Ce vrea Guvernul Dăncilă?

Ar trebui să ne aşteptăm la îmbunătățiri în cîteva domenii care scîrțîie rău. Întîi de toate, ne gîndim la Educație şi la Sănătate.

Ce vrea Guvernul Dăncilă?

Ar trebui să ne aşteptăm la îmbunătățiri în cîteva domenii care scîrțîie rău. Întîi de toate, ne gîndim la Educație şi la Sănătate.

Ar trebui să ne aşteptăm la îmbunătățiri în cîteva domenii care scîrțîie rău. Întîi de toate, ne gîndim la Educație şi la Sănătate. Sunt cele mai oropsite. Doamna Dăncilă nu poate fenta îmbunătățiri spectaculoase în aceste domenii. Biografia sa nu include nici o reformă serioasă şi nici o restructurare a unui domeniu. Dînsa este expert în microfon şi în vorbe sonore. Să presupunem că face protocolul de rigoare şi dă îmbunătățirile pe mîna unor oameni care se pricep. Sănătatea şi Educația au intrat pe mîna a doi specialişti care au intrat cu stîngul în scenă. Propunerea de ministru la Sănătate are un antecedent în aventurile fiului, deşi un prof. univ. din Timişoara mi-a spus că Baia Mare are un spital cum nu putem vedea prin multe județe. Şi asta, mulțumită doamnei care l-a condus şi care este acum propunerea pentru postul de ministru? Pot să cred în isprăvile izbutite la Baia Mare, dar nu pot să cred în minunile pe care ar promite că le va face la Bucureşti! Cum să se descurce o doamnă din Baia Mare în şerpăria Capitalei, cu mafia medicamentelor, clanurile marilor profesori, cu spitalele repartizate pe politicieni, cu spitalele finanțate cu bani de la Primărie? Şi cu ce viziune de reformare a sistemului sanitar? Şi dacă viziunea se mai face, cine o sprijină în declanşarea unei operațiuni în care şi-au rupt dinții sau de care s-au resemnat mai toți cei numiți la Sănătate după 1990? Două doamne, una străină de domeniu şi alta necunoscută în Bucureşti. Ar putea, eventual, să spere să nu stîrnească nici un scandal şi să lase lucrurile să plutească în grija Celui de sus.

Cine să repare sau să sistematizeze ce s-a stricat în Educație? După atîtea modificări la modificări, decise de oameni care n-au apucat să le termine (în cel mai bun caz) sau n-au ajuns să le înțeleagă (în cele mai multe), cum poate izbuti o stabilizare un profesor de la Suceava? O fi aflat el prin fundul Moldovei care sunt prioritățile în învățămîntul mondial? O fi avînd el o referință prin marile universități englezeşti sau americane şi le-a transpus pe toate la Suceava? Cum ne putem aştepta la un mare salt calitativ din partea unei echipe formate dintr-un inginer de sonde şi un rector care le poceşte pe limba română? Scrisoarea celor 45 de rectori este mai degrabă o reacție de clan decît una de proiect! Cum să zboare trei oameni care n-au făcut decît pluta pe nişte ape tulburi? Dintre care doi au fost aduşi din nordul României doar pentru a arăta electoratului că într-un guvern dictat de Liviu Dragnea încap şi alte județe decît Teleormanul.

La fel de neagră este şi perspectiva în Economie. La ce să ne aşteptăm de la un oportunist de ocazie? Omul nostru, numit Andruşca, a condus celebra fabrică de apă grea de la Turnu Severin, cea care producea pentru un singur abonat şi care, înecată de atîta apă grea, nu putea nici măcar să strige ajunge. În acelaşi timp, marele industriaş Dănuț Andruşca a fost şi preşedinte al Consiliului de Administrație al Conversmin SA, firmă de stat care se mai îndeletnicea şi cu închiderea minelor. Din cîte ştim, Conversmin a închis nenumărate mine pe sume mult mai mari decît cele care au intrat în pămînt. Adică a fost şi este o sursă de bani care nu mai pot fi numărați nici dacă le-am redeschide şi am trimite poliția şi procurorii să sape la deschiderea lor.

Ce va face Dănuț Andruşca la Economie? Acelaşi lucru pe care l-au făcut Mihai Tudose şi Mihai Fifor, Constantin Niță, Gheorghe Simion sau Adriean Videanu şi cîți au mai trecut pe acolo. Sub Andruşca stă fotoliul care se sprijină pe toată industria românească. Mă refer la cea care a rămas după privatizarea făcută cu dedicație către marile firme străine. Să nu uităm, totuşi, că România a rămas cu cîteva superfabrici de utilaje şi produse industriale, cîndva celebre într-o mare parte a lumii şi care astăzi se chinuie să supraviețuiască. Iar unele o fac cu succes, cu enorme sacrificii, fără ca Guvernul să le bage în seamă, în afară de jumulit taxe, şi pentru care nimeni nu are nici un plan. Nici de export, nici de integrare în producția ofset, ce poate începe cu participarea la realizarea tehnicii de apărare.

Ce ştie doamna Viorica Dăncilă din toate acestea?

Editorialul complet în ziarul Cotidianul de luni versiunea tipărită – disponibilă la toate chioşcurile – sau varianta digitală.

Distribuie articolul pe:

24 comentarii

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Ziarul Cotidianul își propune să găzduiască informații și puncte de vedere diverse și contradictorii. Publicația roagă cititorii să evite atacurile la persoană, vulgaritățile, atitudinile extremiste, antisemite, rasiste sau discriminatorii. De asemenea, invită cititorii să comenteze subiectele articolelor sau să se exprime doar pe seama aspectelor importante din viața lor si a societății, folosind un limbaj îngrijit, într-un spațiu de o dimensiune rezonabilă. Am fi de-a dreptul bucuroși ca unii comentatori să semneze cu numele lor sau cu pseudonime decente. Pentru acuratețea spațiului afectat, redacția va modera comentariile, renunțînd la cele pe care le consideră nepotrivite.