O primă mare surpriză în „Paris-Nisa”

Etapa a II-a din „Paris-Nisa” a fost câştigată de Moreno Hofland, un rutier care abia în 2013 a început să participe la curse de profesionişti, dar de mâna a doua sau a treia, de regulă unde vin echipe Pro Continentale, dar şi acestea cu ciclişti de prespectivă, nu cu consacraţi. Nimeni nu s-a gândit că olandezul de la Belkin ar putea câştiga o etapă într-una dintre cursele tari ale sezonului. Mai mult, Hofland nu este un sprinter, dar el a câştigat etapa la sprint masiv, unde, de regulă, doar aşii sprintului reuşesc să se impună. Şi sunt cel puţin 10-12 sprinteri cu nume grele în cursă. Etapa a fost una relativ liniştită, cu evadări clasice, ultima avându-l ca protagonist pe Alexis Saramotins (IAM Cycling), care, spre ghinionul său, a fost ajuns de pluton cu 4 km înainte de linia de sosire.

Etapa a II-a: Ramboullet – Saint Georges-sur-Baulche: 205 km

1. Moreno Hofland (Belkin Pro Cycling) – 4:43:46
2. John Degenkolb (Giant-Shimano) – a.t.
3. Nacer Bouhanni (FDJ.Fr) – a.t.
4. Alexander Kristoff (Team Katusha) – a.t.
5. Thor Hushovd (BMC Racing Team) – a.t.

„Tricoul galben” – Clasament general

1. Nacer Bouhanni (FDJ.Fr) – 8:46:43
2. John Degenkolb (Giant-Shimano) + 02
3. Moreno Hofland (Belkin Pro Cycling) + 04
4. Thomas Geraint (Team Sky) + 13
5. Bryan Coquard (Team Europcar) + 14
6. Joaquin Rojas (Movistar Team) + 14
7. Alexander Kristoff (Team Katusha) + 14
8. Nikolay Trusov (Tinkoff-Saxo) + 14
9. Samuel Dumoulin (Ag2R La Mondiale) + 14
10. Jens Keukeleire (Orica greenEDGE) + 14

„Tricoul verde” – Clasamentul pe puncte

1. Nacer Bouhanni (FDJ.Fr) – 24 puncte
2. John Degenkolb (Giant-Shimano) – 24 puncte
3. Gianni Meersman (Omega Pharma-Quick Step) – 16 puncte
4. Moreno Hofland (Belkin Pro Cycling) – 15 puncte
5. Bryan Coquard (Team Europcar) – 10 puncte

„Tricoul alb cu buline roşii” – Clasamentul căţărătorilor

1. Christophe Laborie (Bretagne S.E) – 9 puncte
2. Alexis Saramotins (IAM Cycling) – 4 puncte
3. Simon Yates (Orica GreenEDGE) – 2 puncte
4. Przemyslaw Niemiec (Lampre-Merida) – 2 puncte
5. Perrig Quemebeur (Team Europcar) – 2 puncte

„Tricoul alb” – Clasamentul tinerilor rutieri

1. Nacer Bouhanni (FDJ.Fr) – 8:46:43
2. John Degenkolb (Giant-Shimano) + 02
3. Moreno Hofland (Belkin Pro Cycling) + 04
4. Bryan Coquard (Team Europcar) + 14
5. Fabio Felline (Treck Factory Team) + 19

Clasamentul pe echipe

1. Ag2R La Mondiale – 26:21:03
2. BMC Racing Team – a.t.
3. FDJ.Fr + 02

Trivia „Paris – Nisa”

S-au clasat în „top 10” la ultimele ediţii

Şapte dintre rutierii care au luat startul la ediţia 2014 au ocupat poziţii în top 10 în 2013 şi/sau în 2012. Este vorba de:

Sylvain Chavanel (IAM – 5/2013, 8/2012), Simon Spilak (Team Katusha – 6/2013, 4/2012), Lieuwe Westra (Astana Pro Team – 8/2013), Peter Velits (BMC Racing Team – 10/2013, 2/2012), Arnold Jeannesson (FDJ.Fr – 6/2012), Maxime Monfort (Lotto Belisol – 7/2012, 10/2012). La start s-a aliniat şi Tejay Van Garderen (BMC Racing Team – 4/2013 şi 5/2012), dar el a fost nevoit să abandoneze în prima etapă din cauza unei indispoziţii stomacale.

După un an şi jumătate, fraţii Schleck, din nou împreună

La ediţia din acest an, participă trei perechi de fraţi. Fiecare pereche are o istorie recentă mai mult decât interesantă.

Unul dintre evenimentele cursei „Paris-Nisa” şi de fapt unul dintre evenimentele notabile din lumea ciclismului îl reprezintă reuniunea celor doi fraţi Schleck, care aleargă din nou împreună sub culorile aceeaşi echipe după ce au fost un an şi jumătate „despărţiţi”. Din 2005 şi până în iulie 2012, fraţii Frank (33 de ani) şi Andy (28 de ani) Schleck au fost „nedespărţiţi”. Au alergat timp de 7 ani împreună la două echipe: Saxo Bank (2005-2010), şi din 2011 la Leopard Trek, actuala Trek Factory Racing. În iulie 2012, după etapa a 15-a din turul Franţei, Franck Schleck a fost retras din competiţie fiind depistat pozitiv. Pe 4 iulie 2013, conducerea echipei (care atunci se numea RadioShack-Leopard) i-a reziliat contractul din Frank Schleck şi se credea că luxemburghezul este terminat pentru ciclismul la înalt nivel. A avut însă noroc şi după ce „Trek Bicycles” a cumpărat licenţa de Pro Tour de la RadioShack-Leopard*, Frank a fost anunţat că este în vederile noii conduceri pentru sezonul 2014.

