A început "regina" olimpiadei: RDG şi URSS sunt încă în top

Primele medalii de aur, câştigate de campionii olimpici „en titre”

Atletismul a debutat în forţă la Jocurile Olimpice de la Londra, cu proba de 10.000 metri feminin. Aşa cum se anticipa, cursa a reprezentat o afacere etiopiano-kenyană. Medalia de aur a revenit fondistei din Etiopia, Tirunesh Dibaba, cea care câştigase proba şi la Beijing în 2008. De altfel, Dibaba, în vârstă de 26 de ani, este o veritabilă colecţionară de medalii de aur: 4 la jocurile olimpice, 4 la campionatele mondiale, 2 la campionatele Africii şi 5 la campionatele mondiale de cros. În panoplia ei se mai află 6 medalii de argint şi una de bronz. Dibaba a câştigat titlul la 10.000 de metri într-o manieră entuziasmantă: cu un tur şi jumătate înainte de final, ea s-a desprins de kenyencele Sally Kipyego şi Vivian Cheruiyot (care au cucerit argintul, respectiv bronzul) şi conaţionala ei Werknesh Kidane, împreună cu care a controlat autoritar cursa şi a sprintat singură spre linia de sosire, pe care a trecut-o cu 60 de metri avans faţă de resemnatele ei urmăritoare.

Al doilea campion olimpic al serii a fost polonezul Tomasz Majewski, care şi-a păstrat şi el aurul obţinut cu patru ani în urmă în China. Majewski i-a depăşit pe David Stori (Germania) şi Reese Hoffa (SUA). Prin victoria de vineri seara, polonezul şi-a luat revanşa asupra lui Stori, cel care i-a suflat în 2011 titlul mondial după un concurs dramatic.

Până la finalul reuniunilor atletice mai sunt de disputat 23 de probe la masculin şi 22 la feminin.

România a pierdut deja 4 atlete

România a deplasat la Londra 15 atlete şi 2 atleţi. Vineri, 4 atlete au primit „botezul focului”, dar din păcate au şi părăsit competiţia. Este vorba de Nicoleta Grasu – de la ea se aştepta o clasare pe locurile 3-6 -, care a ratat calificarea în finală la disc, cea mai bună aruncare a ei, 61,86 metri, nefiind deloc competitivă.

În grupe la 100 de metri, Andreea Ogrăzeanu, cu 11.44, s-a clasat pe locul 38 (din 56 de participante), ultimul timp cu care s-a intrat în semifinale fiind 11.35.

La 400 de metri, Bianca Răzor a scos un timp modest, 52.83, cu care s-a clasat pe locul 29 (din 49 de participante). În fine, Cristina Bujin – o mare speranţă în perioada junioratului la triplu salt – nu doar că nu s-a calificat în finală, ci a „reuşit” o clasare pe ultimul loc (35) în calificări, cu toate cele trei sărituri depăşite. Dacă şi-ar fi reeditat recordul personal, 14,42 metri s-ar fi calificat fără probleme şi ar fi aspirat şi la o medalie, pentru că nivelul concursului este unul foarte scăzut.

Numele cele mai cunoscute din lotul nostru sunt maratonistele Constantina Diţă – campioana olimpică a probei – şi Lidia Şimon, fostă campioană mondială în 2001. Ne temem însă că „numele” veteranelor noastre, Diţă are 42 de ani, Şimon – 39, nu vor fi suficiente pentru obţinerea unor medalii. De altfel, în ultimii ani, cele două nu s-au mai întâlnit cu performanţa.

RDG, URSS şi Cehoslovacia mai deţin recorduri mondiale

Atleţi şi atlete din trei state care nu mai există – Republica Democrată Germană (RDG), URSS şi Cehoslovacia – sunt, şi la ora actuală, deţinătorii unor recorduri mondiale la atletism, aşa-numitele recorduri „istorice”. Şi într-adevăr sunt istorice din moment ce unele au o vechime de peste 20 de ani. Cel mai vechi record mondial din problele atletice olimpice datează din 26 iulie 1983 şi aparţine unei semifondiste din Cehoslovacia. Într-un top 10, la feminin, „cel mai nou” record este din 1988, iar la masculin din 1996.

