Mi-a revenit în minte această tragedie încă nespusă şi nescrisă a românilor din nordul Bucovinei, de pe timpul lui Stalin, în timp ce priveam funeraliile preşedintelui Poloniei… plecat spre pădurea Katyn, să comemoreze miile de ofiţeri polonezi masacraţi din ordinul lui Stalin în timpul celui de-al Doilea Război Mondial.
Între timp am reuşit să "dezgrop" un vechi reportaj, despre "Secretul unui masacru îngropat într-o pădure din Ucraina" – pe care l-am scris acum 18 ani, în martie 1992, când scriam pentru Reuters.
Tema mi se pare fierbinte şi de mare actualitate pentru memoria şi istoria României, dar şi a ţărilor ex-comuniste din această parte a Europei, care au avut de-a face cu regimul sovietic şi cu crimele lui Stalin, multe dintre ele încă nerecunoscute şi neasumate oficial nici acum.
Atunci, în 1992, am mers la Fântâna Albă, lângă Cernăuţi, şi am vorbit cu domnul Petru Grior, preşedintele Societăţii Golgota. Avea 42 de ani. Reuşise să ridice două cruci de piatră în pădurea aceea de mesteceni cu nume frumos, Fântâna Albă – pe locul gropii comune de lângă graniţa cu România de pe Siret. Îmi povestea că strânge de zor mărturii de la supravieţuitori şi de la românii din satele din Bucovina de Nord, care s-au întors din deportare din Siberia sau din Kazahstan. Mai spunea că umblă şi prin arhivele de la Moscova, să caute documente despre masacrul şi deportarea românilor din nordul Bucovinei.
Am vorbit cu oamenii din satele de lângă Fântâna Albă – şi mi-au povestit istoria lor, atât cât au putut, într-o frumoasă limbă română, pe care teroarea stalinistă şi anii lungi de deportare nu le-au şters-o din suflet şi nici nu au alterat-o.
Când i-am întrebat ce sunt – ucraineni sau bucovineni? -, mi-au răspuns simplu: suntem români, doamnă!
Pe atunci, trecuseră doar câteva luni de la declararea independenţei Ucrainei faţă de fosta URSS. Grănicerii lor purtau încă uniforme sovietice. Nu am putut sta mai mult de o zi în satele acelea şi la Cernăuţi, deoarece am fost trimişi urgent în Republica Moldova vecină, unde tocmai izbucnise războiul din Transnistria. Dar asta e altă poveste…
Vă trimit acest articol – un remember despre un "Katyn" al românilor din Bucovina de Nord/Ucraina, pe vremea "tătucului" Stalin şi a celui de-al Doilea Război Mondial.
Sper ca povestea aceasta să vă inspire – şi acum "să săpaţi" voi, mai departe!
Pe Google veţi găsi date şi imagini despre Fântâna Albă, despre comemorările organizate în fiecare an, în Ziua de Paşte, de românii trăitori acolo, la crucea de la groapa comună din pădurea cu nume poetic.
Eu lucrez acum în PR – dar tare aş vrea să citesc/aud/văd ce s-a mai întâmplat, răstimp, cu Petru Grior şi cu toţi românii aceia din satele de pe graniţa cu România, de pe Siret – Suceveni, Hliboca etc… care arboraseră tricolorul României pe primăriile lor, atunci, în primăvara lui 1992…
Vă stau cu plăcere la dispoziţie, dacă aveţi întrebări.
Roxana Dascălu
mobil: 0724.285.630
