A fost întemeiat de un cioban, spune legenda locală, şi apoi a fost numit Parisul Estului. Dar originile idilice şi reputaţia eleganţei au fost şubrezite de o serie de calamităţi ale secolului 20: război, invazii, cutremure şi comunism.
Astăzi, capitala României este casa a două milioane de locuitori, cu un peisaj urban care merge de la grandoarea decăzută până la monstruozităţile comuniste şi modernismul sclipitor. Vilele vechi, unele deteriorate, ce au aparţinut aristrocratiei pre-comuniste, stau lângă blocurile de birouri şi casele moderne – multe dintre care sunt nelocuite, din cauza recentelor probleme economice. Dar în timp ce Bucurestiul este murdar, supraaglomerat şi neîngrijit pe alocuri, el freamătă de şarmul sau călduros, vibrant şi bizantin. Iată câteva locuri, care pot fi toate vizitate gratis, care pot ajuta la relatarea poveştii oraşului.
Piaţa Revoluţiei
Dacă vreţi drama istoriei, nu este loc mai bun pentru a începe decât Piaţă Revoluţiei, unde a avut loc înfruntarea finală dintre dictatorul comunist Nicolae Ceauşescu şi popor. Ceausescu şi-a ţinut ultimul discurs aici, în ultimele ore ale celor 25 de ani de regim şi a fost fluierat şi huiduit pentru prima dată. Fiindu-i frică de mulţimea mânioasă şi de propria armată, care a început să-l părăsească, el a fugit din piaţă decolând cu un elicopter de pe acoperişul clădirii Partidului Comunist. A fost pentru ultima dată când a văzut Bucurestiul. În ziua de Crăciun a anului 1989, el şi soţia sa Elena au fost executaţi sumar în Târgosvişte, un oraş apropiat, după un proces de 55 de minute. Piaţa Revoluţiei a fost scena unora dintre cele mai crude lupte, când cei loiali lui Ceauşescu au tras asupra demonstranţilor, iar clădirea care adăpostea temuta Securitate a fost apărată.
Înainte de Al Doilea Război Mondial, România era o monarhie. Palatul Regal (acum Muzeul Naţional de Arta), unde oficialii au anunţat că România a trecut de partea Aliaţilor în 1944, este şi el în aceeaşi piaţă, la fel şi Athene Palace, un hotel legendar, şi restaurantul Cina, un local de top pentru ultimele bârfe în timpul celui de Al Doilea Război Mondial. Pentru îndeletniciri mai culturale, există Ateneul, o sală de concerte în stil neoclasic construită la finalul secolului 19, cu mari coloane la intrare şi un acoperiş în formă de cupolă, considerat una dintre cele mai frumoase clădiri din oraş.
Cimitirul Bellu
Bellu este cel mai mare şi poate cel mai aglomerat cimitir din ţară, unde funeraliile pot fi adevărate evenimente publice. Cimitirul este considerat unul dintre cele mai importante din Europa, datorită numărului mare de sculpturi, care-l transformă într-un muzeu în aer liber. Fiecare academician român, scriitor, muzician de marcă este înmormântat aici. Cimitirul este situat lângă Cimitirul Eroilor, locul de odihnă al celor 564 de oameni care au murit în revoluţia din 1989. Aici este îngropat şi poetul Mihai Eminescu şi dramaturgul Ion Luca Caragiale, dar şi inventatorul şi constructorul de avioane Aurel Vlaicu.
Grădina Cişmigiu
În mod tradiţional, bucureştenii caută să se refugieze în parcurile oraşului în timpul lunilor arzătoare de vară. Cişmigiu este una dintre grădinile tradiţionale în care se întâlnesc studenţii, îndrăgostiţii şi şahiştii. Adăposteşte un lac artificial, un ring de patinaj în timpul iernii, alei şerpuite, o multipe de specii de arbori şi arbuşti şi un memorial care îi comemorează pe soldaţii francezi căzuţi în oraş în timpul Primului Război Mondial. Cişmigiul apare şi în unele scenete scrise de Caragiale.
Bisericile
Bucureştii se bucura de o tradiţie multiconfesională, reînviată după 1989, cu sinagogi, moschei şi biserici ortodoxe în fiecare cartier. Există şi alte biserici creştine, precum cea armenească, luterană şi biserica anglicană cu o faţadă de cărămidă roşie, care împlineşte 100 de ani în acest an. Merită amintite în special Catedrala romano-catolică Sf. Iosif, probabil cea mai mare biserică din oraş, mănăstirea Stavropoleos, din secolul al XVIII-lea, care are cea mai mare colecţie de muzică şi cărţi bizantine din România, biserica rusească, cu şapte turle aurite, ctitorită de ţarul rus Nicolae al ÎI-lea.
Oraşul Vechi
Odată o zonă degradată, vechiul oraş, sau Centrul Vechi, care este format în principal din rămăşiţele Bucureştiului de dinainte de Al Doilea Război Mondial, a devenit în ultimii ani o zona de distracţie, pentru turişti, cu anticariate şi teatre, boutique-hoteluri, restaurante şi baruri, dintre care unele sunt deschise nonstop în timpul verii. Puteţi vedea clădirea neoclasică a Băncii Naţionale, Hanul lui Manuc, construit în 1808, care este atât hotel, cât şi restaurant tradiţional românesc, şi Caru cu Bere, cu siguranţă cel mai faimos şi cunoscut restaurant, cu un interior spectaculos, aproape identic cu cel de la inaugurarea din 1875.
O observaţie finală: Să mergi prin Bucureşti nu este gratis, dar este ieftin. Un lucru bun pe care Ceauşescu l-a făcut a fost metroul, care transportă pasagerii ieftin şi eficient. Taxiurile sunt multe şi ieftine, pornind de la 40 de cenţi pentru 0,6 mile.
