Traian Băsescu a lansat luni o aberaţie/manipulare de zile mari: a lăsat să se înţeleagă că la referendum au fost fraudate peste 3 milioane de voturi. În urmă cu 12 ani, când a fost ales primar al Capitalei, au existat voci care au susţinut că Băsescu ar fi câştigat prin blat şi fraudă. Atunci a fost vorba de o diferenţă de 4.000 de voturi, diferenţă uşor de realizat printr-o fraudă.
O schimbare intempestivă de candidat
În primăvara anului 2000, PD (actualul PDL) era a şasea forţă politică din România după PDSR (actualul PSD), PRM, PNL, PNŢCD şi ApR. Cum situaţia era aceeaşi şi în Bucureşti, PD nu avea în plan să câştige primăria generală. Drept urmare, a decis să participe cu un candidat de categoria a II-a, mai precis cu anonimul George Nistor. Pe 5 mai, ultima zi de înregistrare a candidturilor, PD schimbă candidatul şi-l aruncă în luptă pe ministrul Transporturilor, Traian Băsescu. Scopul declarat al acestei schimbări intempestive: îmbunătăţirea procentelor PD pentru consiliul general şi consiliile de sector.
Traian Băsescu nu era favorit
În bătălia pentru postul de primar al Capitalei, toate sondajele, dar şi analişti politici luau în calcul doar doi candidaţi: Sorin Oprescu (PDSR) – marele favorit, şi Călin Cătălin Chiriţă (CDR/PNŢCD), al doilea favorit, dar sub cota primului.
Chiar dacă a avut o ascensiune fulminantă în sondaje, Traian Băsescu nu a reuşit să se apropie niciodată de „eternul” secund, C.C. Chiriţă.
O surpriză uriaşă şi victorie miraculoasă
În noaptea de 4 iunie 2000, când se află rezultatele, în Bucureşti se înregistrează marea surpriză. Marele favorit, Sorin Oprescu, obţine un normal 41,16%, dar pe locul 2 nu se regăseşte C.C. Chiriţă, ci Traian Băsescu, cu 17,19, cu doar 0,66% mai mult decât candidatul CDR. Rezultatele din primul tur îl dau pe Oprescu favorit clar şi pentru finală, chiar dacă Băsescu semnează un protocol cu Chiriţă pentru „preluarea” voturilor acestuia şi a obţinut şi acordul celor clasaţi pe locurile 4 şi 5 (George Pădure – PNL, care a scos 45.861 de voturi – 7,24%, respectiv Varujan Vosganian – UFD, care a scos 27.796 de voturi – 4,39%).
În noaptea de 18 iunie explodează „bomba”: Traian Băsescu obţine victoria şi câştigă Primăria Generală a Capitalei. Surpriză uriaşă, victorie miraculoasă. Este actul de naştere a lui Traian Băsescu în politica „mare”.
Casetă tehnică
Tur 1 de scrutin
– alegători încrişi în lieste: 1.752.460
– prezenţi la urne: 651.114 – 37,15%
– voturi valabil exprimate: 633.324
- Sorin Oprescu (PDSR) – 260.689 voturi – 41,16%
- Traian Băsescu (PD) – 108.862 voturi – 17,19%
- Călin Cătălin Chiriţă (CDR) – 104.719 voturi – 16,53%
Explicaţii obiective ale calificării lui Băsescu în finală
Faptul că Traian Băsescu l-a întrecut în turul I pe al doilea favorit, C.C. Chiriţă, se datorează printre altele unor cauze obiective:
– orgoliile din CDR au fost foarte puternice şi PNL, UFD şi FER au decis să prezinte candidaţi proprii. Dacă cele trei grupări nu ar fi candidat separat, atunci Chiriţă ar fi avut câteva zeci de mii de voturi peste Băsescu.
– Candidatul CDR a comis e mare eroare. Încă din prima zi de campanie a „îngălbenit” pur şi simplu Bucureştiul cu afişe şi panouri electorale. S-a creat în rândul bucureştenilor indecişi o saturaţie şi chiar o repulsie faţă de afişajul lui Chiriţă. S-a ajuns ca pe stradă sau în mijloacele de transport în comun să se audă astfel de afirmaţii: „unii n-au ce mânca şi ăsta cheltuie bani care ar fi utili poporului”, „ţărăniştii ăştia nenorociţi aruncă banii statului pe toate gradurile”, „dacă ăsta ajunge la primărie o să-şi recupereze banii de la noi”.
Suspiciunile privind calificarea lui Băsescu în finală
Au existat şi cauze subiective care au concurat la obţinerea de către Traian Băsescu a locului 2 în primul tur de scrutin:
– s-a vorbit intens la vremea respectivă de un blat între Băsescu şi Chiriţă. Un lucru este sigur: în ultimele 7 sau 8 zile de campanie, Chiriţă a dispărut pur şi simplu din peisaj.