Nu trebuie să mire pe nimeni că multe dintre recordurile „istorice” aparţin unor atleţi din trei ţări socialiste care astăzi nu mai există. Explicaţia este foarte simplă: sportivii din ţările socialiste nu doar că beneficiau de un statut aparte – în acte figurau ca fiind amatori, dar în realitate erau mai profrsionişti decât profesioniştii – fiind plătiţi regeşte de patronul stat şi beneficiind de condiţii deosebite de pregătire, asigurate de acelaşi „patron”, dar mai luau şi stimulente interzise, însă aproape imposibil de depistat la controalele antidoping, din cauza nivelului înalt al laboratoarelor special create în ţările lor. După căderea Zidului Berlinului, au devenit publice mijloacele extrasportive prin care atleţii şi înotătorii din RDG erau ajutaţi să obţină super rezultate în competiţiile internaţionale. De altfel, dopingul în fosta RDG a devenit politică de stat, iar laboratoarele „ştiinţifice” din Germania de Est erau mult mai performante chiar decât cele din URSS, Cehoslovacia, Bulgaria sau România.

Un lucru merită însă de subliniat. O singură atletă este prezentă în top cu două recorduri mondiale, este vorba de americanca Florence Griffith Joyner, care de 24 de ani deţine recordul mondial la 100 şi 200 metri plat. Din păcate, „Flo-Flo”, aşa cum mai era cunoscută cea mai rapidă femeie din lume, a decedat la numai 38 de ani, în somn, în urma unui atac de apoplexie. Rivalii ei au acuzat-o că ar fi utilizat în timpul prodigioasei ei cariere (3 medalii olimpice de aur, două de argint, două titluri mondiale) steroizi, dar la autopsie nu s-a găsit nimic suspect în ceea ce priveşte utilizarea de substanţe interzise.

Top 10 recorduri istorice

Masculin

Aruncarea discului: Jürgen Schult (RDG) – 74,08 m – 6 iunie 1986

Aruncarea ciocanului: Yuriy Sedykh (URSS) – 86,74 m – 30 august 1986

Aruncarea greutăţii: Randy Barnes (SUA) – 23,12 m – 20 mai 1990

Lungime: Mike Powell (SUA) – 8,95 m – 30 august 1991

400 m.gr: Kevin Young (SUA) – 46.78 – 6 august 1992

înălţime: Javier Sotomayor (Cuba) – 2,45 m – 27 iulie 1993

4 X 400: SUA – 2:54.29 – 22 august 1993

prăjină: Sergey Bubka (Ukraina) – 6,14 m – 31 iulie 1994

triplu salt: Jonathan Edwards (Marea Britanie) – 7 august 1995

Suliţă: Jan Železný (Cehia) – 98,48 m – 25 mai 1996

Feminin

800 m: Jarmila Kratochvílová (Cehoslovacia) – 1:53.28 – 26 iulie 1983

400 m: Marita Koch (RDG) – 47.60 – 6 octombrie 1985

4 X 100 m: RDG – 41.37 – 6 octombrie 1985

Aruncarea greutăţii: Natalya Lisovskaya (URSS) – 22,63 m – 7 iunie 1987

Înălţime: Stefka Kostadinova (Bulgaria) – 2,09 m – 30 august 1987

Lungime: Galina Chistyakova (URSS) – 7,52 m – 11 iunie 1988

Aruncarea discului: Gabriele Reinsch (RDG) – 76,80 – 9 iulie 1988

100 m: Florence Griffith Joyner (SUA) – 10.49 – 17 iulie 1988

100 m gr: Yordanka Donkova (Bulgaria) – 12.21 – 20 august 1988

200 m: Florence Griffith Joyner (SUA) – 21.34 – 29 septembrie 1988

19 recorduri mondiale doborâte (până acum) la Londra

Până în seara de 3 august (inclusiv), la Jocurile Olimpice de la Londra au fost doborâte 19 recorduri mondiale. 7 noi recorduri mondiale au fost înregistrate la nataţie, 5 la ciclism, 3 la haltere, 2 la tir cu arcul şi câte una la canotaj, şi la tir.

