Joi, în cadrul interviului acordat postului public de radio, preşedintele Traian Băsescu a făcut o serie de declaraţii extrem de periculoase referitor la situaţia creată de decizia CCR de a declara neconstituţională procedura adoptării Legii educaţiei prin angajarea răspunderii guvernului. Şeful statului acuză voalat Opoziţia din Parlament pentru o decizie care au luat-o însă premierul Boc şi PDL.
Băsescu vs CCR
Traian Băsescu, deşi iniţial a menţionat că aşteaptă să vadă care este motivarea deciziei CCR, a declarat la Radio România Actualităţi, fără echivoc, că nu-şi explică cum judecătorii Curţii Constituţionale şi-au asumat decizia de a opri procedura de angajare a răspunderii guvernului în timp ce aceasta se afla în derulare. „Mă întreb cum poate fi oprită o procedură constituţională (angajarea răspunderii guvernului – n.a.) în derulare (…) Nu ştiu dacă Curtea Constituţională îşi poate asuma decizia opririi unei proceduri care deja a avut loc”, a afirmat şeful statului.
Tot ce a spus aici Traian Băsescu nu are legătură cu realitatea. În primul rând, nu este vorba de o oprire a unui proces constituţional. Pentru simplul motiv că preşedintele Senatului, Mircea Geoană, nu avea cum să sesizeze Curtea Constituţională privind existenţa unui conflict constituţional între două instituţii (guvern, respectiv parlament – n.a.) decât după ce Executivul îşi exprima oficial, prin adrese trimise celor două Camere, intenţia de a-şi angaja răspunderea. Fără acest prim pas al guvernului nu exista obiectul sesizării CCR. Guvernul a trimis cererile la Parlament pe 18 octombrie, iar pe 19 octombrie Geoană a trimis sesizarea la CCR. Din acest punct deci lucrurile sunt mai mult decât clare, iar afirmaţiile lui Traian Băsescu nu au nici o acoperire.
Angajarea răspunderii trebuia amânată
Dacă tot este vorba de oprire a unui proces constituţional, atunci lucrurile stau exact invers decât le-a spus Traian Băsescu. În mod normal, guvernul trebuia să-şi amâne angajarea răspunderii până după pronunţarea CCR. De fapt, atât în şedinţa Birourilor Permanente din ziua de 28 octombrie – când s-a adoptat ordinea de zi pentru şedinţa comună, mai precis când s-a decis că guvernul să îşi angajeje răspunderea -, cât şi în plen, reprezentanţiui Opoziţiei au solicitat amânarea angajării până la pronunţarea CCR. Deputatul PSD Cristian Dumitrescu a menţionat în plen că se va ajunge la o situaţie fără precedent, şi anume, guvernul îşi angajează răspunderea, după care aceasta este anulată prin decizie a CCR. La rândul lui, viceliderul deputaţilor PNL Eugen Nicolăescu a cerut amânarea, susţinând că este declanşată procedura la Curtea Constituţională. Demersurile Opoziţiei au fost retezate din scurt de premierul Emil Boc (în premieră în istoria parlamentarismului românesc, s-a aprobat ca o persoană din afara forului legislativ să ia cuvântul pe procedură, aşa cum s-a întâmplat cu premierul Emil Boc – evident, protestele pentru această gravă abatere de la regulamente nu au fost luate în seamă de preşedintele de şedinţă, deputatul Ioan Oltean de la PDL). Nu în ultimul rând, procedura de angajare a răspunderii guvernului s-a desfăşurat ilegal, în lipsa cvorumului de şedinţă, PSD şi PNL părăsind sala din cauza nerespectării procedurilor.
Traian Băsescu sugerează că nu este conflict între puterile statului
‘Eu aştept să văd hotarârea Curţii. Aprecierea de conflict între puterile statului are o oarecare explicaţie pornind de la premisa că au fost mai multe amendamente care nu au fost acceptate. (…) Aş spune că şi aici poate fi constatat un conflict deşi discutăm despre o lege a Guvernului, nu o iniţiativă legislativă a Parlamentului. Deci discutăm despre o lege a Guvernului şi Guvernul în conflict cu el însuşi. Doar faptul că n-a acceptat toate amendamentele nu ştiu dacă justifica un conflict între puterile statului’ – a mai spus seful statului. Aici suntem în faţa unei manipulări de zile mari făcută de Traian Băsescu. Sesizarea CCR nu are nici o legătură cu amendamentele respinse de către guvern înainte de angajarea răspunderii. Sesizarea s-a făcut pe 19 octombrie, dată la care nici măcar nu erau trimise amendamentele. Sesizarea CCR privind conflictul dintre puterile statului viza două aspecte: puterea de lucru judecat (în 2009, CCR s-a mai pronunţat negativ tot pe o angajare a răspunderii guvernului pe o altă variantă a legii educaţiei – n.a.) şi neconstituţionalitatea retragerii unei legi din Parlament, aflată în dezbatere la Camera decizională (practic, Legea educaţiei trecuse deja de Camera Deputaţilor şi se afla pe finalul dezbaterilor la Comisia de învăţământ a Senatului, deci nu mai putea fi retrasă din procesul legislativ – n.a.).
