Pe 4 martie 2008 explodează o bombă: sunt prezentate, iniţial pe câteva bloguri, două pagini coordonate de Traian Radu Ungureanu cu „omagii” la adresa lui Nicolae Ceauşescu şi PCR din 1987 din săptămânalul „Viaţa Studenţească”. Imediat prietenii lui Ungureanu reacţionează şi se transformă în avocaţii acestuia.
Pe 5 martie 2008, pe blogul său, ziaristul Cristian Teodorescu titrează: Traian Ungureanu muşcat din lesă de ziarişti independenţi. Cităm din respectivul text: „Traian îşi aminteşte şi azi cu părere de rău despre acest nefericit episod din viaţa lui. Voia să plece definitiv din România. Ocazia era un meci de fotbal în străinătate al naţionalei olimpice. Ca să se asigure forurile că tânărului gazetar nu-i vin idei prin străinătate, îi cer să dea o probă de fidelitate faţă de regim. Traian dă proba, constînd în cele două pagini din «Viaţa studenţească». Se urcă în avion, după vreo două săptămîni, şi nu se mai întoarce”. Urmează şi alte pledoarii pro-Ungureanu ale altor amici, urmează şi explicaţii ale celui acuzat şi de aici s-a aflat că actualul europarlamentar s-a folosit pentru a fugi/pleca din ţară de meciul dintre echipele olimpice ale R.F. Germaniei şi României.
Ceva nu se potriveşte
Din textul lui Cristian Teodorescu aflăm deci că TRU a dat o „probă de fidelitate faţă de regim” şi „după vreo două săptămâni” s-a urcat în avion. Ei bine, ceva aici nu se potriveşte. Scrierile lui TRU au apărut în 1987. Meciul dintre echipele olimpice ale R.F. Germaniei şi României s-a desfăşurat pe 31 mai 1988. Deci nu este în nici un caz vorba de „vreo două săptămâni”. Putem admite ca autorul pledoariei, Cristian Teodorescu, să nu-şi mai aducă aminte cu stricteţe distanţa în zile între „proba de fidelitate faţă de regim” şi urcarea în avion. Totuşi, o eroare de minim 6 luni de zile (dacă nu mai mult) nu mai poate fi pusă pe seama memoriei.
Altceva ce nu se potriveşte
Meciul din 31 mai 1988 nu mai avea absolut nici o importanţă pentru echipa olimpică a României. Tricolorii olimpici erau deja ieşiţi din cursa calificării pentru turneul olimpic de la Seul. Or, se ştie, în situaţia meciurilor din străinătate (mai ales cele din afara lagărului communist), fără nici o miză, nu se dădeau aprobări pentru ziarişti să însoţească echipa naţională. Un redactor de la „Sportul” şi (eventual) un redactor şi un fotoreporter de la Agerpres erau trimişi la un astfel de meci. (Da, la meciuri importante, ne referim la cele la care România avea şanse de calificare la vreun turneu final, primeau aprobări şi ziarişti de la „Scânteia”, „România Liberă”, „Munca”, „Magazin”, „Scânteia Tineretului”, „Revista Sport”, „Viaţa Studenţească”, „Săptămâna” ş.a.)
Pare deci neverosimil ca la un meci din Occident, fără nici o miză, cum a fost cel din 31 mai 1988, să fie dată o aprobare pentru un redactor de la o publicaţie ca „Viaţa Studenţească”. Faptul că Traian Radu Ungureanu a primit aprobare pentru respectiva deplasare poate genera suspiciuni şi ar putea constitui unul din argumentele prin care ziaristul Sorin Roşca Stănescu îşi susţine teza referitoare la trecutul lui Traian Radu Ungureanu. Nu în ultimă instanţă, nu trebuie omis faptul că Sorin Roşca Stănescu a petrecut înainte de 1989 ceva ani în redacţia „Vieţii Studenţeşti” şi probabil are informaţii mai multe din „bucătăria internă” a publicaţiei.
Datele din RSSSF.com
Pentru a nu fi acuzaţi de diverşi „deontologi” că prezentăm date nerealiste, vă prezentăm datele de pe site-ul RSSSF.com referitoare la calificările pentru turneul olimpic Seul 1988.
1. Germania de Vest 8 5 2 1 16- 4 12
2. Danemarca 8 5 1 2 23- 5 11
3. Polonia 8 4 2 2 11-10 10
4. România 8 2 1 5 5- 17 5
5. Grecia 8 1 0 7 4- 23 2
31-5-88 Germania de Vest 3-0 România