De menţionat că unul dintre recordurile de la nataţie a avut o viaţă extrem de scurtă. Înotătoarea americană Rebecca Soni a obţinut un record mondial pe 1 august în semifinalele probei de 200 metri bras, iar pe 2 august, în finală, şi-a bătut propriul record mondial.

Rebecca Soni nu este singura sportivă care a corectat două recorduri mondiale. Sud-coreeanulIm Dong-Hyun a reuşit o dublă la tir cu arcul în probă individuală şi pe echipe.

Clasament pe medalii

SUA: 21 aur, 10 argint, 12 bronz; total – 43
China: 20 aur, 13 argint, 9 bronz; total – 42
Coreea de Sud: 9 aur, 2 argint, 5 bronz; total – 16
Marea Britanie: 8 aur, 6 argint, 8 bronz; total – 22
Franţa: 8 aur, 5 argint, 6 bronz; total – 19
Germania: 5 aur, 9 argint, 6 bronz; total – 20
Italia: 4 aur, 5 argint, 3 bronz; total – 12
Coreea de Nord: 4 aur, 0 argint, 1 bronz; total – 5
Kazahstan: 4 aur, 0 argint, 0 bronz; total – 4
Rusia: 3 aur, 12 argint, 8 bronz; total – 23

…

20. România: 1 aur, 4 argint, 2 bronz; total – 7

Până vineri seara s-au acordat 353 de medalii: 113 de aur, 115 de argint şi 125 de bronz. Un număr de 24 de state au obţinut până în prezent titluri olimpice, iar sportivi din 54 de state au obţinut până vineri seara medalii.

La Jocurile Olimpice de la Londra participă 10.500 de sportivi din 204 state.

Sâmbăta neagră pentru România

Delegaţia României a suferit eşecuri în linie în prima parte a zilei de sâmbătă:

Echipa feminină de spadă, considerată de oficialii delegaţiei drept favorită la medalii (evoluţia din proba individuală a demonstart că româncele sunt total ieşite din formă), a eşuat lamentabil în faţa Koreei de Sud, 38-45 şi nu a prins semifinalele.

La atletism, în calificările probei feminine de 3000 metri obstacole, ambele concurente din România s-au comportat mai mult decât modest. Ancuţa Bobocel s-a clasat pe locul 6 în grupa de calificare 3, cu un timp de 9:31.06, ultimul timp de calificare directă fiind 9:26.57. În grupa 2, Cristina Casandra a ocupat locul 13 din 15, cu 9:58.83, ultimul timp de calificare directă în grupă fiind 9:29.71.

La polo pe apă, naţionala României a pierdut cu 8-12 în faţa Muntenegrului şi şansele de calificare în sferturile de finală sunt aproape nule.

Şi pentru că lipsea cireaşa de pe tort, echipajul masculin de patru rame fără cârmaci, a terminat pe ultimul loc în finala de consolare, aşa-numita fianlă B.

Afacere jamaicano-americană la 100 metri plat

Favoriţii s-au impus, fără să forţeze deloc în grupele de calificare la cea mai aşteptată probă a ateletismului: 100 de metri plat. Cu toate că în grupele de calificare marii favoriţi îndeplinesc o simplă „sarcină de serviciu”, americanul Ryan Bailey a terminat cursa cu un excelent 9.88, performanţă care înseamnă un „best personal”. Se estimează că, la fel ca în ultimii ani, cursa de 100 metri plat va fi o „afacere” jamaicano-americană. În semifinale s-au calificat:

Grupa 1

Gay Tyson (SUA) – 10.08

Richard Thomson (Trinidad Tobago) – 10.14

Gerald Phiri (Zambia) – 10.16

Grupa 2

Justin Gatlin (SUA) – 9.97

Derrick Atkins (Bahamas) – 10.22

Rondell Sorrillo (Trinidad Tobago) – 10.23

Grupa 3

Ryan Bailey (SUA) – 9.88

Youssef Ben Meite (Coasta de Fildeş) – 10.06

Justyn Warner (Canada) – 10.09