Despre baroni locali, interese electorale, şpăgi, odrasle prin poliţie, urzeli de tip mafiot pentru acapararea unor spitale sau terenuri, trafic de influienţă şi înscenări s-a tot scris şi cu siguranţă se va mai scrie! Mafiile locale, indiferent de culoarea politică, au pus stăpânire pe judeţele ţării şi acţionează în consecinţă. Un caz de „mare corupţie” din zona Gorjului ne-a atras atenţia şi am considerat necesar să îl monitorizăm. Dosarul -dar mai ales ceea „mişună” în jurul lui – face obiectul unei investigaţii a cotidianul.ro. Pentru a nu influenţa în vreun fel deciziile justiţiei, ne limităm la a prezenta în loc de „intro” un articol apărut în gorj-domino.com şi un punct de vedere al avocatului apărării, Ion Aramă.
Instanța de judecată a Tribunalului Gorj a decis respingerea cererii de eliberare condiționată din închisoare a fostului secretar al localității Bumbești-Jiu, Victor Șolea, care a fost arestat preventiv și trimis în judecată pentru luare de mită. Flagrantul a avut loc în luna decembrie a anului trecut chiar în biroul secretarului din cadrul Primăriei Bumbești-Jiu.
Cererea de revocare a măsurii de arestare preventivă a lui Victor Șolea a fost respinsă de către judecătorul Alin Nicolescu, de la Tribunalul Gorj. „Este inuman să rămână în continuare în arest, având în vedere starea de sănătate în care se află. Toți medicii au confirmat diagnosticul, inclusiv cel de la Penitenciarul Târgu-Jiu. Dacă situația se agravează, poate să moară în două ore. Nu reprezintă un pericol public și nu poate să mai influențeze ancheta sau procesul, așa că prelungirea măsurii de arestare preventivă nu are niciun rost”, a spus Marius Marian Șolea, fiul fostului secretar al Primăriei Bumbești-Jiu.
Victor Șolea: „Am refuzat mita de peste 40 de ori”
La ultimul termen de judecată, Victor Șolea a povestit cum a avut loc flagrantul. Fostul secretar a spus că de peste 40 de ori a refuzat banii care i s-au oferit de denunțătoare: „Mi-a spus că mi-a adus ce mi-a promis și a întins mâna către mine cu suma de 3000 de lei. I-am spus că poate să-mi dea și 100 de milioane de lei, pentru că nu am cum s-o ajut, iar ea mi-a răspuns că știe că nu o pot ajuta. A insistat mereu să iau banii. Am invitat-o în birou să-i explic situația și că nu se poate rezolva așa cum dorește. Un coleg de serviciu m-a așteptat la ușă, pentru că avea o problemă de rezolvat. A intrat împreună cu mine și cu denunțătoarea. Colegul a plecat din birou, iar denunțătoarea mi-a spus că mai bine să închidem ușa. M-am îndepărtat mereu de denunțătoare, care voia să-mi dea suma de bani, și am refuzat-o categoric. Mi-a băgat banii în buzunar și i-am scos să-i dau. Am blocat și ușa cu piciorul să nu plece și să-i dau banii, dar în momentul respectiv a bătut un coleg la ușă. Victoria Diaconescu a reușit să plece. Era ilogic să arunc banii pe hol”.
