Ştiu sute de mii de oameni de voturile furate. Ştie şi el. Or, în cunoştinţă de cauză, el ar putea încerca un efort suplimentar pentru a atinge performanţe notabile. Nu să-şi schimbe ficatul. Să mişte lucrurile din înţepeneala şi neîncrederea în care au intrat. La urma urmelor, ar putea să încerce şi cu americanii. Nu să deschidă operaţiunea “rabla” pentru F-16 la Bucureşti. Dar să obţină ceva. Ei l-au ajutat, ei l-au iubit, ei i-au dat un brânci într-un moment de mare cădere. Să-l ajute şi acum! S-o descurce împreună! Dacă nu pot, să-i găsească un pretext. Să-l înveţe să nu mai spună prostii sau să-l ajute să-şi atingă parametrii.
Altfel, eu nu înţeleg de ce se duce el să discute despre viitorul imediat al României şi zice, fraţilor, întâi trebuie să vă spun că îmi pare rău că vă dezamăgesc. Ce vreţi voi şi Uniunea Europeană nu se poate. Ştiu bine ţara şi mă ştiu bine şi pe mine. Nu putem atinge ţintele din strategia Uniunii Europene. Cum să alocăm 3% din PIB pentru cercetare? Nu-s de unde şi nu sunt nici oameni care să cerceteze de 3% din PIB.
Traian Băsescu este nemulţumit de fondurile existente după 5 ani de regim incoerent şi profeţeşte pentru alţi 10 ani care nu trebuie trăiţi obligatoriu tot cu un preşedinte la fel de incoerent ca şi dânsul. Măcar 5 ne mai rămân pentru a încerca o evoluţie despre care Traian Băsescu parcă spune, degeaba aţi măsluit voturile, degeaba m-aţi ales. Sunteţi nişte fraieri că nu vă daţi seama că eu nu eram cel potrivit pentru relansarea cercetării ştiinţifice, necum pentru strângerea banilor necesari.
Traian Băsescu iese în faţa românilor şi a Uniunii Europene şi îşi dă singur o palmă. De când şi-a mutat centrul de gândire în ficat, Traian Băsescu vorbeşte mai ales pe lângă. Şi acţionează la fel. Cheamă partidele să discute cu ele despre repararea statutului ANI. Săptămâna trecută le-a chemat tot pentru ANI, plus pentru reducerea cheltuielilor bugetare şi lansarea operaţiunii de modificare a Constituţiei.
Săptămâna viitoare va fi la fel. Peste două săptămâni vom dezbate şi atribuţiile Curţii Constituţionale sau cine ştie ce. În felul acesta avem o viaţă politică intensă. Preşedintele se face că munceşte de dimineaţa până seara iar românii se chinuiesc să nu crape de seara până la răsăritul soarelui.
Mărind doza de pesimism ce marchează populaţia României, Traian Băsescu a profeţit pentru domnia sa şi încă nişte ani în plus. Adică nu vom face nimic şi nu vom fi nici pe aproape de ţintele UE din 2020. Nu avem bani şi mai ales nu avem cu cine. Şi are dreptate. Cu siguranţă, cu el la Cotroceni lucrurile vor merge numai de-a-ndoaselea!