– s-a vorbit mult şi de faptul că s-ar fi umblat la voturi. O diferenţă de 4.143 de voturi la nivelul Bucureştiului este una foarte mică şi nu este chiar aşa de greu de „rezolvat”, mai ales la nivelul urnei mobile. De altfel, oficialii PNŢCD au cerut renumărarea voturilor din toate secţiile de votare din sectoarele 3, 4 şi 6, acuzând o diferenţă mare între numărătoarea paralelă şi cea oficială. În sectorul 4 s-au reclamat fraude majore la numărare în 80 de secţii de votare, procesele-verbale fiind încheiate cu date din „burtă” pentru a se închide în cheie.
Un vot extrem de ciudat în turul II
După primul tur de scrutin, nimeni nu a pus la îndoială victoria lui Sorin Oprescu. În primul rând pentru că pleca cu un avans uriaş, de 151.827 de voturi. O diferenţă greu de recuperat chiar şi în condiţiile pactelor semnate de Băsescu cu CDR, PNL şi UFD.
Dar mai era ceva care îl avantaja – teoretic – pe Sorin Oprescu. În toate cele 6 sectoare din Bucureşti erau finale PDSR contra CDR. Şi totuşi Traian Băsescu a câştigat primăria cu o diferenţă de 9.815 voturi.
Casetă tehnică turul II
Tur 2 de scrutin
– alegători încrişi în liste: 1.761.162 (ciudată diferenţa în plus de 8.702 alegători)
– prezenţă la urne: 730.361 – 41,47%
– voturi valabil exprimate: 715.891
- Traian Băsescu (PD) – 362.853 voturi – 50,69%
- Sorin Oprescu (PDSR) 353.038 voturi – 49,31%
Vă prezentăm un aspect care s-a discutat foarte puţin sau chiar deloc: în turul II de scrutin, Sorin Oprescu a luat în toate sectoarele (cu mult) mai puţine voturi decât colegii săi de partid. Iată tabloul voturilor pentru primarii de sectoare şi Sorin Oprescu.
– S1 – Vasile Gherasim: 57.159 – Oprescu: 47.521
– S2 – Neculai Onţanu: 72.544 – Oprescu: 62.790
– S3 – Eugen Pleşca:83.729 – Oprescu: 68.325
– S4 – Vasile Mihalache: 69.615 – Oprescu: 55.240
– S5 – Marian Vanghelie: 53.628 – Oprescu: 47.724
– S6 – Dan Darabonţ: 88.425 – Oprescu: 71.438
Se poate observa, după un simplu calcul matematic, că Sorin Oprescu a avut în turul II cu 72.062 voturi mai puţine decât colegii săi de partid. Şi asta în condiţiile în care în turul I obţinuse cu 37.970 de voturi peste totalul obţinut de ceilalţi şase candidaţi PDSR. În condiţiile în care în anul 2000 la nivelul Bucureştiului încă se mai putea vorbi de un vot „politic”, adică un vot de partid, este inexplicabil la prima vedere de ce Oprescu a avut cu 72.062 voturi mai puţine. (Că şi Traian Băsescu a avut mai puţine voturi este normal; culmea, în sectorul 2, considerat ca fiind unul „roşu”, Băsescu a avut cu 331 de voturi mai mult decât Onţanu.)
S-ar putea spune că activiştii PDSR din sectoare au „tras” mai tare pentru candidatul lor de la sector şi mai puţin pentru Oprescu. Este posibil să se fi întâmplat aşa, dar în niciun caz efortul în plus pentru candidaţii de la sectoare nu putea genera o diferenţă aşa mare faţă de Oprescu. O medie de 5.000 de voturi de sector, deci un total de 30.000 de voturi „peste” Oprescu, ar fi fost să zicem normală. Zilele trecute a apărut pe un site o declaraţie interesantă: sub protecţia anonimatului, un social-democrat a afirmat că în turul II din 2000 Adrian Năstase nu l-ar fi sprijinit pe Oprescu, mai mult, discret l-ar fi ajutat pe Băsescu. Motivul: se temea de apariţia a încă unui lider puternic în PDSR. Neavând probe, nu putem decât să luăm act de această afirmaţie.
Tot sub protecţia anonimatului, dar imediat după alegerile din 2000, un lider politic a afirmat că „oamenii lui Băsescu au umblat la voturi”. La o diferenţă de aproape 10.000 de voturi la nivelul Bucureştiului, orice este posibil. Un lucru este sigur: localele din 2000 au parafat „actul de naştere” în politica mare pentru Traian Băsescu.
Casetă tehnică
1. Sondaje înaintea turului I
– Sorin Oprescu (PDSR) – 28 %, Cătălin Chiriţă (CDR) – 20%, George Pădure (PNL) – 17%, Traian Băsescu (PD) – 15 %, Varujan Vosganian (UFD) (Sondaj CURS)
– Sorin Oprescu (PDSR) – 33,9%; Cătălin Chiriţă (CDR) – 25,8%, George Pădure (PNL) – 15,1%, Traian Băsescu (PD) – 11,2%, Viorel Lis (PNG) şi Varujan Vosganian (UFD) – 5% (Sondaj Data Media SRL)
2. Sondaj tip exit poll – 4 iunie
Sorin Oprescu (PDSR – 44% ), Cătălin Chiriţă (CDR – 17,02%), Traian Băsescu (PD – 17%) (IMAS – pentru Antena 1)
