Peste trei săptămâni se împlineşte termenul în interiorul căruia Parlamentul ar trebui să refacă în totalitate Legea lustraţiei, lege care, după cum se ştie, a fost declarată neconstituţională, în integralitatea ei, de către judecătorii Curţii Constituţionale. Cum Parlamentul nu se va reuni în sesiune extraordinară, soarta Legii lustraţiei este pecetluită. Va deveni, pe 6 august, oficial, un text declarat nul de drept. Toate acestea le-am anticipat într-un editorial scris pe 8 aprilie 2010.
Am anticipat că asumarea bruscă a Legii lustraţiei de Roberta Anastase şi PDL nu reprezintă decât un simplu joc de imagine, combinat cu trimiterea la moarte – prin neconstituţionalitate – a unui posibil act normativ incomod pentru câţiva din elita PDL şi pentru unii din linia a doua a PSD. Am spus că este vorba de o capcană întinsă Legii lustraţiei de către Roberta Anastase şi colegii ei. Prima confirmare am avut-o imediat după votare: „cununile cu lauri” au intrat în posesia Robertei Anastase.
A doua confirmare am primit-o pe 7 iunie, când Curtea Constituţională a declarat legea, în totalitatea ei, neconstituţională. A treia a venit în zilele premergătoare datei de 7 iunie: nimeni nu a mai pronunţat cuvântul lustraţie. În sfârşit, deşi nici nu mai era nevoie, în aceste zile a venit şi confirmarea definitivă: am aflat de la oficiali ai celor două Camere ale Parlamentului că nu se pune în aceste zile problema convocării unei sesiuni extraordinare.
Probabil, preşedintele Traian Băsescu va solicita – pe la mijlocul lui august – convocarea unei sesiuni extraordinare. Dar nu pentru Legea lustraţiei (oricum va fi tardiv), lege despre care spunea într-un interviu la Realitatea FM din 2 decembrie 2009 că „ar rotunji atitudinea politicului faţă de o comandă socială”, ci pentru repararea, a nu ştiu câta oară, a onoarei „dragei de ANI”.
Deşi am intuit la milimetru ce se va întâmpla cu Legea lustraţiei, mă aflu într-una din foarte puţinele situaţii în care nu pot să mă bucur pentru că „am avut din nou dreptate”. Pentru conformitate, şi pentru actualitatea lui, reiau, mai jos, 90% din editorialul scris pe 8 aprilie 2010. Un editorial care poate a contat şi el la trecerea presei în categoria „riscuri la adresa securităţii naţionale”, conform celebrei strategii elaborate de CSAT.
Capcana întinsă de Roberta Anastase
Reintrarea în actualitate a proiectului legii lustraţiei nu reprezintă nici pe departe vreo legătură cu „programul” de luptă împotriva comunismului promovat dinspre Palatul Cotroceni şi Modrogan. Din contră, se încearcă îngroparea definitivă a proiectului.
Pe 30 martie, preşedinta Camerei Deputaţilor, Roberta Anastase, anunţa triumfal (!?) că a decis repunerea pe rol a proiectului legii lustraţiei, care, până pe 20 mai va fi adoptată de Camera Deputaţilor şi implicit de Parlament, Camera Deputaţilor fiind decizională în acest caz. (…)
Nimeni, dar absolut nimeni, nu s-a întrebat cum, aşa deodată, fostul manechin s-a decis că trebuie rezolvată legea lustraţiei. (Povestea cu întrevederea cu grevistul foamei Doru Mărieş nu ţine şi face parte doar dintr-un joc de imagine. Prompt scos în evidenţă de anticomunistul vopsit Vladimir Tismăneanu, care, în stilul TRU, a lansat o salvă de osanale la adresa cui trebuie.)
Să ne întoarcem puţin în timp. Pe 4 noiembrie 2008, când şeful de atunci al deputaţilor, Bogdan Olteanu, a fost la un pas de a supune votului proiectul legii lustraţiei, a fost blocat nu atât de PSD, cât de intervenţiile energice ale unor PDL-işti care au contestat fără temei procedurile. Pe 2 februarie 2009, noul preşedinte al Camerei, Roberta Anastase, era perfect de acord cu un reprezentant al PSD şi trei din PDL care au propus scoaterea – ilegală – de pe ordinea de zi a proiectului.
Mai mult, aceeaşi Roberta Anastase nici măcar nu s-a mai interesat de soarta proiectului, care avea termen de raport 3 martie 2009 la Comisia juridică. În calitate de preşedinte, Anastase putea lua, chiar şi în situaţia uitării legii în sertar la Comisia juridică (condusă de PDL-istul Daniel Buda – n.a.), decizia legală de a o trece pe ordinea de zi a plenului, oricând, începând cu 4 martie 2009. Nu a procedat aşa, deşi, repet, prerogativele îi permiteau acest lucru. Ei bine, taman la un an şi o lună după ce a blocat proiectul pe care după aceea nici măcar nu s-a sinchisit să-l scoată din uitare, domnişoara Roberta Anastase face o piruetă de 180 de grade şi cu un entuziasm nestăpânit ne anunţă inclusiv şi ziua în care va fi votat.
Pentru cei care nu înţeleg jocul Robertei Anastase îl voi explica fără teamă că greşesc. Da, pe 20 mai, Camera va vota legea lustraţiei. Ce va urma? Prima pagină a ziarelor şi ediţiile speciale ale televiziunilor de ştiri vor saluta evenimentul şi evident vor face şi legătura cu aniversarea (sau comemorarea) a 20 de ani de la Duminica Orbului, când Ion Iliescu – personaj perfect lustrabil la vremea respectivă – a fost ales şeful statului. Va fi un fel de „Jos Iliescu!” post factum, deja tardiv, dar va fi. (Pentru că pentru PDL încă mai dă bine acest „Jos Iliescu!”, chiar dacă el nu mai poate fi atins nici de 10 legi ale lustraţiei.) Şi vor mai fi mulţi lauri pentru Roberta noastră, pentru PDL şi, nu în ultimă instanţă, pentru Traian Băsescu. Şi evident, lăudacii şi aplaudacii de profesie vor ocupa însemnate spaţii editoriale.
Ei bine, odată scopul (de imagine) atins, va exploda bomba. Legea va fi constestată la Curtea Constituţională. Poate de către PSD, poate, după promulgare, de către Avocatul Poporului. Nu are importanţă. Legea conţine un flagrant element de neconstituţionalitate şi va fi declarată ca atare de judecătorii Curţii. ACESTA este obiectivul final al „piruetei de 180 grade” a Robertei Anastase. Îngroparea definitivă a Legii lustraţiei. Pentru că după ce Curtea Constituţională o va declara neconstituţională, este greu de crezut că va mai încerca vreu partid sau politician să o resusciteze.
De ce trebuie îngropată definitiv legea? Răspunsul este simplu. Acum, ea nu-l vizează pe Traian Băsescu, dar dacă după 2014 va intenţiona să devină prim-ministru, s-ar putea ca numele lui să intre în discuţie. Şi ar mai putea să vizeze câţiva membri din linia a doua a PDL, extrem de utili însă în economia partidului. Nu spun, tot pentru nişte „băieţi” mai puţin vizibili, şi PSD este interesat să nu existe legea lustraţiei.
