Sâmbătă, în Africa de Sud a început cea de a 29 ediţie a principalei competiţii fotbalistice de pe continentul negru. Mali ignoră războiul civil şi vor să câştige titlul, fotbaliştii algerieni încearcă să uite de terorirşti. Primul meci, prima surpriză de proporţii.
Primul meci, prima „bombă”
Sâmbătă, la orele 18.00 (ora Bucureştiului) pe FNB Stadium, din Johannesburg, vuvuzele au refăcut atmosfera infernală din 2010 şi au acoperit răpăitul kalaşnicoavelor de pe continental negru. În faţa a 50.000 de spectatori s-a desfăşurat primul meci din truneul final al Cupei Africii pe Naţiuni, dintre echipa gazdă, Africa de Sud şi debutanta Insulele Capului Verde. Ceea ce trebuia să fie un galop de sănătate pentru naţionala poreclită „Bafana Bafana” s-a transformat în prima mare surpriză a competiţiei. Partida s-a terminat la egalitate, 0-0 după un meci dominat clar de echipa gazdă, dar care nu a putut trece de defensiva bine organizată a „oaspeţilor”. Egalul de pe FNB Stadium reprezintă pentru gazde un eşec total nescontat, în timp ce pentru adversari reprezintă un mare succes. Un mare succes pentru că naţionala Insulelor Capului Verde au în lot doar două nume cât de cât sonore, Carlitos de la AEL Limassol şi Varela de la FC Vaslui. În rest jucători care nu prea sunt titulari de la echipe portugheze medii din ligile I şi II şi din ligile secunde din Franţa şi Olanda. Insulele Capului Verde au un fond fotbalistic foarte redus, populaţia ţării nedepăşind numărul locuitorilor din Drumul Taberei şi Rahova. Pentru a participa la competiţie finanţarea a fost asigurată printr-o chetă organizată de suporteri.
Cel de-al doilea meci al zilei, Maroc – Angola, s-a încheiat tot cu un scor alb, 0-0, după un meci de slabă factură tehnică, un meci chiar plictisitor. O semi-surpriză am putea spune în acest caz, pentru că marocanii au venit fără trei nume foarte grele: Youssouf Hadji, Badr El Kaddouri, şi Mbark Boussoufa. Dacă primul nu a jucat deloc în ultimele 6 luni la noua sa echipă, AL Arabi (Quatar), iar al doilea nu a rupt gura târgului la Celtic, fiind retrimis la echipa „mamă”, Dinamo Kiev, ultimul reprezintă o pierdere uriaşă, el fiind unul dintre cei mai buni jucători de la Anzhi Makhachkala. Meciul s-a jucat tot pe FNB Stadium, dar, atenţie, doar 25.000 de spectatori (din cei 50.000 veniţi la meciul de deschidere) au ţinut să asiste la acest joc.
Costa de Fildeş a venit cu toate vedetele
Cupa Africii pe Naţiuni se desfăşoară din doi în doi ani (în anii pari) dar din raţiuni deaudienţă, s-a decis să se desfăşoare în ani inpari. Aşa se face că după după ediţia din 2012, avem competiţie şi în acest an. Iniţial turneul final trebuia să fie găzduit de Libia, dar din cauza războiului civil, a fost mutat în Africa de Sud.
Marea favotiră a competiţiei este naţionala statului Coasta de Fildeş, care a venit cu toate vedetele: Didier Drogba (Shanghai Shenhua), Yaya Toure şi Kolo Toure (Manchester City), Salomon Kalou (Lille), Didier Ya Konan (Hannover 96), Emmanuel Eboue (Galatasaray), Max Gradel (Saint-Etienne), Gervinho (Arsenal), Didier Zokora (Trabzonspor), Arouna Kone (Wigan Athletic), Wilfried Bony (Vitesse Arnhem), Lacina Traore (Anzhi Makhachkala), Boubacar Barry (Lokeren) şi Arthur Boka (VfB Stuttgart). Cu excepţia ultimului, toţi sunt titulari la echipele lor de club şi toate (cu excepţia lui Wigan) sunt în campionatele lor în cursă pentru cupele continentale.
În 2012, Coasta de Fildeş a jucat finala contra Zambiei, după 120 de minute scorul a fost 0-0 (mare surpriză) şi a pierdut cu 7-8 la penalty-uri.
Dintre echipele aliniate la start, Ghana mai emite pretenţii la titlu, dar „leoparzii” au venit fără patru piese grele: John Mensah (Rennes), André Ayew (Marseille), Sulley Muntari (Milan), Prince Tagoe (Bursaspor). Rămâne de văzut dacă liderul echipei, Asamoah Gyan (acum la Al-Ain – Emiratele Arabe Unite), va repeta evoluţiile de excepţie de la mondialele din 2010 şi dacă Kwadwo Asamoah (cumpărat în vară de Juventus de la Udinese) şi Isaac Vorsah (Red Bull Salzburg) îi vor fi locotenenţii de care are nevoie.
Teoretic trebuie luate în calcul – în această competiţiei orice este posibil – şi Burkina Faso, Nigeria, Mali şi chiar Zambia dacă va da dovadă de disciplină tactică şi spiritul de sacrificul care au condus-o la titlul ndin 2012.
Trei „granzi” au rămas acasă
Trei echipe cu mari pretenţii nu s-au calificat la turneul final. Este vorba de Camerun, Egipt şi Senegal. Doar Senegalul este (într-un fel) „absentă motivată), deoarece a avut ghinionul să joace în calificări contra Coastei de Fildeş. Naţionala Egiptului a clacat în faţa modestei Republici Centro-Africane (eliminată şi ea ulterior), iar Camerunul a fost scos total surprinzător din cursă de Insulele Capului Verde, calificarea „rechinilor albaştri” reprezentând cea mai mare surpriză din ultimii 10 ani pe continentul negru.
Palmares Cupa Africii pe Naţiuni
- Egipt – 7 titluri de campioană
- Camerun, Ghana – 4 titluri
- D.R.Congo, Nigeria – 2 titluri
- Algeria, Maroc, Tunisia, Congo, Coasta de Fildeş, Ethiopia, Sudan, Africa de Sud şi Zambia – 1 titlu.
Ultimele trei finale:
- 2008. Egipt – Camerun 1-0; loc 3-4: Ghana – Coasta de Fildeş 4-2
- 2010. Egipt – Ghana 1-0; loc 3-4: Nigeria – Algeria 1-0
- 2012. Zambia – Coasta de Fildeş 0-0 (8-7 pen.); loc 3-4: Mali – Ghana 2-0
De menţionat că Nigeria şi Ghana au mai jucat 4 finale, iar Nigeria a mai evoluat in 7 semifinale obţinând de fiecare dată locul 3, fiind de altfel naţionala cu cele mai multe prezenţe pe podiumul competiţiei.
Cele mai multe participari la turneele finale
- Egipt (şi sub numele de Republica Arabă Unită – 22 participări
- Coasta de Fildeş – 20
- Ghana – 19
- Nigeria – 17
- Camerun, Zambia, Tunisia, Congo DR
Notă
Până pe 10 februarie, Cotidianul.ro vă va ţine la curent cu tot ce se întâmplă la Cupa Africii pe Naţiuni şi vă va prezenta şi informaţii inedite despre această competiţie şi istoricul ei.
