Lucrurile sunt ştiute. Victor Ponta a intrat în hora „Free Gică”. Ne-a spus însă că nu o comite în calitate de prim-ministru, pentru că nu are voie, ci în calitate de cetăţean. Ei da, până acum nu l-am cunoscut şi în această calitate. Îl ştiam în calitatea de deputat (vă aduceţi aminte, deputatul Ponta a declarat că nu votează legea „Roşia Montană” promovată de premierul Ponta). Îl ştiam şi în calitate de preşedinte de partid. Celor care au uitat le reamintesc că ori de câte ori era întrebat de PSD, de ziariştii de la Palatul Victoria sau de la Camera Deputaţilor, domnul Ponta răspundea invariabil că la chestiunile ce ţin de partid va face declaraţii la sediul PSD. Sau USL, când încă mai exista. Da acum îl avem şi pe cetăţeanul Victor Ponta. A patra sa ipostază. Un fel de Ponta „4 în 1”. Este însă o mică mare problemă. Cei mai mulţi nu fac diferenţa între premier, deputat, şef de partid şi acum şi cetăţean. Pentru ei, indiferent în ce costum este „îmbrăcat”, Victor Ponta este perceput ca fiind prim-ministrul României. Personal îl accept pe Victor Ponta separat în fiecare din cele 4 ipostaze. Numai că în chestiunea asta cu „Free Gică” nu-l prea văd bine. Indiferent ce costum „poartă”. Da, pentru că Victor Ponta iese de patru ori şifonat (câteodată pentru fiecare „costum” pe care îl „îmbracă”) din toată această poveste.
- Dă un semnal negativ în Europa privind negarea unei sentinţe a justiţiei. (Personal nu sunt de acord cu „Europa” legat de teoria „ei” de a nu te atinge de justiţe nici măcar cu o floare. Nu, „doamnă” Europa, dacă procurorul sau judecătorul greşeşte – şi avem cazuri, slavă Domnului –, lasă-mă să-mi descarc năduful şi să le zic ceva de dulce.) Dar „costumul” de prim-ministru impune unele constrângeri. Aşa că Ponta ar putea să-şi audă vorbe de la simandicoasele doamne şi simandicoşii domni care vorbesc în numele unei morale „europene”. Şi ar mai fi ceva. Se presupune că o persoană care poartă costum de prim-ministru cunoaşte legislaţia. Şi nu prin petiţii, declaraţii sforăitoare se rezolvă o graţiere. Şi nu este atributul unui prim-ministru, ci strict al preşedintelui, care are ultima semnătură.
- Victor Ponta – să zicem din costumul de deputat de această dată – ar putea fi acuzat de atitudine discriminatorie. Adică să i se spună, „bine, dom’ deputat, dar de ce vrei să fie eliberat doar Gică Popescu? De ce nu şi tata Jean? Are aceeaşi condamnare, este trecut de 70 de ani, este grav bolnav şi nu are nici averea de zeci de milioane de euro, vilele şi maşinile lui Gică Popescu. De ce nu şi alţi amărâţi care sunt la beci doar pentru golănii de câteva mii de euro?”. Cine va alătura cuvântul discriminare de Ponta nu poate să fie acuzat că greşeşte.
- Ca preşedinte de partid, lui Victor Ponta i se poate reproşa – şi deloc greşit – că se „bate” pentru graţierea lui Popescu urmărind beneficii electorale. Şi cum suntem într-un an dublu electoral, se poate spune că i-a venit mănuşă condamnarea fostului internaţional. Şi tot „îmbrăcat” în costumul de lider de partid se mai poate spune – mă refer la cei care ştiu anumite culise – despre Ponta că are şi interesul de a-l apăra pe un suporter al PSD. Da, Popescu a fost/este un suporter al acestui partid.
- Ieşit pe piaţă în costumul de simplu cetăţean, demersul lui Ponta ar putea să genereze oprobriul altor simpli cetăţeni. Adică chiar al celor simpli. Al celor care îşi plătesc corect taxele şi impozitele către stat, iar dacă întârzie cu câteva zile la ghişeu, sunt gratulaţi cu somaţii şi cu 0,5% penalizare pe zi. Şi care se vor întreba pe bună dreptate dacă pentru Gică Popescu legile ţării nu sunt şi ele valabile.
- Nu am terminat, chiar dacă am epuizat cele patru „costume” ale lui Victor Ponta. Chiar aţi uitat de combinezonul de (co)pilot al lui Ponta? Sau de echipamentul utilizat în foarte desele (aici îl aplaud pe premier) ieşiri cu colegii sub panourile de baschet? Ei bine, aici e aici. Cine se îmbracă şi aşa este IMPOSIBIL să nu ştie că „Dosarul Transferurilor” nu reprezintă decât vârful aisbergului. Este imposibil să nu ştie că „greii” din fotbal mai au şi alte păcate. Şi este imposibil să nu ştie că, prin alte părţi, mari campioni, când au călcat pe bec, au ajuns la răcoare şi nu s-a lăsat niciunde cu isterii şi declaraţii pro-graţiere.
În toată ciorba asta cu „Free Gică” mai avem două nume grele: Valeriu Zgonea şi Crin Antonescu. Pe Valeriu Zgonea eu îl înţeleg. Chiar mai mult decât pe Ponta. Zgonea este oltean din Oltenia şi patriotismul local este la el acasă în zonă. Şi în plus nu dă deloc rău să fii pe aceeaşi linie cu „să trăiţi sefu’!”. Nu-l înţeleg însă pe Crin Antonescu. Ştiu că-i place fotbalul, dar nici chiar aşa. Dacă a făcut-o doar pentru a-i priva pe „enoriaşii” lui Gâdea de la Antena 3 de un nou subiect din programul naţional „Jos Crin” – este ştiut, şi Gâdea & Co. sunt angrenaţi, cred că nu dezinteresat, în campania „Free Gică” –, atunci parţial l-aş înţelege. Spun parţial pentru că băieţii din Băneasa (nu mă refer chiar la ăia de la „celebra” şcoală din zonă, deşi…) oricum o să-i găsească ceva legat de condamnarea lui Gică. Dacă au descoperit ei „coincidenţa” condamnării, pentru ca la FRF să câştige un fost obscur funcţionăraş de la Cotroceniul lui Traian Băsescu, se mai poate pune de-o „coincidenţă” care să ni-l prezinte pe Antonescu intervenind la cele două judecătoare ca să dea sentinţa în săptămâna ruperii USL pentru ca acest act „criminal” să fie obturat de încarcerarea greilor din fotbal.
P.S.
Caut pe cineva – şi nu am găsit până acum omu’ care să mă contrazică – pentru un pariu. Simbolic, pentru că nu cred că voi pierde. Pun pariu că toată afacerea asta „Free Gică” pe linie politică are un singur scop: scoaterea pe piaţă a legii amnistiei şi graţierii. Să nu ziceţi că nu v-am spus.
