Senatorul Cătălin Voicu are şanse să fie eliberat vineri ca urmare a recursului declarat împotriva deciziei de respingere a cererii de eliberare sub control judiciar. Completul de nouă judecători a admis joi solicitarea avocatului Ioan Cazacu de amânare a discutării recursului, pe motiv că nu cunoaşte dosarul. Şansele lui Voicu provin, în primul rând, din formarea completului de nouă judecători. Cu excepţia unui singur magistrat, completul este constituit din aceiaşi oameni care au decis luni eliberarea celorlalţi trei inculpaţi din cauză, Florin Costiniu, Costel Căşuneanu şi Marius Locic. Preşedintele completului este, ca şi la procesul celor trei, judecătoarea Georgeta Barbălată.
În plus, în acuzaţia de fond care i se aduce lui Voicu, trafic de influenţă, acesta este considerat autor, la fel cum, cu excepţia judecătorului Costiniu, celorlalţi doi, Locic şi Căşuneanu, le este imputată, în calitate de autori, infracţiunea de cumpărare de influenţă în formă continuată.
Noul apărător al lui Voicu, avocatul Ioan Cazacu, a declarat că eliberarea celor trei coinculpaţi nu reprezintă un punct forte pentru pledoaria sa de vineri şi nici sănătatea clientului său, deşi acesta din urmă s-a plâns în sala de judecată că nu a dormit de 16 nopţi şi că „serveşte” pumni de medicamente.
Judecătorul care a decis respingerea cererii de eliberare sub control judiciar, Luminiţa Zglimbea, a apreciat, în motivarea deciziei sale, că „acordarea liberării provizorii este facultativă, este atributul instanţei şi lăsată la aprecierea acesteia, de unde rezultă că cererea poate fi respinsă nu numai în situaţia în care nu sunt îndeplinite condiţiile de formă şi fond prevăzute de lege, ci şi în situaţia în care instanţa apreciază că punerea în libertate a inculpatului nu e oportună”.
Cu alte cuvinte, „oportunitatea” eliberării sau neeliberării unui individ din arest este apreciată de judecător, dar nu pe baza condiţiilor impuse de lege, ci graţie unor principii numai de el ştiute. Numai că temeiul juridic în baza căruia a fost respinsă cererea de eliberare, articolul 160, indice 8, alineatul 6, din Codul de procedură penală, spune că instanţa respinge cererea în cazul în care „nu sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de lege, când cererea este neîntemeiată sau când a fost făcută de către o altă persoană şi nu este însuşită de inculpat”.
Principalul motiv pe care l-au invocat procurorii pentru arestarea preventivă a lui Voicu a fost că acesta a încercat să preconstituie probe, tentativă probată de anchetatori prin înregistrarea unei discuţii telefonice dintre „împrumutatul” fin Dan Floarea şi o anume Laura Drăgotescu. Numai că motivarea deciziei de respingere a cererii de eliberare este contradictorie cu privire la acest aspect.
Zglimbea a reţinut ca dovadă a tentativei lui Voicu de preconstituire de probe aceeaşi interceptare, dar ulterior a susţinut că „şi dacă discuţia ar putea fi altfel interpretată, respectiv ar putea semnifica fie că Dan Floarea nu dorea să recunoască împrumutul, fie că ar dori să profite de situaţia creată şi să nu mai recunoască acest împrumut (…), cererea de eliberare provizorie formulată nu este întemeiată”.
Ceea ce presupune că nu ar fi singura probă pentru care Voicu ar trebui să stea în arest preventiv. Judecătorul a mai adus un argument pentru respingerea cererii, dar exprimarea acestuia are o nuanţă de pronunţare pe fondul cauzei, adică asupra vinovăţiei inculpatului, fapt ce poate fi lesne speculat de apărători în recurs. „Faptele reţinute în sarcina inculpatului sunt deosebit de grave, raportat la modalitatea de desfăşurare a activităţii infracţionale (…) la scopul urmărit şi natura relaţiilor sociale cărora le-a adus atingere”.
