Ajuns la Viena, nu-ţi trebuie mult pentru a te adapta ritmului marelui oraş. Nu şi de această dată. Mă obişnuisem cu o Vienă liniştită, trăind într-un alt ritm decât cel cu care suntem obişnuiţi noi. Tot oraşul era bulversat. Peste tot, mii de turişti care încearcă soluţii pentru a se întoarce acasă, căutând alte curse alternative. Peste tot domneşte haosul din cauza erupţiei vulcanului din Islanda, care a provocat un efect al dominoului. Iar pe deasupra, tot traficul din capitala vieneză este dat peste cap din cauza Wiena City Marathon: peste 35.000 de alergători din 108 naţiuni, care au avut de parcurs 42,95 kilometri.
Sissi şi gloria Habsburgilor. Concertele şi valsul. Dar şi galeriile off şi expoziţiile artiştilor alternativi. Capitala austriacă între tradiţie şi inovaţie.
Imperiul revine la viaţă. Un fir albastru, Dunărea, uneşte inimile neliniştite ale Vienei. Colorează însemnele fluorescente de pe portalul din sticlă şi de pe zidurile de cărămidă ale Muzeului de Artă Aplicată. Se răsfrânge în oglinzile psihedelice de la Flex, discoteca tinerilor artişti de pe Donaukanal. Iluminează cu un fascicul conic volutele neogotice ale Primăriei. Şi punctează vitrina librăriei de la MuseumsQuartier.
Albastrul Dunării este culoarea simbol a renaşterii culturale a cetăţii habsburgice. Nu o cauţi sau o găseşti întotdeauna, ghid discret al Vienei noului mileniu, în care tradiţia imperială este constrânsă să facă loc unui vânt de dezordine şi tinereţe.
Vals sau Sacher? Strauss sau Hofburg? Baroc sau Biedermeier? Simbolurile aparţin, cumva, trecutului în care goticul şi barocul marchează fiecare zonă a oraşului. Toate drumurile spre Occident trec prin Viena, lumea Vestului se îmbină cu orizonturile Europei de Est, capitala Austriei devenind punct de confluenţă al tuturor culturilor europene. Oraşul îşi schimbă pe zi ce trece înfăţişarea, deşi rămâne încă subjugat rafinamentului imperial. Modă, artă contemporană, design, muzică şi viaţă nocturnă ar putea fi doar câteva puncte de pe harta revoluţiei creative. Deşi sunt consideraţi un popor mai rece şi mai rezervat, austriecii ştiu să se bucure de viaţă.
Sunetul şi culorile imperiului
Tot ceea ce emană culoare sau muzică devine prilej de sărbătoare, indiferent dacă are loc pe scenă sau în lumea reală. Cafenelele vieneze – precum Landtmann, Prückel, Central, Sacher, Schwarzenberg, Museum, Imperial -, unde şi-au avut sediile boemele generaţiilor mai vechi, sunt întotdeauna pline. Cafeneaua a prosperat ca instituţie culturală, rămânând şi astăzi un salon în care lumea se adună să citească, să mediteze sau să converseze. Aici întâlneşti nu numai turişti japonezi, cu nelipsitele lor aparate de fotografiat, dar şi locuitorii capitalei, care se destind în faţa unui capucino, a unui Apfelstrudel sau a unui Sachertorte, ori a unui pahar de vin. Am putea spune că termenul „gemütlichkeit” („familiaritate”) este pe buzele tuturor.
Arhitectura, prin acea teză a “utopiei în trecut”, este expresivă şi elegantă. Viena, aurită şi glorioasă, este o metropolă dedicată celor pasionaţi de artă, în care stilurile arhitecturale se îmbină armonios, amintindu-ne de vremea când curţile imperiale îşi disputau poeţii şi pictorii, muzicienii şi arhitecţii. La Karlskirche, încadrată de două mari coloane în spiritul celei a lui Traian din Roma, cu impunătoarea sa cupolă de 78 de metri, barocul se hrăneşte din bizantin, Parlamentul îşi extrage modernitatea dintr-un rafinat stil neoelenist, clădirea Secession este manifestul perioadei Art Nouveau, Casa din Michaelerplatz, concepută de Adolf Loss, celebrează avangardismul, Palatul Harrach, cu elegantele Galerii Ferstel, reprezintă un labirint neogotic, dar şi neorenascentist, Casa Haas ne aduce în epoca postmodernismului.
Vechile palate te invită în incintele inepuizabile, în care tronează fantezia, pentru a-şi spune povestea. Hofburg-ul a văzut generaţii de împăraţi, Schönbrunn-ul, rezidenţa de vară a familiei imperiale, l-a primit pe Napoleon, la Catedrala Sf. Ştefan, al cărei vârf străpunge cerul, prinţii reuniţi ai creştinătăţii adresaseră în genunchi rugăciune de izbăvire a Europei de turci, Universităţile vorbesc despre numeroşii savanţi, iar Palatul Belvedere, ce îmbină în mod armonios somptuozitatea barocului cu echilibrul, aminteşte de prinţul Eugen de Savoia, dar şi de pictorul Canaletto ce i-a zugrăvit frumuseţile.
După ce Franz Josef, în 1857, a ordonat demolarea zidurilor cetăţii, Viena a devenit un muzeu al istoriei arhitecturii. Să amintim numai de Votivkirche, de Operă, în stil italian de secol XV, de Burgtheater, considerat drept o Renaştere luxuriantă. De fapt, Viena este o impunătoare scenografie imaginată de Otto Wagner, Johann Lukas von Hildebrandt, Josef Emanuel Fischer von Erlach, Maria Olbricht, Adolf Loss.
