E deja dovedit că de 20 de ani Parlamentul votează legi care servesc interesele politicianiste (legea e oricum interpretată, printre articole se găsesc tot felul de chichiţe să nu fii condamnat atunci când ai putere politică; rechinii rămân în continuare „cercetaţi”). Cu eforturi supreme s-au votat legi care ar trebui să ţină din scurt clasa politică şi pe toţi cei ce ocupă un post înalt public, la nivel central sau local.
În mod aberant, Curtea Constituţională a desfiinţat două legi ale onoarei, pe aceea a deconspirării, şi acum pe aceea a „integrităţii” (a transparenţei averii), ambele cu impact public. Legea deconspirării a fost refăcută, după ce Curtea Constituţională a intervenit, şi a fost lăsată „fără dinţi”, CNSAS devenind între timp o instituţie mai degrabă inutilă. La fel se va întâmpla mâine cu Agenţia Naţională de Integritate, se va reface legea devenită între timp neconstituţională şi va fi lăsată „fără dinţi”, operabilă doar la nivel simbolic…
E extraordinară regruparea sistemului ticăloşit, în timp: imediat ce-i sunt atinse interesele, reacţionează violent – pune Curtea Constituţională (inatacabilă din nici o parte, ea are drept de viaţă şi de moarte în România) şi face aranjamentele de rigoare, anulează tot ce-i deranjează pe puternicii zilei. E trist că şi procurorul din fruntea ANI a ajuns să se întrebe „de la cine i se trage” într-atât (şi are o atât de mare putere) de a fost desfiinţată practic ANI, ce dosar, din cele câteva mii, a instrumentat acum lovitura de imagine.
E curios, totodată, că intervenţiile preşedintelui Traian Băsescu în a da justiţiei din România un dram de credibilitate eşuează pe rând. Faptul că amestecă permanent politicul în justiţie e mortal, odată ce Băsescu se crede de neatins şi PDL, partidul lui, taie şi spânzură din decembrie 2008 (un PDL demonstrat corupt şi imoral, care e compromis nu numai de trecut, ci şi de prezent). E bătător deja la ochi că stenogramele şi dosarele inventate cu diferiţi demnitari nu sunt scoase pe piaţă decât pentru a impresiona Uniunea Europeană (care nu şi-a oprit monitorizarea pe Justiţie). A auzit cineva să intervină CNSAS în dosarul de la Securitate al lui Traian Băsescu sau să intervină justiţia în dosarele sale de corupţie (scuza că Băsescu are imunitate e superfluă), sau să fie curioasă ANI să afle ce se ascunde în spatele averii lui?
Sau măcar să fi intrat ANI peste averea lui Adriean Videanu şi a lui Radu Berceanu, lideri PDL? O repet: dosarele puse la cale împotriva opoziţiei, cu atâta tam-tam (gen Cătălin Voicu-PSD), devin ridicole, atât timp cât Monica Ridzi-PDL nu dă socoteală pentru corupţie, iar în cazul lor ANI nu a început nici o acţiune. E de bănuit că descoperi corupţia în sumele ascunse de demnitari din declaraţia lor de avere – aţi aflat că ANI a intervenit în cazul celor doi parlamentari pomeniţi?
Automat, ANI ar fi trebuit să-i cerceteze pe cei doi înalţi demnitari acuzaţi de corupţie, să determine gradul de corupţie şi din declaraţia lor de avere schimbată de la un an la altul! Poveşti, se înţelege că totul se aranjează în România, inclusiv aceste declaraţii (în majoritate false), banii veniţi din corupţie sunt acoperiţi în conturile familiei celor de la putere sau sunt scoşi pe şest afară din ţară.
Altfel, convocarea la Cotroceni a partidelor pentru a fi reformată legea ANI e o nouă probă de autoritarism (PNL a sesizat parodia, el ce mai e în opoziţie, nu un element de decor în împărăţia lui Băsescu). Băsescu se tot bagă singur în seamă. Ce treabă au partidele cu legea ANI? De când face legile PDL? A scos Parlamentul o lege anticonstituţională, trebuia Băsescu (dacă-i stă UE atâta pe cap) să meargă în Parlament să ceară compatibilizarea legii ANI cu Constituţia României, fără să dea un ultimatum.
Doar n-a ajuns legea ANI o lege care depinde de bunăvoinţa lui Victor Ponta, a lui Emil Boc sau a lui Băsescu. Marea nenorocire e că Parlamentul primeşte o nouă lecţie de la instituţia prezidenţială şi că Guvernul a preluat prerogativele Parlamentului, odată ce-şi trece în forţă legile PDL, ignorând amendatele parlamentarilor (profitând că are majoritate parlamentară asigurată).
Natural, Băsescu a demonstrat prin deciziile Curţii Constituţionale că legile sunt prost făcute de Parlament (care trebuie transformat în Mare Adunare Naţională) şi că însăşi Constituţia trebuie „îmbunătăţită” de azi pe mâine, după interesele lui Băsescu şi PDL, care se cred nemuritori la putere.