Stenogramele din plen îl contrazic pe Traian Băsescu
Publicăm extrase din stenogramele plenului comun din 28 octombrie a.c., pentru a demonstra că Opoziţia a cerut amânarea angajării răspunderii pentru a aştepta decizia CCR.
Domnul Cristian Dumitrescu
Procedura de asumare a răspunderii asupra Proiectului Legii educaţiei naţionale, pe care a iniţiat-o Guvernul României, constituie obiectul unei sesizări adresate Curţii Constituţionale pentru conflict între puterile statului. Această sesizare a fost făcută de preşedintele Senatului României, în baza Regulamentului Camerei Deputaţilor, a Regulamentului Senatului şi a Legii privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale. Care este obiectul acestei solicitări? Solicitarea priveşte situaţia potrivit căreia se consideră că este inadmisibilă asumarea răspunderii de către Guvern, în condiţiile în care o lege se află în proces legislativ. Mai mult decât atât, această lege a fost adoptată într-una din Camerele Parlamentului, adică în Camera Deputaţilor.
Lucrul care este însă important, semnificativ şi esenţial, care face, în opinia noastră, să nu fie posibilă asumarea în condiţii de legalitate, de constituţionalitate şi de democraţie politică, este faptul că, în acest moment, Curtea Constituţională sesizată, care a luat în dezbatere această situaţie, nu s-a pronunţat, amânând pronunţarea. Vreau să vă întreb pe dumneavoastră cum putem să ne asumăm răspunderea? Gândiţi-vă dumneavoastră, ca legiuitori, ca oameni care faceţi legi, ca oameni care impuneţi acestei societăţi legalitatea prin legile pe care le faceţi, ce s-ar întâmpla dacă, astăzi, prin voinţa unei majorităţi, totuşi trecem la asumarea răspunderii de către Guvern asupra acestui proiect de lege?
În câteva zile, adică miercuri, 3 noiembrie 2010, nu peste o perioadă foarte îndelungată de timp, deci este un timp extrem de limitat, Curtea Constituţională se va pronunţa, aşa cum s-a mai pronunţat. Avem încă un argument în plus, argumentul că s-a pronunţat în aceeaşi speţă: Legea educaţiei naţionale – procedura asumării răspunderii. Curtea Constituţională va considera această procedură neconstituţională, iar până atunci, acest proiect de lege s-ar putea să fie adoptat de Parlament.
Domnul Eugen Nicolăescu
Încep prin a face o afirmaţie foarte clară. Nu putem nega dreptul Guvernului de a invoca procedura constituţională de angajare a răspunderii Guvernului, numai că acest lucru trebuie făcut în condiţii de constituţionalitate. În acest moment, Guvernul este în afara procedurilor constituţionale, în sensul în care avem deja o sesizare la Curtea Constituţională şi nu avem răspunsul Curţii Constituţionale. Până nu avem un răspuns de la Curtea Constituţională, cred că intenţia Guvernului de angajare a răspunderii asupra Proiectului Legii educaţiei naţionale este în afara Constituţiei. În consecinţă, propunerea este foarte clară, domnule preşedinte de şedinţă, şi anume nu putem să votăm ordinea de zi prin care Guvernul să-şi angajeze răspunderea asupra Proiectului Legii educaţiei naţionale, astăzi, ci, atunci, când vom avea o decizie a Curţii Constituţionale
Domnul Emil Boc (intervenţie pe procedură?!)
Pretextul că există un conflict juridic de natură constituţională, sesizat ca atare de către preşedintele Senatului, nu împiedică Guvernul în procedura de asumare a răspunderii. Dacă există vreun text de lege care spune că, în condiţiile în care a fost sesizată Curtea Constituţională, se amână angajarea răspunderii Guvernului, vă rog să-l evocaţi.