De la clasic la spectacolul de cabaret
Cozile la muzee sunt interminabile. Grija faţă de patrimoniu este omniprezentă, mai ales ca o lege morală. Nimic nu este lăsat să cadă în ruină, nimic nu poate fi distrus. Peste tot întâlneşti inscripţii cu „aici a trăit Mozart”, „aici a locuit Freud”, „aici a stat Hundertwasser, marele fantast al ambientului vizual”, „aici Schönberg a inventat muzica dodecafonică”. Peste tot în Viena, cultura este esenţa vieţii.
Când spun cultură, mă gândesc nu numai la muzică, literatură, arhitectură, ci şi la vitrinele magazinelor elegante de modă (Popp&Kretschmer, Stefel, Escada), de sticlărie (Lobmeyr) sau de bijuterii – Chopard, Haban, Swarovski, Schöffel – de pe Kartnerstrasse ori de pe Graben. Oraşul atrage şi prin nenumăratele galerii de artă, anticariate, adevărate muzee miniaturale, precum celebra Dorotheum, care a împlinit 300 de ani, însumează 40 de săli de expoziţie, 100 de experţi şi peste 600 case de licitaţie, cu piese de la baroc la pop art. Strada oferă spectacolul plimbărilor în trăsură cu cai lipiţani, al muzicanţilor ambulanţi. Poţi asista la o oră de manej la Spanish Riding School de la Palatul Hofburg sau poţi alege unul dintre restaurantele elegante, cu bucătării diverse, amintind de cele 16 ţări care au făcut parte din imperiu, ca Anna Sacher, Drei Husaren, Imperial, Plachuta, Do&Co.
Încăperile principesei Sissi, în care mesele cu tacâmuri aurite, cu porţelanuri şi pahare de cristal par să aştepte tot timpul oaspeţi, grădinile regale de la Hofburg şi Caffé Central, între ale cărei coloane un pianist cu mănuşi albe cântă nemuritorul vals, nu mai sunt unica imagine imperturbabilă a Bătrânei Doamne. Minuscula Galerie Andreas Huber, expoziţiile de la Kunsthalle şi o vizită la Muzeul de Arte Aplicate (Mak) atrag vizitatorii. La Mak, cuvântul Design se scrie cu majusculă. Muzeul cuprinde mobilă, sticlărie, porţelan, argintărie şi textile din Evul Mediu până astăzi. Splendidele scaune din lemn fabricate de Thonet, care sunt folosite în zilele noastre în cafenelele vieneze, stau alături de sofalele Biedermeier, roz, verzi, galbene sau roşii, care te uimesc cu formele lor. În alte săli poţi admira arta contemporană a lui Donald Judd, James Turell, Gorden Matta-Clarck şi cele 12 canapele ale lui Franz West ori capodoperele Jugendstil, cum ar fi schiţa decorativă, cu frunze aurite, a lui Klimt, elaborată special pentru Palatul Stoclet din Bruxelles.
Vara, piaţeta de la MuseumsQuartier, un spaţiu modern ce adăposteşte trei mari muzee, Kunsthalle, Mumok şi Leopold, abia ascunsă de zidurile vechilor grajduri imperiale, se populează cu şezlonguri din plastic roşu aprins, pe care oamenii pălăvrăgesc, citesc o carte sau stau la soare, cel puţin după vizita în expoziţia artistului contemporan Erwin Wurm sau după spectacolul pentru copii al muzeului celor mici.
Kunsthistorisches Museum a devenit o instituţie în sine şi încadrează pe două laturi Piaţa Maria Tereza, fiind dominat de o monumentală statuie a Mariei Tereza, aşezată pe tron, înconjurată de patru dintre generalii ei. Muzeul a fost inaugurat în 1881, iar printre directorii săi s-a numărat şi Gustav Klimt. Aici este adăpostită una dintre cele mai mari colecţii de pictură din lume, din perioada secolului al XV-lea până în veacul al XVIII-lea, de la Tizian la Tintoretto, de la Rafael la Veronese, de la Caravaggio la Giorgione, de la Velasquez la Brueghel cel Bătrân şi descendenţii săi, de la Rubens la Rembrandt, de la Van Dyck la Dürer, cuprinzând şi lucrări de Arcimboldo, Canova, William Turner… Tot aici se organizează numeroase expoziţii temporare. Până în 31 mai este deschisă o expoziţie itinerantă, intitulată “Nunta arhiducelui Ferdinand al II-lea” cu Anna Caterina Gonzaga de Mantua, oficiată la Innsbruck. Într-o montare spectaculoasă sunt prezentate picturi, sculpturi. Muzică, dansuri şi jocuri de artificii.
La Palatal Imperial Hofburg s-a deschis de două zile expoziţia “Mit şi prezent cu Împărăteasa Sissi”, iar la Wien Musem Karlsplatz, “Nebunie şi modernitate”.
Palatul Belvedere găzduieşte expoziţia “Prinz Eugen”. Filosof şi iubitor al artelor, a fost un cunoscut mecena şi un important colecţionar de pictură, de incunabule, manuscrise şi cărţi, având şi o bogată corespondenţă cu artişti, arhitecţi peisagişti, arhitecţi şi constructori printre cei mai iluştri din epoca sa. Era cunoscut şi pentru ampla sa colecţie de plante şi animale exotice. Sunt prezentate şi colecţiile de artă de la Galeria Sabauda din Torino.
Cu convingerea că v-am trezit curiozitatea, vă invit să citiţi în următoarele zile alte gânduri despre Viena…
