut pe lumea asta stricată de către alţii. Mai ai de vorbit, de luptat şi, evident, de îndurat.
Ţi-e greu să crezi că se va schimba ceva pe lumea asta, pe care nu o mai vezi înfloritoare şi însorită, ci doar coruptă de la cap şi până la coadă. Vrei să tai capul peştelui împuţit, dar nu ai securea necesară. Trece o viaţă şi tot cauţi puterea. Nu o mai cauţi pe fluturaşul de salariu, ci poate doar prin biblioteci.
Cauţi puterea cunoaşterii printre copertele rafturilor prăfuite din biblioteci. Cei ce o ştiu privesc resemnaţi lipsa valorilor şi le mai rămâne doar să spere la dispariţia culturii de cartier care acaparează tot mai mult suflul tinerilor, probabil viitoare personaje pe scena politică din România.
