460 de milioane euro = 96 de milioane euro! Rusia nu a putut bate Coreea de Sud, două mari erori de portar stabilind scorul final. Echipa „minune” a Belgiei a fost penibilă şi a câştigat chinuit cu Algeria. Eveniment: marţi nu au fost probleme de arbitraj.
Comentariu: 467, 5 milioane de euro = 96,5 milioane de euro
Egalul fără gol marcat dintre super favorita Brazilia şi outsiderul Mexic este a doua surpriză a acestui turneu final, după Uruguay-Costa Rica 1-3. După o victorie (cu sprijin din partea centralului) în faţa unei Croaţii foarte bune, remiza albă cu Mexicul vine şi întregeşte imaginea unei echipe a Braziliei cu cea mai slabă distribuţie din istorie. O Brazilie care şi-a arătat limitele sau chiar neputinţa şi asta în faţa cui? A Mexicului, echipă care pe 15 octombrie 2013 a fost calificată pentru barajul contra Noii Zeelande de golurile înscrise de SUA în minutele 90+1 şi 90+2 în poarta nefericitei naţionale a Jamaicăi. Fără cele două goluri, Mexic nu ajungea în Brazilia. Şi oricum, să te clasezi în urma unor naţionale precum Costa Rica şi Honduras nu este ceva onorabil. Cum nu este nici pentru Brazilia, care cu un lot care valorează (în bani) 467,5 milioane de euro nu poate trece de o echipă în care cei 23 de jucători valorează în total 96,5 milioane de euro.
Valoarea în euro nu este însă în concordanţă cu valoarea jucătorilor. Neymar, de exemplu, este considerat ca fiind al treilea fotbalist al lumii la ora actuală. Cine a văzut turneele finale începând cu cel din Mexic din 1970 va putea constata că Neymar nu ar fi fost titular în niciuna dintre echipele Braziliei din ultimii 40 de ani. Nu mai vorbim de ceilalţi, poate cu excepţia lui David Luiz. Dacă nu poţi să-i dai gol unei apărări formate din jucători de la echipele mexicane America FC şi Club Leon, de la Espanyol Barcelona şi Bayer Leverkusen (Guardado, 4 meciuri jucate în 2014 – n.a.) şi unui portar de la retrogradata Ajaccio (echipă la care n-a prea jucat Mutu), dacă te desprinzi de Croaţia doar după ce te ajută serios arbitrul, atunci valorea declarată a echipei trebuie rediscutată. Brazilia a fost umflată de propagandă şi lumea, specialişti şi ne, ia în calcul performanţe din istoria echipei. Numai că titlurile mondiale au fost luate în 1958, 1962, 1970, 1994 şi 2002. A trecut deja ceva timp chiar şi de la ultimul titlu. Dar naţionala Braziliei este un produs comercial care trebuie bine vândut. Şi lucrează foarte mulţi pentru asta. Pe teren însă, Brazilia este o echipă foarte bună, dar care are şi limite şi câteodată neputinţa iese la suprafaţă.
Filmul meciului
Despre meci în sine se poate spune că a fost un „0-0 spectaculos”. Brazilia a controlat clar prima repriză, a avut două ocazii mari de gol, dar portarul Ochoa a salvat de fiecare dată, în minutul 26 el scoţând miraculos „capul” lui Neymar, iar în minutul 44 a blocat senzaţional şutul lui David Luiz. În partea a doua, Mexicul, care a început meciul cu 6 fundaşi de profesie, şi-a dat seama că „se poate” şi 20-25 de minute a trecut la cârma partidei. A fost perioada în care şi Julio Cezar a avut ceva de lucru. Ultimele 20 de minute aparţin tot gazdelor, Ochoa mai scoţând două mingi clare de gol, în minutele 68 şi 86, devenind indiscutabil eroul meciului. Chiar dacă Brazilia a dominat cca 65-70% din meci, egalul este echitabil. Caseta tehnică reflectă acest lucru. Dar trebuie menţionat faptul că jucătorii brazilieni au alergat relativ puţin în acest meci, sub 100 de km, nicio altă echipă până acum necoborând sub această bornă. Contra Croaţiei, fotbaliştii „carioca” au alergat cu aproape 6 km mai mult. Şi la capitolul pase, brazilienii nu au strălucit: 475, din care 351 corecte. Iarăşi, cifre foarte mici.