Falimentul i-a reunit

O altă pereche de fraţi aliniaţi la starul acestei curse s-a reunit în 2014 şi concurează acum pentru o singură echipă. Este vorba de Romain (29 de ani) şi Brice (28 de ani) Feillu, care sunt sub contract cu Bretagne-Séché Environnement, echipă din categoria Pro Continental. „Reîntregirea” familiei s-a datorat însă unor „necazuri”. Ambele echipe la care erau legitimaţi cei doi s-au desfiinţat la finalul lui 2013 din cauza problemelor financiare. Romain a fost la Vacansoleil DCM, echipă de Pro Tour, iar Brice la Saur-Sojasun. Cei doi fraţi au debutat ca profesionişti împreună în 2006 la Agritubel, în 2010 tot împreună au trecut la Vacansoleil, după care s-au despărţit în 2011, Brice plecând la Leopard Treck, iar Romain continuând cu Vacansoleil.

Alţi fraţi, alte destine

În cursa „Paris – Nisa” mai aleargă doi fraţi celebri: Sylvain (34 de ani) şi Sebastien (32 de ani) Chavanel. Cei doi au fost la început (timp de doi ani, 2003-2004) la aceeaşi echipă, Brioches La Boulangere, astăzi Team Europcar, după care drumurile lor s-au despărţit. La începutul acestui an, cei doi fraţi Chavanel au schimbat „locul de muncă”**. Sylvain a trecut de la Omega Pharma-Quick Step în „liga a II-a” la IAM Cycling (o grupare Pro Constinentală înfiinţată în 2013 şi care are aspiraţii să obţină licenţă de Pro Tour) iar Sebastien a „urcat” din al doilea eşalon (Team Europcar) în primul, la FDJ.Fr. (Europcar a primit însă licenţă Pro Tour şi a revenit în „lumea bună” a ciclismului – n.a.). Direcţiile celor doi au fost surprinzătoare, pentru că în toamna trecută se vorbea că amândoi se vor evolua împreună, FDJ.Fr fiind echipa anunţată.

Retro “Paris – Nisa”

Cum a fost la început

Prima ediţie a acestei curse s-a desfăşurat în 1933. Iniţiativa a aparţinut – ca şi în cazul Turului Franţei – unui ziar: „Le Petit Journal”, promotor fiind directorul acestuia, Albert Lejeune. Prima cursă a avut 6 etape şi un parcurs de 1.257 km. Marele favorit al cursei era francezul Andre Leducq, câştigător în 1930 şi 1932 al Turului Franţei. Leduck a deţinut foarte mulţi ani recordul privind numărul de etape câştigate în turul Franţei. Înainte de începerea cursei inaugurale „Paris-Nisa”, Leducq avea la activ 23 de victorii de etapă în 7 tururi ale Franţei (cu 25 de victorii de etapă, Leducq a stat pe locul 1 până în 1972, când a fost detronat de Eddy Merckx, iar la ora actuală împarte locul 3 all time al câştigătorilor de etape din Turul Franţei împreună cu Mark Kavendish. Sunt şanse minime să mai fie întrecut de vreun rutier aflat în activitate, cel puţin în următorii 4 sau 5 ani, dacă nu mai mult). Ei bine, marele favorit nu a reuşit să câştige această primă cursă, deşi întreaga Franţă îşi pusese speranţele în el. Andre Leducq a terminat cursa pe un modest (pentru el) loc 21. Şi exact ce nu doreau francezii, învingător a fost un rutier belgian, Alfons Schepers. De altfel, în top 5, belgienii au ocupat locurile 1, 2 şi 4. Schepers era şi el un rutier în vogă, el câştigând până atunci, în 1929 şi 1931 clasica Liège–Bastogne–Liège.

Ceea ce astăzi este de neconceput – la nicio ramură şi competiţie sportivă – şi pentru foarte multă lume ar părea incredibil este modul în care s-a dat primul start în „Paris-Nisa”: s-a plecat la ora 5.00 dimineaţa. Prima etapă, Paris-Dijon, a avut 312 km. Mai trebuie să amintim că, între 1933 şi 1939, tricoul liderului cursei era albastru-auriu. Între 1951 şi 1955, tricoul a fost galben cu puncte orange, iar între 1955 şi 2001, tricoul a fost alb. Din 2002 s-a optat pentru „clasicul” tricou galben.

Notă

Despre schimbările de nume şi „mişcările” de la nivelul echipelor, mai multe informaţii în articolul dedicat etapei a III-a a cursei.

** Cele mai importante transferuri de rutieri în finalul cronicii etapei a IV-a.