Domnule avocat, prezentaţi-ne speţa pe scurt, aşa cum se vede ea ”din avion”…
E vorba de o infracţiune de corupţie, şi anume, luare de mită. Omului i s-au plasat în mână de către o doamnă – denunţătoare ulterior – trei mii de lei, bani care aparţineau organelor de anchetă, bani marcaţi în prealabil cu „mită”, vopsiţi cu praf fluorescent. Femeia, se pare, avea interese mai vechi la Primăria Bumbeşti-Jiu, legate de activitatea Comisiei de aplicare a legii fondului funciar, dorind să obţină mai repede actele care-i dovedeau proprietatea asupra unei suprafeţe de pădure. Ştim că în aceste cazuri procedurile sunt de durată, fiind necesare expertize şi măsurători. Ce este însă interesant?! Femeia, în 8 decembrie 2011, se supără şi se duce la poliţia din Târgu-Jiu şi face un denunţ, cum că în urmă cu doi ani i-ar fi lăsat acasă domnului Şolea o hotă de bucătărie. Hotă care se dovedeşte, chiar din spusele ei, că ar fi fost un cadou de ziua fetiţei domnului Şolea, cei doi cunoscându-se de mult timp…
Mă rog, nu face obiectul cercetării ulterioare… Şi aici vine ”bomba”! Femeia, în denunţul respectiv, zice: „Dom’le, eu ăstuia nu i-am dat nimic altceva şi nici nu mi-a cerut, vreau să se efectueze cercetări!”. După patru zile face o completare olografă la denunţ şi spune că ar fi vorbit la telefon, din proprie iniţiativă, în data de 12 cu domnul Şolea, s-a întâlnit cu el şi i-a promis aşa: „Domnule, dacă urgentezi obţinerea actelor, îţi voi da şase mii de lei. Trei mii acum, trei mii la final!”. Deci, femeia când a fost prima oară la poliţie nu cunoştea motivul pentru care reclama o faptă cu o hotă după doi ani de zile… Pot să presupun, ca om cu experienţă, că poliţiştii au luat-o în râs, cum să facă un dosar pentru aşa ceva?… „Aţi fi dispusă să-i plasăm o sumă de bani?” Apoi femeia îl momeşte pe domnul Şolea cu banii respectivi. Nu se ştie reacţia ulterioară, pentru că nu se înregistrau atunci convorbirile. El spune că s-a întâlnit cu femeia pe data de 13, nu datorită banilor, ci pentru că o cunoştea cu „gură mare” – ea având deja o grămadă de procese pe rol – şi mai şi zisese în faţa tuturor că va lăsa ea primăria fără secretar, iar omul, pe final de carieră, având o vârstă, dorind să-i explice că n-are nimic cu ea, că nu e nimic personal în încetineala cu care se derulează activitatea birocratică, a fost de acord să se-ntâlnească cu femeia. Domnul Şolea spune clar şi este înregistrat: „Nu-mi trebuie banii dumitale, sunt bani mulţi, sunt banii tăi munciţi, nu-i merit, n-am de ce să-i iau. Dacă vrei să discutăm despre caz, hai în birou, că nu-i frumos să discutăm pe stradă”. Se duc spre birou, se intersectează cu un alt funcţionar care avea ”treabă” acolo, Şolea îl amână, zice „hai un pic mai încolo că acum am treabă cu doamna”, şi intră cu madam în birou. Madam denunţătoarea afirmă în faţa instanţei că e posibil ca ea să fi încuiat biroul cu yala, chestiune foarte importantă, Şolea spunând:”Dom’le, m-am trezit că-mi închide biroul cu yala şi-mi pune banii în mână!”.
Şi vine lovitura de teatru! Admite doamna că e posibil să fi încuiat ea uşa! Ce dare de mită mai e asta? Îi lasă banii în mână şi fuge din birou… Şi ce să vezi întâmplare?! Funcţionarul amânat de Şolea, cel cu care se întâlnise pe culoar, îi barează calea secretarului, care, fâstâcit, nemaifiind niciodată în situaţia asta, bagă banii în buzunar, zicând c-o reglementează el cu femeia. Nu trece un minut şi intră procurorii şi poliţiştii… Omul e arestat din decembrie anul trecut, are o hernie gravă, organele interne îi năvălesc pe-afară. Judecătorul, până la urmă a decis înlocuirea arestării preventive cu interdicţia de a părăsi ţara, pentru ca domnul Şolea să poată fi operat.
Ei, culmea cinismului – şi raportat la faptul că procurorul de caz, care, totuşi, a fost o femeie şi o bănuieşti de o anumită sensibilitate – nu s-a ţinut cont că e o întreagă tevatură să te deplasezi pe vremea asta cu dubele alea „luxoase” al poliţiei. Nu a interesat pe nimeni că omul ăsta ar putea muri în orice clipă. Are organele interne ce-i atârnă deja pe-afară, se necrozează cu timpul, şi le ţine cu un brâu. Chirurgul a şi spus că oricine ar veni în această stare la el, liber fiind, l-ar „tăia” de urgenţă, căci poate muri în orice clipă. Însă fiind arestat, nu îl poate opera decât după judecarea recursului.
Din punctul dumneavoastră de vedere, din ce cauză avem acest proces demn de scrierile lui Kafka?
