O monedă mai slabă duce la promovarea exporturilor, fiind singura cale de a susține creșterea economică în Europa.
Moneda europeană a scăzut cu 15% față de dolar într-un an. Aceasta este partea bună în criză, scrie Reuters. Un euro este în valoare de 1,.21 dolari. Această depreciere reprezintă unul dintre motoarele care pot revigora zona euro, ce se afundă în recesiune. FMI se aşteaptă în prezent la o scădere de 0,3% din PIB în acest an în UE și la o creștere de 0,7% în 2013. Pentru economiştii Franţa nu mai oferă decât o creștere minusculă de 0,2% în acest an şi de 0,7% anul viitor.
Declinul monedei unice ar permite o revenire a competitivităţii la export în afara zonei şi, invers, un cost mai mare al importurilor de energie, care sunt de neînlocuit. Dar, în general, efectul ar fi benefic, în special în ţări bolnave precum Spania . Restabilirea balanţei de plăţi ar elimina deficitul și această ţară ar putea trăi.
Alte speranţe de creştere sunt limitate. „Creşterea” amintită la ultimul summit UE, dorită de către preşedintele francez, este vagă şi nu contribuie cu nimic pe termen scurt. Planurile de austeritate au doar un efect de moment. Spania a decis să consolideze în continuare reducerile de cheltuieli cu încă 65 de miliarde de euro, dar recesiunea va ajunge la 1,5% din PIB în acest an şi va continua și în 2013.
În cazul în care statele nu pot face mai mult pentru a revitaliza economia, toţi ochii s-au întors către Banca Centrală Europeană. Ratele BCE s-au redus, aceasta fiind încă un spaţiu de manevră. Acest lucru s-a făcut de către preşedintele său, Mario Draghi, care este gata să „facă tot ce este necesar pentru protejarea monedei euro” şi, mai important, „misiunea Băncii Centrale Europene poate să intervină dacă creștere ratelor de împrumut ale unor ţări din zona euro ar putea încetinii creștere economică”.
Pentru ca activitatea economică din zona euro să crească ca și ocuparea forţei de muncă, ar trebui ca euro să continue să scadă faţă de dolar. Un declin este de dorit. Moneda euro se confruntă în prezent cu două obstacole. Primul este intern: cultura BCE, cu sediul în Frankfurt, este inspirată de Germania. Aceasta și-a dorit întotdeauna un euro puternic. Italia lui Mario Draghi este mai flexibilă. În ultimele săptămâni acesta a afirmat că, dacă va trebui să lupte împotriva inflaţiei, ar trebui ca mai apoi să urmeze deflaţie. Preţurile în Europa nu trebuie să depăşească 2%, în conformitate cu regula stabilită de la Frankfurt, dar aceasta nu trebuie să coboare prea mult sub 2%. Cu alte cuvinte, o rata de reduceri suplimentare şi o deschidere a politicii monetare sunt posibile, fără teama că acestea slăbesc valoarea monedei euro față de dolar.
În toţi aceşti ani, Washingtonul a vrut un dolar slab pentru a ajuta exportatorii americani. Executivi de la Washington s-au exprimat invers, dar și-au îndeplinit obiectivul pentru că euro, înainte de criză şi, în ciuda crizei, a rămas „puternic” în comparație cu dolarul.
Un economist american, Martin Feldstein, declara că un euro slab va avea efecte negative asupra exporturilor americane. El a adăugat că Fed (Federal Reserve), banca centrală americană, nu mai poate reduce ratele proprii pentru a face dolarul mai puţin atractiv. Practic Fed nu poate face nimic chiar dacă într-adevăr ar dori. Şi Martin Feldstein spunea că atât preşedintele Barack Obama cât şi Ben Bernanke, presedintele Fed, au declarat în repetate rânduri că economia SUA au suferit în mod direct din cauza crizei europeane. Un euro slab ar avea probabil aceleași efecte, dar este mai indicat decât continuare recesiunii în Europa.
În concluzie: un euro slab va duce la o posibilă creștere în Europa. Trăiască euro slab!