În acest context, procedura de asumare este legală, constituţională, iar Guvernul, practic, îşi pune la dispoziţie mandatul în vederea angajării răspunderii asupra acestui proiect de lege.
O altă stenogramă care îl contrazice pe şeful statului
În şedinţa Birourilor Permanente reunite din dimineaţa zilei de 28 octombrie, Mircea Geoană a prezentat practic ce anume a contestat la Curtea Constituţională.
„Mai mult decât atât, ţineţi mine că, anul trecut, Guvernul Boc în forma sa anterioară, în compoziţia sa anterioară, şi-a asumat răspunderea tot pe Legea educaţiei naţionale, ocazie cu care Curtea Constituţională a emis o decizie în care a limitat de facto dreptul Guvernului de a-şi angaja răspunderea, spunând, practic, două limitări: o limitare legată de majoritatea pe care Guvernul o are sau nu o are şi a doua legată de termenul rezonabil, deci de urgenţa respectivului proiect.
În opinia mea, ca preşedinte al Senatului – este şi ceea ce am prezentat şi pledat în faţa Curţii Constituţionale – niciuna dintre aceste condiţii nu sunt reunite. Mai mult decât atât, Comisia pentru învăţământ, ştiinţă, tineret şi sport din Senat este obligată să-şi continue activitatea în Senat de Regulamentul Senatului care spune extrem de clar că, atunci când suntem în faţa unui proiect de lege primit din Camera Deputaţilor şi pentru care Senatul este Cameră decizională, acel proiect de lege nu poate fi oprit şi el este, într-un fel, în mod obligatoriu, dezbătut în continuare până la adoptarea unei forme sau găsirea unei soluţii la nivelul Senatului”.
Stenograma care atestă neîntrunirea cvorumului de şedinţă
Vă prezentăm alte extrase din stenograma plenului din 28 octombrie din care reiese că şedinţa s-a desfăşurat fără cvorum legal. De urmărit modul cu totul ilegal în care preşedintele de şedinţă anunţă rezultatul a două voturi: unul de respingere a propunerii PNL de amânare a angajării răspunderii şi al doilea prin care se aprobă ordinea de zi. Reamintim, pe 28 octombrie Cotidianul.ro a anunţat noua fraudă din Parlament, titrând: 147=236.
Domnul Adrian Ţuţuianu
Vă mulţumesc, domnule preşedinte.
Stimaţi colegi,
Solicit, în calitate de secretar al şedinţei, să se constate că nu avem cvorum. Veţi observa că din 470 de membri ai celor două Camere trebuiau să fie prezenţi 236. Am numărat împreună cu domnul senator Meleşcanu de patru-cinci ori, prezenţa s-a situat cel mai mult la 183 de deputaţi şi senatori.
Ca atare, după părerea mea, indiferent ce discuţii facem aici pe Regulament, dacă suntem atenţi la dispoziţiile ultimului alineat al art. 38, la dispoziţiile art. 39, dacă coroborăm textele cu art. 8, este evident că pentru aprobarea ordinii de zi trebuie să avem prezenţi în sală jumătate plus unu din numărul senatorilor şi deputaţilor. Această jumătate plus unu înseamnă 236 şi, faţă de această situaţie, art. 22 alin. (2) din Regulamentul şedinţelor comune spune foarte clar că, în cazul în care cvorumul legal nu este întrunit, preşedintele suspendă şedinţa şi arată ziua şi ora de reluare a lucrărilor”.
Domnul Ioan Oltean
Supun votului dumneavoastră propunerea domnului deputat Eugen Nicolăescu – chiar dacă Domnia Sa a plecat, eu i-am reţinut propunerea – de a se elimina de pe ordinea de zi singurul punct, angajarea răspunderii de către Guvernul României.
Cine este pentru această propunere? (Rumoare, discuţii)
Un vot pentru această propunere.
Voturi împotrivă?
Abţineri? O abţinere.
Vă mulţumesc, domnilor colegi.
Cu o largă majoritate am constatat că propunerea domnului deputat Eugen Nicolăescu a fost respinsă.
(Discuţii, rumoare, aplauze, râsete)
Supun votului dumneavoastră propunerea de înscriere pe ordinea de zi a acestui singur punct: Angajarea răspunderii Guvernului asupra Proiectului Legii educaţiei naţionale.
Cine este pentru pentru?
Voturi împotrivă? 2 voturi împotrivă.
Abţineri?
Cu o largă majoritate a fost aprobată ordinea de zi în forma pe care Birourile permanente, în şedinţă comună, au propus-o plenului reunit al celor două Camere.