În primul rând, e o lipsă de prudenţă a domnului Şolea că s-a lăsat antrenat în acest scenariu. Apoi e lipsa de palmares a procurorilor. Nu contează neapărat să-i demonstreze cuiva vinovăţia. Se contorizează la număr de arestaţi, e ca o panoplie. Statistică pură: „Dom’le, am avut atâţia arestaţi!”… Vedeţi dumneavoastră, vă spun şi eu ca fost procuror, în procuratură ai o carieră dacă-ţi prezinţi numărul victimelor tale! Cu cât ai prins mai mulţi ”peşti mari” şi eventual sunt şi arestaţi, eşti un bun profesionist.
Ce ”peşte mare” o fi acest om, profesor şi funcţionar fără pată în administraţie, care, după 40 de ani de muncă la statul român, are pământ pe jos în două camere şi n-a avut vreodată vreo maşină?
Eu vă spun altceva! Are 62 de ani, a muncit pentru statul ăsta şi uite că nu l-a făcut de râs, că n-are antecedente penale. E grav bolnav, şi să-l ţinem arestat atât-amar de vreme şi să ne îndârjim să rămână arestat după trei luni de arest preventiv, mi se pare cinic, mi se pare un pic deplasat..
Putem discuta despre ”marele” pericol social Şolea în povestea asta?
Ee… domnu’! Trebuie bănuit de săvârşirea unor infracţiuni care presupun pedepse peste 4 ani sau închisoare pe viaţă şi să existe probe concrete că lăsarea lui în libertate poate influenţa procesul. O parte dintre magistraţii români au o problemă cu aplicarea normelor europene în domeniu. E greu să analizezi! E cazul ca acest om să stea în arest preventiv? Dacă mergem pe ”grozăvia” faptei prezentate de procuror, putem spune că orice faptă pretabilă la o condamnare mai mare de 4 ani înseamnă o arestare. Şi-atunci să-i arestăm pe toţi cei care îndeplinesc această condiţie, nu?
Dincolo de ”chichiţele” avocăţeşti, aţi avut ocazia să vă daţi seama cine este omul Şolea. Ce ne puteţi spune despre el? Ce credeţi că i s-a’ntâmplat de fapt, vinovat sau nevinovat?
Familia îmi prezintă tot acest caz ca fiind răzbunarea unor oponenţi locali. Poa’ să fie şi asta, nu ştiu! Dar îndârjirea cu care se doreşte menţinerea lui în stare de arest preventiv – deşi judecătorul, cel mai îndreptăţit din sistem, care consideră că poate fi lăsat liber – mă face să cred că ideea acestei conspiraţii locale nu e chiar aşa de departe. Refuz deocamdată să cred că acele forţe locale, au pârghiile necesare pentru a trage sforile în ministerul public. Prefer să consider mai degrabă că recursul la decizia judecătorului de a da liber omului să se trateze în spital, vine mai degrabă din rutină.
Putem vorbi în acest caz despre o posibilă condamnare la moarte, din prostie sau din orgolii nemăsurate?
Da, s-ar putea întâmpla, putem adăuga şi ignoranţa… s-ar putea întâmpla! Şi revin la procurorul de caz… O femeie căreia i s-au prezentat toate actele şi declaraţiile vis-a-vis de starea de sănătate a domnului Şolea… A făcut recurs… Am rămas stupefiat! Azi îl hurducă cu duba aia, ce să mai zici?
Update: Victor Şolea, fostul secretar al Primăriei Bumbeşti-Jiu, „marele pericol public” al Gorjului, rămâne în arest! Aşa a decis astăzi Curtea de Apel Craiova. În faţa tribunalului, până la aflarea sentinţei, era postat nimeni altul decât primarul din Bumbeşti, Constantin Bobaru. În acelaşi timp, Eleodor Ghinea, consilierul din partea Partidei Romilor al primăriei, cel care primeşte de la primar ajutoarele pentru „supuşii” romi, o sună insistent pe doamna Şolea, spunându-i că ar fi bine ca soţul ei să se declare vinovat. Reamintim că Victor Şolea, cel acuzat de luare de mită, s-a opus unor demersuri ilegale iniţiate de primar pentru înstrăinarea „cu dedicaţie” a spitalului din localitate, recent renovat şi utilat. Vom reveni!
