Sub semnul întrebării mă aflu şi eu de ceva vreme. Unde a ajuns jurnalismul din România?
Invitaţii de aseară la emisiunea “Sub semnul întrebării”, a domnului Robert Turcescu, au fost, de data această, colegi de breaslă: Dan Turturică, Andreea Pora, Sabin Orcan şi Sorina Matei. Subiectul de discuţie? Voiculescu şi echipa de la Antene.
Colegi de breaslă şi de-ai mei. Aţi făcut o facultate de profil, dl Turcescu, poate mult mai bună decât cea care există acum, cunosc oameni ieşiţi de pe băncile acelei facultăţi, adevăraţi jurnalişti. Dar cum rămâne cu ceea ce am învăţat cu toţii?
Normele de etică pentru jurnalişti, în concepţia UNICEF, postulează că “Vom trata tolerant şi nu vom discrimina în materialele de presă reprezentanţii tuturor categoriilor sociale, de vârstă, gen, rasă, etnie, apartenenţă politică, apartenenţă religioasă şi orientare sexuală, chiar dacă avem atitudini mai puţin pozitive vizavi de subiecţii respectivi. Vom evita situaţiile de conflict de interese. Vom separa activităţile editoriale de cele politice şi economice.” Asta am uitat de mult a mai face, doar trebuie să mâncăm o pâine.
Nu este vorba despre a fi nici pro, nici contra politicii, nu asta critic, ci felul în care o dezbatere TV, indiferent de subiect, devine o palidă copie a unor piese de Caragiale. Aproape că mă uit de două ori să văd dacă sunt pe B1 sau pe Antena 3.
“Dă-o naibii de treabă”, domnule T., ca să te citez. Asta zic şi eu.
“Oamenii sunt vulnerabili la propagandă, cu asta au fost obişnuiţi în vremea lui Ceauşescu”, declara Dan Turturică în cadrul emisiunii. Dacă tot suntem vulnerabili, de ce să nu continuăm să facem asta şi în 2014? Au trecut aproape 25 de ani, iar perseverenţa rămâne mama învăţăturii. De ce să nu mai facem asta, daca ne iese atât de bine?
Dacă aţi pornit ca un apostol al jurnalismului, de ce nu aţi continuat la fel? În acele vremuri de la Europa FM chiar eraţi în direct cu România.
“Trustul Antena nu joacă corect, nu face presă”, a afirmat dna Pora. Întrebarea este, cine mai face asta? Cu cât ne certăm mai mult, cu cât aruncăm cu piatra mai tare, cu cât ne criticăm reciproc, cu atât mai mult se pare că se face presă în România.
Şi, totuşi, vă ofer prezumţia de nevinovăţie, dl Turcescu, căci cu toţii suntem oameni şi greşim. Dumneavoastră o oferiţi?