Casetă tehnică
Fortaleza: 280
Estadio Castelao: gazon bun
Spectatori: 60.342
Arbitru: Cuneyt Cakir (Turcia)
Asistenţi: Bahattin Duran, Tarik Ongun (Turcia)
Al patrulea oficial: Svein Oddvar Moen (Norvegia)
Au înscris: – –
Cartonaşe galbene: Ramires, Thiago Silva – Aguilar, Vazquez
BRAZILIA: J. Cesar – D. Alves, T. Silva, D. Luiz, Marcelo – Paulinho, L. Gustavo – Oscar (min.84-Willian), Ramires (min.46-Bernard), Neymar – Fred (min.68-Jo)
Antrenor: Luiz Felipe Scolari
MEXIC: Ochoa – P. Aguilar, Rodríguez, H. Moreno, Layun – R. Marquez – H. Herrera (min.76-Fabian), Vazquez, Guardado – Peralta (min.74-Javier Hernandez), Giovani Dos Santos (min.84-Jimenez)
Antrenor: Miguel Herrera
Total şuturi: 14 – 13
Şuturi pe spaţiul porţii: 8 – 3
Cornere: 4 – 3
Faulturi: 13 – 18
Offsides: 5 – 0
Mingi recuperate: 36 – 50
Mingi pierdute: 76 – 68
Faze de atac: 38 – 33
Total pase: 475 – 401
Pase reuşite: 351 – 298
Distanţă de teren acoperită: 97.356 metri – 100.240 metri
Timp efectiv în joc: 27 min. – 24 min.
Posesie: 53% – 47%
MVP meci: Ochoa (Mexic)
Rusia – Coreea de Sud 1-1 (0-0)
După 12 ani de stat acasă, Rusia a revenit la un turneu final, dar a păşit cu stângul. Est-europenii porneau drept favoriţi cerţi în faţa Coreei de Sud. Rezultatul egal reprezintă o semi-surpriză, ţinând cont că echipa din Asia avea o cotă net inferioară. În teren lucrurile nu au stat chiar aşa. În primul rând trebuie spus că meciul a fost unul foarte spectaculos, dinamic, cu multe faze la ambele porţi. Şi asta în ciuda unor condiţii nu tocmai propice pentru desfăşurarea unui meci la o competiţie de acest nivel. Locaţia meciului, un oraş în plină junglă cu o umiditate foarte mare, care i-a deranjat foarte mult pe jucători. Spre meritul lor, combatanţii din ambele tabere au încercat şi în parte au dat tot ce au avut mai bun din ei. Ambele echipe au arătat ca fiind sensibil egale, cu un mic plus în dreptul Rusiei. Nici una dintre echipe nu a mizat pe apărare. Atacul a fost cuvântul de ordine. Ruşii au stat ceva mai mult în terenul advers, ei dominând cca 55-60% din timp. S-a alergat foarte mult, s-a pasat dintr-una şi aici trebuie menţionat – o surpriză, şi poate acest element explică şi rezultatul de egalitate – că echipa Coreei de Sud a jucat în cel mai clar stil european. Ambele goluri s-au înscris în urma unor erori ale portarilor. Cea a rusului fiind una uriaşă: Lee.K a şutat de la distanţă. Akinfeev nu era decis ce să facă, să prindă sau să respingă, dar în momentul în care i-a venit mingea în mănuşi, a scăpat-o în poartă. Portarul coreean a respins un şut din unghi în faţă, chiar în bocancul lui Kerjakov, şi acesta a înscris.
Casetă tehnică
Cuiaba: 32o
Arena Pantanal: gazon bun
Spectatori: 37.603
Arbitru: Nestor Pitana (Argentina)
Asistenţi: Herman Maidana, Juan Pablo Belatti (Argentina)
Al patrulea oficial: Roberto Moreno (Panama)
Au înscris: 0-1 (min.68 – Lee K.), 1-1 (min.74 – Kerjakov)
Cartonaşe galbene: Shatov – Son H, Koo J.
Rusia: Akinfeev – Ieşcenko, Berezuţki, Ignaşevici, Kombarov – Gluşakov (min.72-Denisov) – Samedov, Shatov (min.59-Djagoev), Faizulin, Jirkov (min.71-Kerjakov) – Kokorin
Selecţioner: Fabio Capello
Coreea de Sud: Jung Sung Ryong – Lee Yong, Kim Young-Gwon, Hong Jeong-Ho (min.73-Hwang S), Yun Suk-Young – Ki Sung-Yueng, Han Kook-Young, Lee Chung-Yong, Koo Ja-Cheol – Park Chu-Young (min.56-Lee K.), Son Heung-Min (min.84-Kim B.)
