De anul trecut, Paştele a luat o accentuată turnură politică. Din momentul în care Gheorghe Flutur cu traista de gât a pus la cale transportul luminii sfinte în Bucovina, lucrurile au luat o viteză nebună. Anul acesta, acelaşi Gheorghe Flutur cu aerul său de Caţavencu ediţia 2010 s-a „infiltrat” în delegaţia duhovnicească pentru a arăta alegătorilor din judeţul său că reprezentantul lor este între cărăuşii de bază ai luminii sfinte. Altfel sucevenii ar fi rămas într-un întuneric nesfârşit. Ca în mai toate închipuielile menite a păcăli, Domnul sau hazardul nu i-a ajutat caraghiosului de Suceava. Anul acesta nu mai purta traista de pelerin câştigător la loteria politicii. Voia să pară parte din ceremonial. Aşa că omul s-a trezit mulţumind adormitului Patriarh Teoctist pentru permisiunea de a face parte din delegaţie.
Sunt nespus de curios să aflu câte dintre patriarhiile ortodoxe aşteptau cu avioanele pentru a pleca în mare grabă de la Ierusalim spre credincioşi. Dacă luăm toate bisericile ortodoxe din Europa de Est, trebuie să ne imaginăm un aeroport plin cu avioane şi avionete de cărat lumina spre patriarhiile lor. În plus, cu ce o fi plecat lumina sfântă spre Biserica Ortodoxă Română din Paris? Şi cu ce o fi venit spre credincioşii români la Sfintele Paşti în secolul trecut? Şi cum ajungea lumina pe vremea lui Petru Groza sau a lui Gheorghiu-Dej?
Este lesne de înţeles că şi biserica a intrat într-o fază de spectacol. Aş zice că încet, încet a ajuns la un concurs de popularitate cu politicienii. Sau a împrumutat de la aceştia partea de circ. Tot credinciosul a văzut la jurnalele de ştiri cum la Constanţa Teodosie Snagoveanul a adus lumina cu barca de pe mare. Să ne ierte Dumnezeu, dar acest Şpagoveanu şi-a bătut joc de biserică. Adică lumina a venit cu avionul din Ţara Sfântă şi a ajuns la Constanţa, de unde Păcălici a luat felinarul şi a urcat în barcă pentru a sosi de pe mare ca un răsărit din genune.
Iar după debarcare s-a suit pe scena ridicată pe plajă şi a împărţit lumina. Ce-i asta? A ajuns Caţavencu episcop? Constănţenii au avut parte de Înviere sau popularizarea Învierii? Nu cumva prin tot acest scenariu grobian biserica îi concurează pe Mazăre, pe Udrea, pe Fluture sau pe Oprescu?
S-au şmecherit şi preoţii, şi politicienii. Transmit mesaje de Paşti pe radiouri şi pe televiziuni. Ca liderii comunişti de Anul Nou. Participă la toate ceremoniile de la locurile importante sau simbolice şi se arată lumii de trei ori mai credincioşi decât sunt. Am văzut un primar care voia să arate oamenilor din urbea sa că şi la Înviere era tot în fruntea lor. Omul umbla cu o lumânare lungă şi groasă de botez, cu verdeaţă în jurul părţii superioare şi cu un tricolor îmbrăcând partea inferioară a lumânării. Caraghioslâcul sfânto-patriotic era total. Şi cu o aşa lumânare kitsch umbla toată familia sa, în vreme ce oamenii urbei ţineau între palmele trandafirii câte o lumânare subţire, firavă, stinsă mereu de vântul rece de primăvară.
Politica a ajuns să spurce un moment de credinţă. Iar preoţii, antrenaţi în concurs de politicieni, se dau şi ei într-o stambă ce seamănă mai mult cu festivalul de la Woodstock decât cu tradiţionala Înviere de la bisericile ortodoxe din România. Cum Dumnezeu o fi tolerând Preafericitul aceste ieşiri violente din ritual? Sau el se află la originea tuturor acestor inovaţii de tip „modern”?
POST SCRIPTUM
În acest spaţiu, doi fani Băsescu m-au înjurat aproape în fiecare zi. Unii m-au bănuit ca aş fi într-o înţelegere cu ei sau că tot eu aş controla operaţiunea. Mi-am văzut de treabă fără să-i bag în seamă. De o vreme au trecut la calomnii şi atacuri la persoană. Amândoi înţeleg prin libertatea de exprimare dreptul lor de a se ascunde după colţ şi de a te înjura de mamă sub protecţia anonimatului. Băieţi, schimbaţi locul! Cereţi şefului sau comandantului alte îndeletniciri! Sau schimbaţi site-ul! Pe cotidianul.ro nu e loc de înjurat sub pseudonim. Şi pentru clarificarea afirmaţiilor voastre, precizez câteva lucruri. În Cugir nu există şi nu a existat şcoală profesională de tinichigii (din 1960 şi până astăzi). Nu am fost niciodată în viaţa mea în localitatea Băbeni, nu am pescuit bani nici la Cozia şi nici în altă parte. Dacă găsiţi totuşi o dovadă sau doi martori, inclusiv de la SRI, daţi fuga pe la ziare. Ştiu mulţi care ar fi fericiţi să le publice!
Aşadar, de astăzi, fără Scuratov şi Wakki. Doar din greşeală sau atunci când au şi ei o idee şi vor să participe la o discuţie! În cazul înjurăturilor, calomniilor şi al atacurilor la persoană decizia noastră este aceeaşi indiferent de pseudonim.
Cornel Nistorescu