Selecţioner: Hong Myung-Bo
Total şuturi: 16 – 10
Şuturi pe spaţiul porţii: 10 – 6
Cornere: 4 – 4
Faulturi: 15 – 7
Offsides: 0 – 0
Faze de atac: 47 – 35
Total pase: 542 – 550
Pase reuşite: 408 – 426
Distanţa de teren acoperită: 113.814 metri – 108.136 metri
Timp efectiv în joc: 26 min. – 29 min.
Posesie: 48% – 52%
MVP meci: Son H. (Koreea de Sud)
Belgia – Algeria 2-1 (0-1)
Echipa „minune” (aşa cum o consideră foarte multă lume) a Belgiei a fost marţi seara o cruntă dezamăgire. A câştigat chinuit un meci în faţa unui adversar fără veleităţi. Jucătorii belgieni, valori recunoscute, cei mai mulţi titulari la echipe din Premiership, din Primera sau 1 Bundesliga, au demonstrat că nu formează o echipă. Încă sperăm să fi fost un accident, dar deja o parte dintre cei care au utilizat sintagma „echipa minune” au schimbat placa şi compară Belgia cu „Columbia 1994”. În afaţa unei echipe a Algeriei care 85 de minute din meci s-a apărat pe două rânduri, şi a făcut un presing „distrugător”, jucătorii belgieni nu au avut antidot. Acţiuni de atac statice, pase date cu întârziere, de multe ori nu la colegul cel mai liber, aglomerarea jocului pe centru, acolo unde africanii erau în superioritate numerică, asta a arătat Belgia. Foarte, foarte rar belgienii au încercat să desfacă apărarea pe aripi, şi nu au încercat decât de vreo două ori acţiuni individuale. Ori acest lucru trebuia făcut ţinând cont de modul în care s-au apărat algerienii. De scheme de joc, concepţie tactică, nici pomeneală. La primul raid al africanilor în terenul advers, Vertonghen a atacat imprudent şi a generat un penalty. Egalarea a survenit în urma unei faze care nu anunţa ceva, Fellaini cu spatele la poartă înscriind cu capul la o centrare care nu îl căuta pe el. După gol, venit în min. 70, algerienii au căzut şi fizic, şi psihic, iar după 10 minute a venit şi golul victoriei. A fost un meci în care – iar trebuie să facem comparaţia – Belgia a semănat cu echipa României. Adică nu a jucat nimic. La numele jucătorilor care compun naţionala Belgiei este nepermisă o astfel de evoluţie.
Casetă tehnică
Belo Horizonte: 29o
Estadio Mineiro: gazon prost
Spectatori: 56.800
Arbitru: Marco Rodriguez (Mexic)
Asistenţi: Marvin Torrentera, Marcos Quintero (Mexic)
Al patrulea oficial: Alireza Faghani (Iram
Au înscris: 0-1 (Min.25 – Feghouli, pen), 1-1 (min.70 – Fellaini), 2-1 (min.80 – Mertens)
Cartonaşe galbene: Vertonghen – Bentaleb
BELGIA: Courtois – Alderweireld, Kompany, Van Buyten, Vertonghen – Dembele (min.65-Fellaini), Witsel, De Bruyne – Chadli (min.46-Mertens), Lukaku (min.58-Origi), Hazard
Antrenor: Marc Wilmots
ALGERIA: M’bohli – Mostefa, Bougherra, Halliche, Ghoulam -Taider, Medjani (min.84-Ghilas), Bentaleb – Feghouli, Soudani (min.66-Slimani), Mahrez (min.71-Lacen)
Antrenor: Vahid Halilhodzic
Total şuturi: 16 – 3
Şuturi pe spaţiul porţii: 10 – 1
Cornere: 7 – 2
Faulturi: 20 – 18
Offsides: 3 – 0
Faze de atac: 49 – 7
Pase reuşite: 547 – 206
Spaţiu de teren acoperit: 109.967 metri – 113.474 metri
Timp efectiv în joc: 36 min. – 19 min.
Posesie: 65% – 35%
MVP meci: Kevin de Bruyne
